Unul dintre cei mai cunoscuți montaniarzi dâmbovițeni, alpinist cu un impresionant portofoliu de munți, de pe toată planeta, pe care s-a cățărat, Geo Badea avea o singură ”lacună”: îi lipsea din palmares un ”optmiar” – adică un vârf de peste 8000 de m.
Transilvania Rally, un eveniment unic în felul său, este rezervat membrilor Tesla Owners Italia, iar numărul maxim de participanți este limitat la 10 Tesla cu maximum 4 participanți per mașină.
Participanții vor parcurge un traseu care măsoară nu mai puțin de 3500 de kilometri, trece prin cinci țări din Europa de Est și are ca punct central de atracție Transilvania, descrisă de organizatori ca fiind un tărâm de basm, cu ”castelele sale, orașe bogate în istorie, păduri, munți și drumuri alpine judecate printre cele mai frumoase din lume”!
Caravana Transilvania Rally a ajuns în România pe 5 iunie, poposind o noapte la Târgu Jiu, de unde a plecat, pe Transalpina, spre Sibiu.
Ziua de miercuri, 8 iunie, a fost una cu totul deosebită, italienii îndrăgostiți de vehicule electrice ajungând pe Valea Prahovei, la Sinaia. După vizitarea Peleșului și a Pelișorului, au luat muntele în piept și au poposit la Hotel Peștera, în inima Bucegilor, unde s-au întâlnit cu membrii Tesla Owners Club România.
Pentru oaspeții hotelului, ca și pentru cei ce au avut șansa de a vedea șirul de vehicule Tesla care urcau spre Stațiunea Peștera-Padina, imaginea va fi fost surprinzătoare dar, paradoxal, deloc ”out of the picture”: la urma urmelor, nimic mai potrivit, în inima muntelui, decât un vehicul care nu poluează, care nu strică atmosfera miraculoasă cu care natura, prin peisajele uimitoare și aerul de o puritate nemaiîntâlnită în alte părți, îi întâmpină pe cei ce își doresc un strop de odihnă, liniște și frumusețe.
Cât privește managementul Hotelului Peștera, gazdele s-au dat peste cap să facă din acest unul de neuitat. Nu a fost deloc simplu, am aflat noi, dar eforturile au fost răsplătite pe deplin, după cum ne-a declarat managerul general al Hotel Peștera, Oana Voicu:
”Nu întâmplător Tesla Italia a ales să includă Hotelul Peștera ca etapă a raliului organizat de aceștia. Frumusețea locului la 1610m altitudine, serviciile de ospitalitate pe care le oferim, dar și posibilitatea de a încărca toate mașinile Tesla în același timp, au fost factorii esențiali pentru a ne situa pe harta europeană a traseelor cu mașini electrice.
Suntem inima Stațiunii Turistice Peștera-Padina și avem obligația de a fi un model de bună practică inclusiv în zona turismului verde. Noi am instalat cu ani în urmă prima stație de încărcare mașini electrice din Dâmbovița și de atunci promovăm zona ca parte a circuitelor cu automobile zero poluare. De astă dată a fost ceva mai dificil pentru că am avut de montat contra cronometru stații de încărcare suplimentare dar, poate că de aceea satisfacția lucrului bine făcut este și mai mare.”(Oana Voicu, manager Hotel Peștera)
După ce vor petrece o noapte, cu siguranță de neuitat, în cel mai frumos peisaj ce poate fi admirat de la fereastra unui hotel, oriunde în România, caravana va porni spre Alba Iulia, iar mai apoi, timp de încă 3 zile, va parcurge câteva dintre cele mai frumoase rute turistice din România: Sighișoara, Roșia Montană, Țara Moților, Timișoara, ca să amintim doar cele mai cunoscute repere geografice.
Până când și în România cultul pentru tot ceea ce este folositor în prezervarea mediului curat, nepoluat, va căpăta proporțiile pe care le cunoaște în alte țări iar cei care și-ar permite bolizi de lux cu prețuri astronomice vor opta, în schimb, pentru autovehicule electrice (chiar dacă nu foarte ieftine, când vorbim de produse de calitate!), nu ne rămâne decât să felicităm gazdele de la Hotel Peștera pentru performanța de a fi parte a unui asemenea eveniment exclusivist, onorând cu supramăsură blazonul turismului românesc.
Cred cu tărie că din toată această poveste ar mai ceva de remarcat: faptul că se mișcă lucrurile și la noi, iar Tesla Owners Club România reprezintă dovada vie a acestei realități!
Duminică, 6 februarie 2022, a avut loc prima ediție a concursului de schi de tură, Cupa Sport Guru-Dynafit, eveniment organizat de Asociația “Tabere și Circuite Montane” din Săcele, Brașov, în zona Muntele Roșu din Masivul Ciucaș.
Competiția sportivă a avut două secțiuni: traseul pentru hobby, cu o lungime de 6 km și o diferență de nivel în urcare de 600m și cursa pentru elită, cu o lungime de 12 km și 1100 m diferență de nivel în urcare.
La start s au aliniat aproximativ 50 de sportivi de toate vârstele, dornici să parcurgă traseele propuse de organizatori.
Cursa scurtă a constat într-o urcare până pe zona înaltă Gropșoarele-Zăganu (1885m) și o coborâre spre zona de START/SOSIRE, iar traseul lung a avut 3 urcări și 3 coborâri, în aceeași zonă alpină.
Chiar dacă vântul mai bătea cu putere în zona de creastă, zăpada foarte bună de schi și peisajul montan de vis, compensau disconfortul.
Cel mai bun timp la cursa scurtă a fost realizat de sportivul Fedorca Razvan (1h13m), iar la cea lungă de Vlad Dobre (1h33m).
Personal mă mulțumesc cu un frumos loc 2 la categoria de vârstă 45+, reușind să parcurg traseul în 2h29m.
Vă reamintim ca în data de 19 martie 2022, în zona Padina-Peștera din munții Bucegi, se va organiza cea de a 12 a Ediție a concursului nostru de schi alpinism, Bucegi Winter Race, unde ne așteptăm ca prezența sportivilor de profil să fie la fel de numeroasă.
Stimabili iubitori de munte, natură și aventură, în perioada 19-25 iulie, anul în curs, Asociația Salvamont Dâmbovița a organizat activități specifice proiectului “EDUCATIE MONTANA” finanțat de către Consiliul Județean Dâmbovița prin programul anual de finanțare din fonduri nerambursabile. Activitățile desfășurate au cuprins trei etape: pregătirea, desfășurarea activităților practice în zona montană și evaluarea.
Citește Știrea
Stimați iubitori de munte, natură și aventură, în weekendul ce tocmai a apus, s a desfășurat, în zona Peștera din Munții Bucegi, cea de-a 6-a ediție a concursului de alergare montană ATINGE OMU, eveniment organizat de Asociația Salvamont Dâmbovița. Numărul de înscriși a urcat, anul acesta, la aproape 150 concurenți, însă la linia de start s-au așezat numai 80 și asta din pricina codurilor colorate de furtuni anunțate în ziua concursului, mare parte dintre cei retrași, reprogramându-se pentru ediția de anul viitor.
Concursul s-a desfășurat respectând toate normele impuse de autorități în ceea ce privește stoparea răspândirii COVID 19. Startul s a dat decalat, începând cu ora 9.00, cate un concurent la 10 secunde. Toți concurenții au purtat mască de protecție și au respectat distanțarea socială, atât înainte de start, cât și după terminarea cursei.
Clasamentul este următorul: https://time-it.ro/2021/atingeomu/
Traseul a fost similar cu cel din anii precedenți, cu start din Peștera, urcare la Vârful Omu, cota cea mai înaltă din Munții Bucegi (2510m), pe valea Obârșiei și coborâre pe același traseu
Lungimea totală a traseului parcurs a fost de 12,5km, cu o diferență de nivel în urcare de aproximativ 1000m.
Tradiția cursei, bulzul perpelit pe jar și cana cu jintiță, pentru care majoritatea concurenților veneau cu mare drag si poftă, a fost amânată și în acest an. Nu ne-am simțit suficient de relaxați pentru a savura aceste bunătăți stând întinși pe iarbă.
Mulțumim în mod expres partenerilor noștri, voluntarilor implicați în organizarea acestui concurs și sponsorilor, fără de care acest eveniment nu era posibil.
ATINGE OMU este unul dintre cele mai frumoase evenimente organizate până acum în această zonă a Bucegilor, care a adus entuziasm în rândul alergătorilor veniți din toată țara, atât pentru traseul ales, cât și pentru atmosferă. Prin organizarea acestui concurs, am urmărit să promovăm cât mai mult zona noastră montană Padina-Peștera.
FEDERAȚIA INTERNATIONALĂ DE SCHI a făcut o clasificare a celor mai dificile curse de coborâre din lume, care creează mari emoții schiorilor profesioniști.
Pârtiile de coborâre din circuitul Cupei Mondiale în condiții de cursă, nu sunt destinate schiorilor amatori, nici măcar pentru cei avansați. În mod obișnuit, suprafața lor, marcată cu linii continue și jaloane ce delimitează spațiul de concurs, este acoperită cu o pojghiță de gheață ce strălucește ca sticla, iar pierderea echilibrului pe acesta înseamnă o alunecare lungă și violentă până în gardurile de protecție. Prin urmare, iată care este în opinia FIS, cele mai dificile curse de coborâre din circuitul Cupei Mondiale:
WENGEN, Elveția
Cu o lungime de aproape 4,5 km, cursa de coborâre de la Lauberhorn este cea mai lungă din turul Cupei Mondiale. Aceasta, nu numai că durează două minute și jumătate pentru a o coborî, ci este și pista cu cele mai mari viteze înregistrate, inclusiv recordul neoficial de 161,9 km/h, stabilit de schiorul francez Johan Clarey în ianuarie 2013. Nu este de mirare că schiorii imploră după aer când trec linia de sosire și aproape cad din picioare din cauza efortului imens depus de a lungul cursei.
CORTINA D’AMPEZZO, Italia
Când vine vorba de priveliști uimitoare, Cortina d’Ampezzo este perla circuitului, însă și emoția cea mai mare a fetelor care dau totul pentru a prinde un loc pe podium. Situată în situl de patrimoniu cultural Unesco al Dolomiților, coborârea Cortinei începe în fața celor trei vârfuri Tofane și coboară abrupt pe lângă stâncile cu muchii ascuțite. Pista Olimpia este locul în care legendarul schior austriac Toni Sailer a câștigat aurul la proba de coborâre de la Jocurile Olimpice de iarna din 1956.
Pârtia coboară 900 m diferență de nivel, de de la o altitudine de 2285m și are o lungime de aproximativ 3,4 km.
Kitzbühel, Austria
Nicio listă cu cele mai provocatoare coborâri nu ar fi completă fără temuta cursă Hahnenkamm de pe Streif-ul lui Kitzbühel. Ce înseamnă Kitzbühel pentru marii coborâtori ai lumii? Cam același lucru valabil pentru cei care joacă un meci de Champions League. Punctele cheie ale acestei pârtii cu o lungime de 3,3km sunt faimoase: porțiuni de coborâre cu înclinare a pantei de 85%, sărituri cu lungimi de până la 60 de metri, diferență de nivel în coborâre de 860 de metri, răsuciri și întoarceri neașteptate, picioare încordate la maxim. Și toate astea reprezintă presiuni enorme pe fiecare schior care trebuie să facă față celei mai provocatoare coborâri din circuitul mondial. Părți ale pârtiei nu sunt nici măcar amenajate pentru schiorul de rând. Acesta le vede numai la televizor sau cel mult ca spectator pe margine. Pentru a trăi emoția acestei impresionante curse, nu ratați să vedeți filmul „Streif – One Hell of a Ride.
St Moritz, Elveția
Ne întoarcem in Elveția, paradisul fiecărui iubitor de sporturi montane din lume. Aici se desfășoară o altă etapă de Cupă Mondială la coborâre, pe pârtia Corviglia din St Moritz. Aceasta este chiar mai abruptă decât înfiorătorul Streif. Rampa de start care are o lungime de 150m și o înclinație de 45°, este denumită de schiori “căderea liberă”. Viteza atinsă aici este amețitoare, 0-140 km/h în numai 6 secunde, mai puțin chiar decât multe mașini sport performante. Diferența de nivel coborâtă este în jur de 800 m, iar lungimea variază de la cursă la cursă. Spre deosebire de doamne, care concurează în mod regulat, la St Moritz, cursa masculină de pe Corviglia se tine secvențial.
Garmisch-Partenkirchen, Germania
Astăzi, există două curse de coborâre pe pârtia Kandahar din orașul geamăn Garmisch-Partenkirchen, numărul 1 pentru feminin și numărul 2 pentru masculin. În timp ce cursa feminină se mândrește cu un gradient de 85% pe coborâre, cursa masculină atinge 92%.
Intrată pentru prima dată în circuitul mondial în 2009, cursa de coborâre de pe pârtia Kandahar, care pornește de pe vârful Kreuzeck (1690m), implică cea mai abruptă întindere dintre toate pârtiile anuale ale Cupei Mondiale. Are o lungime de 3,3 km și o diferență de nivel în coborâre de 950 m.
Pârtia Kandahar este numită astfel în onoarea lui Frederick Roberts, un lider militar britanic care s-a întors din Afganistan ca „Conte de Kandahar”
SURSA: https://www.redbull.com
La mai puțin de o săptămână de la marea reușită a nepalezilor pe temutul K2 – 8611m, al doilea cel mai înalt munte din Himalaya după Everest și de departe unul dintre cei mai dificili munți pe ruta clasică, aceștia surprind din nou lumea alpină mondială. Alpinistul nepalez Nirmal Purja, cel care anul trecut a reușit performanța de a urca toate cele 14 vârfuri de peste 8000 m din Himalaya în numai 189 zile, revine din nou în prim planul alpin cu o nouă realizare de succes, aceea de a urca în premieră vârful K2 iarna, fără oxigen suplimentar.
„Iarna K2 a fost o bestie provocatoare. Cred cu tărie că o ispravă de acest calibru nu este niciodată posibilă dacă nu aveți un scop sau dacă este destinat doar propriei voastre glorii. Am știut întotdeauna de ce sunt capabile corpul și mintea mea. Pentru a trece mai bine de evoluțiile mele anterioare, acelea de a transporta oxigen la 8000m sau mai mult, am devenit mai mulțumit de eficiența mea de mișcare la mare înălțime. A fost alegerea mea și am avut propriile motive și etos. De data aceasta a fost un moment greu de a lua decizia dacă să urcăm cu oxigen suplimentar sau nu. Datorită condițiilor meteorologice și a intervalului de timp, nu mă aclimatizasem în mod adecvat. Am putut să dorm doar la Tabăra 2 (6.600m). În mod ideal, alpiniștii trebuie să doarmă sau cel puțin să ajunga pana in Tabăra 4 înainte de a forța urcarea finală spre vârf. Lipsa de aclimatizare, înghețul năpraznic care simți cum mușcă din tine și încetinirea altor membri ai echipei, riscând siguranța tuturor, au fost principalele incertitudini asociate. Siguranța echipei mele este și a fost întotdeauna prioritatea mea principală mai presus de orice. Am condus 20 de expediții de succes până acum și toți membrii echipei mele s-au întors acasă exact așa cum plecaseră, adică fără a pierde degete de la maini sau de la picioare. Mi am asumat un risc calculat de data aceasta și am continuat fără O2 suplimentar. Încrederea mea în propriile forțe, cunoașterea puterii corpului și experiența mea de a urca de 14 ori la 8000m, mi-au permis să țin pasul cu restul membrilor echipei și totuși să conduc. AM REUSIT! K2 IARNA FĂRĂ OXIGEN SUPLIMENTAR!”, a declarat alpinistul nepalez.
Moment istoric în această iarnă năprasnică, care s a abătut neîcetat cu viscol și zăpadă asupra crestelor marelui K2. Dar chiar și așa, s a lăsat îmblânzit de mica echipă nepaleză, exemplar organizată, reușind performanțe cum greu s au întâlnit în marii munți ai lumii. Este din ce în ce mai evident, că alpinismul intră într o nouă eră, în care rapiditatea ascensiunii este primordială.
Sursa: facebook
Astăzi, 16 ianuarie 2021, cel din urmă capitol din istoria celor mai înalte vârfuri ale Planetei, a fost încheiat. Ultima redută himalayană, K2 – 8611m, al doilea munte ca înălțime de pe Glob, după Everest și ultimul neurcat iarna, s-a lăsat cucerit de către o echipă de șerpași nepalezi.
Începând din 1987 și până astăzi, cei mai experimentați alpiniști de pe Glob au încercat să atingă vârful celui mai dificil optmiar himalayan, însă din păcate, fără succes. Ultima performanță pe temutul munte a fost realizată în iarna anului 2018, atunci când alpinistul ruso-polonez Denis Urubko, ajunge până în jurul altitudinii de 7600m.
Reușita de anul acesta a nepalezilor a început să prindă contur astăzi în jurul orei locale 17.00, atunci când cei 10 șerpași s-au regrupat foarte aproape de vârf pentru a se bucura împreună de imensa victorie și astfel au început urcușul ultimilor metrii cântând împreună imnul Nepalului. Chiar dacă cu toții au folosit oxigen suplimentar, buna pregătire tehnică și mobilizarea extraordinară a echipei a făcut ca Nepalul să intre din nou în istorie, asta după ce cu 2 ani în urmă un alt alpinist nepalez, fost soldat în armata britanică, Nirmal Purja, a reușit să urce toate cele 14 vârfuri de peste 8000m din Himalaya în mai puțin de un an (189zile).
Cei care astăzi au realizat imensa performanță au fost: Nimsdai Purja, Mingma David Sherpa, Mingma Tenzi Sherpa, Geljen Sherpa, Pem Chiri Sherpa, Dawa Temba Sherpa, Mingma G, Dawa Tenjin Sherpa, Sherpa Kilu Pemba, Sona Sherpa.
Vârful K2 are una dintre cele mai zbuciumate istorii printre optmiarii din Himalaya. Urcat pentru prima dată 1954 de către o echipa din Italia, formată din alpiniștii Lino Lacedelli și Achile Compagnoni, imensa piramidă rămâne in topul celor mai dificili munți ai lumii și cu numărul cel mai mare de victime raportat la ascensiunile realizate.
Sursa foto: facebook
Pandemie sau nu, noi nu renunţăm la pasiunea pentru frumusețile zonei montane din România, iar prin alte părţi… cam greu de ajuns în această perioadă! Aşa că ne îndreptăm spre nord, spre Ţara Maramureşului, unde diversitatea montană este deosebit de atractivă.
Citește Știrea
Unul dintre cei mai renumiţi alpinişti nepalezi, Ang Rita, căruia i se mai spunea şi “Leopardul Zăpezilor” s a stins din viaţă pe 21 septembrie, la vârsta de 72 de ani. Colegii săi de breaslă şi prietenii săi consideră decesul o mare pierdere, relatează CNN.
Ang Rita, a devenit celebru după ce şi a adjudecat prima victorie mondială, reuşind să urce Everestul de 10 ori, fără oxigen suplimentar. Renumitul sherpaş s a născut în 1948, într un sat de la poalele Munţilor Himalaya, ocupându se conform tradiţiei familiale, cu creşterea yacilor.
Şi-a început activitatea montană de la vârsta de 15 ani ca porter de bagaje pentru expedițiile internaționale, neavând o educație în școală sau vreo
pregătire alpină. Singurul său atu a fost buna aclimatizare la altitudine.
Prima lui reușită pe Everest a fost în 1983, urmând ca până în 1996 să urce vârful de 10 ori, fără să folosească butelii de oxigen. Performanța sa mondială a avut loc în 1986, atunci când a devenit primul alpinist din lume care atingea Everestul iarna fără oxigen suplimentar.
Printre performanțele sale se numără expediții reușite şi pe alte vârfuri renumite de peste 8000m, cum ar fi Cho Oyu, la vârsta de numai 20 de ani, K2, Lhotse, Manaslu, Annapurna şi Dhaulagiri, toate de câteva ori şi fără să folosească suplimentar, “gazul vital”. În urma unui anunț făcut de către nepotul său, Phurba Tshering, se pare că decesul ar fi fost provocat de afecțiuni mai vechi la ficat şi creier.
Trupul neînsuflețit al lui Ang Rita va fi plasat într-un Sherpa Gomba, un loc sfânt din Katmandu, capitala Nepalului, unde va fi incinerat conform tradiţiei sherpaşilor.
DareXart este un nou concept în ceea ce privește artele plastice, dar și numele cu care se recomandă un tânăr din județul Dâmbovița atunci când își semnează lucrările originale. Citește Știrea
Cetatea Târgoviște, al cărei nume amintește de faptul că aici se intersectau cel puţin două importante drumuri comerciale medievale, cel al turmelor de oi aflate în transhumanţa anuală şi de cel al vinului, ce merge până în podgoriile Moldovei, pe sub poalele Subcarpaţilor de Curbură, a fost a treia reşedinţă domnească a Ţării Româneşti, menţionată fiind într-un document german de la 1427 al unui cruciat ce participase la bătălia de la Nicopole din 1396 şi care vizitase târgul de pe Ialomiţa. Citește Știrea
În aceste vremuri sumbre, bântuite de pandemie, toată mișcarea sportivă a intrat în declin. Cele mai mari evenimente legate de alergarea montană din România, au fost anulate. Au fost însă și mici excepții, curse mai scurte, mai tehnice, cu număr mai mic de alergători, care au fost mai ușor de organizat și de gestionat în condiții restrictive impuse de COVID 19. Citește Știrea
Pe 1 august se sărbătorește Ziua Salvamont România, zi pe care salvatorii montani o celebrează prin muncă, axați, în principal, pe zonele cu risc mare de expunere la accidente montane, dar și în zone de prevenire.
În țara noastră există 38 de structuri salvamont, 24 de servicii județene salvamont şi 14 servicii locale, în care activează peste 250 de salvatori montani angajați şi peste 500 de salvatori montani voluntari.
În județul Dâmbovița, activitatea de salvare montană este desfășurată cu sprijinul financiar al administraţiei judeţene, având cea mai extinsă zonă de intervenție din țară: Bazinul Superior al Ialomiței, până la Vârful Omu și versanții sudici ai Leaotei. Masivul Leaota este și cel mai greu de abordat atunci când în zona respectivă se petrec accidente montane, dificultatea recuperării accidentatului crescând considerabil, pentru că acesta nu poate fi localizat sau se afla in partea vestica a masivului. Soluția optima ar fi marcarea traseului principal de creastă și amenajarea unui refugiu montan undeva la jumătatea crestei.
Activitatea de salvare montana poate fi dată ca exemplu de bună practică în realizarea unei activități deosebit de dificile prin colaborarea foarte strânsă dintre voluntari și angajați.
La nivel naţional, Serviciul Salvamont a fost înființat in 1965, iar în Dâmbovița în 1982, la inițiativa unor oameni dedicați munților Bucegi și în special zonei Padina-Peștera.
Primele echipe de voluntari salvamont din România s-au constituit in 1905, prin Asociaţia Carpatina Transilvana din Sibiu. În anul 1991 s-a constituit Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România (ANSMR), iar în 2004 s-a înfiinţat Dispeceratul Naţional Salvamont, care în prezent asigură cu echipe de profesioniști și voluntari patrularea preventivă, permanenţă la punctele şi refugiile Salvamont, căutarea persoanelor dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului din zona montană.
GEO BADEA,
Salvamont Dâmbovița
După recluziunea pandemică, neașteptat de lungă și stresantă, fiecare dintre noi își face planuri cum să reia viața de dinainte, cum să-și organizeze drumețiile și, mai mult decât atât, încotro s-apuci? Citește Știrea
De atunci și până acum au avut loc peste 7600 de ascensiuni, multe reușite, altele, din păcate, sfârșite tragic. Citește Știrea
Când ne gândim la Munții Retezat, cu siguranță ne imaginăm un fel de simbol al Carpaților românești, considerat unul dintre cele mai spectaculoase masive montane de pe la noi. Citește Știrea
Spectaculozitatea Carpaților nu stă primordial în piscurile semețe sau în ghirlanda nestemată de lacuri glaciare, ci în sălbăticia lor. Aceasta este coroana cea mai de preț a Carpaților, felul cum s-a conservat biodiversitatea acestor munți, de care se leagă identitatea mai multor țări central-europene. Citește Știrea
Măsurile de izolare, impuse de extinderea pandemiei de coronavirus, ne-a făcut să vedem cu alți ochi micile plăceri ale vieții. Câți dintre nou erau conștienți de efectul unui banal buchet de flori asupra tonusului nostru, atunci când la tot pasul găseai flori proaspete?! Citește Știrea
Sâmbătă, 07 martie 2020, a fost prilej de sărbătoare în stațiunea Peștera-Padina din Munții Bucegi, unde schiori din toata țara s-au strâns pentru cea de-a X-a Ediție a concursului de schi de tură, Bucegi Winter Race – etapă a Campionatului Național de Schi-Alpinism. Citește Știrea