Analize

„O normă care cere omului să nu fie om este absurdă şi nu poate produce efecte”, afirma Vintilă  Dongoroz, poate cel mai mare penalist român.

Am asistat, nu cu surprindere, la o serie de comentarii cu privire la oportunitatea acordării unei distincții fostului premier Adrian Năstase la un eveniment organizat de Consiliul Județean Dâmbovița. Menționez că Năstase nu este unul dintre (ex) politicienii pe care îi apreciez în mod deosebit. Pe de altă parte, consider că persoana în cauză are un background academic deosebit, a fost un excelent diplomat și un orator apreciat.

Adrian Năstase a fost condamnat penal și a ispășit pedeapsa. Mai mult, acesta a fost reabilitat definitiv în decembrie 2021. Ce însemnă, efectiv, termenul de reabilitare? Reabilitarea este instituția prin efectul căreia încetează pentru viitor consecințele juridice ale unei condamnări, respectiv decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Reabilitarea are o funcție reeducativă, având ca drept scop integrarea fostului condamnat în societate.

Iată ce scrie juristul Sorin Ursuleasa despre reabilitare și cum ar trebui înțeleasă aceasta de semenii noștri: “Societatea în ansamblul ei trebuie să promoveze o atitudine de toleranță în ceea ce-l privește pe fostul deținut, considerându-l, prin urmare, ca fiind o persoană ale cărei probleme se pot rezolva, nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea în aceasta. În realitate însă, acest lucru nu se întâmplă, ei purtând povara de „pușcăriaș” pentru tot restul vieții, de cele mai multe ori. Poate că tocmai aici ar trebui nuanțate abordările, adică, în a promova toleranță și acceptare față de astfel de oameni și nu numai. Putem spune astfel că persoana condamnată suferă o dublă pedeapsă. Mai întâi de libertate și drepturi din partea statului ca efect al propriei fapte, apoi cea provenită din partea semenilor. Trebuie înțeles și aplicat principiul potrivit căruia deținuții sunt privați de libertate cu scopul de a fi reabilitați şi ajutați să se integreze în societate, şi nu doar pentru a fi pedepsiți şi izolați de comunitate.”

Așadar, problema lui Adrian Năstase nu mai este una juridică, ci mai degrabă de acceptare. Este societatea noastră capabilă să îi restabilească fostului premier respectabilitatea de care acesta consideră, probabil, că este îndreptățit după ce a fost reabilitat? Va duce cu el povara sintagmei corupt până la sfârșitul vieții? Mai mult ca sigur, da. Societatea trebuie, însă, așa cum arăta juristul citat mai sus, să dea dovadă de toleranță. Și, de ce nu, de apreciere, dacă este cazul. Gestul Consiliului Județean Dâmbovița de a-l invita la un eveniment și de a-l onora pe Adrian Năstase îl consider unul de normalitate. Mai ales ca a fost și motivat.

În Dâmbovița, de ani buni, liderii liberali fac joc de glezne (ne facem că facem). Blazați dar aroganți, urmașii locali ai Brătienilor s-au remarcat în luptele politice printr-un strident non-engagement, evidențiindu-se, mai degrabă,  prin lăcomia cu care au inghițit firimiturile aruncate în silă de social-democrați, eternii câștigători în scrutinele locale.

Dacă în bătăliile electorale au baletat cu grație, au învins, cu siguranță, în lupta cu sinecurile. Chiar dacă acestea au fost obținute cu un preț care ar dezonora și un om politic cu o morală îndoielnică. Râvna de a obține sinecuri (slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă-conform DEX) a dus la situații hilare. De exemplu, să devii, cu câțiva ani în urmă, sclavul șefului PSD  (principalul tău adversar politic) pentru a obține o slujbă la stat pentru o rudă. Ce vremuri, ce moravuri…

Aceleași 2-3 personaje sunt abonate la celebrele sinecuri de ani de zile. Un alt exemplu: lipsa de performanță politică este compensată de activarea nepotismelor sau prieteniilor cu șefii de la centru. Rezultatul este obținerea unor funcții fantomă prin tot felul de companii de stat, remunerate cu niște sume care ar ameți un contribuabil de rând. Și un ultim exemplu. Cât de molâu poți să fii încât nevasta ta să sune, în numele tău, un înalt funcționar public cerându-i să demisioneze. Dar, cum s-a demonstrat deseori, în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică…

Situația din partid este descrisă cu o sinceritate nedisimulată chiar de către un membru de frunte al filialei locale a PNL. Chiar dacă sunt scrise, probabil, sub influența unei dezamăgiri, rândurile următoare ale fostului subprefect Ana Maria Dragotă Zamfir confirmă, practic, enunțurile de mai sus:   

“…am ajuns la concluzia că-cel puțin pentru moment-singura ambiție a liderilor PNL Dâmbovița, în marea lor majoritate bărbați trecuți de prima tinerețe, este să parvină în funcții de conducere, bine remunerate de contribuabili, pentru care nu au nici măcar pregătirea necesară (…) liderii care ar trebui să promoveze reforma și investițiile sunt atât de preocupați de măruntele interese personale, atât de obosiți în practici vechi și nemotivați, încât binele public nici măcar nu se regăsește printre prioritățile lor.”

Quod erat demonstrandum.

Dacă până de curând USR și Plus Dâmbovița existau doar în scriptele de la centru ale acestor partide, reprezentate parlamentar în ciclul electoral anterior de un moșneag fără vlagă, iată că alegerile din decembrie au primenit aceste formațiuni cu tineri care par să descifreze ițele politicii.

Parlamentarii Dragoș Popescu și Daniel Blaga, alături de noul subprefect Marinela Manea, au înțeles că esențială pentru cariera politică este notorietatea. În cazul lor, construirea notorietății. Nu poți avea o imagine publică (cu o proporție cât mai mare de favorabilitate) dacă nu ești cunoscut.

De două săptămâni agenda politică locală este ținută de USR-Plus. Mai întâi, cei doi parlamentari de la Plus au organizat o conferință de presă în care au abordat teme sensibile precum situația de la COS Târgoviște și epopeea DN 71. Sunt probleme gestionate la centru de miniștrii USR-Plus, cu un impact social și politic major. Nu o să comentez subiectele în sine. Arăt doar că cei doi s-au descurcat bine în gestionarea unei crize comunicaționale. Adică n-au încercat să se pitească după copac și au abordat subiectele frontal, curajos, aducând argumentele pe care le-au considerat potrivite.

Senatorul Popescu și subprefectul Manea au fost protagoniștii unui eveniment care a avut o expunere mediatică intensă (cu poziții pro și contra și dezbateri fluviu în social media). Se pare că cei doi au anunțat autoritățile de faptul că nu se respectă normele sanitare anti-COVID la restaurantele (terasele) din Centrul vechi.

Efectul a fost cel al bulgărelui de zăpadă, cu o amplă mediatizare (gratuită) în special pentru senatorul Popescu. Iată cum, în doar două săptămâni, parlamentarii și subprefectul de la USR-Plus au devenit brusc cunoscuți, folosind inteligent niște tehnici elementare, de manual, ale relațiilor publice. Dacă vor continua la fel, nu le rămâne decât să reușescă să transforme cât mai mult din notorietate în imagine pozitivă, cu adresabilitate, în special, către electoratul lor țintă.

Foto: facebook Dragoș Popescu

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Alegerile parlamentare nu au adus modificări spectaculoase la vârful politicii locale, cei doi mari competitori, PSD și PNL, luându-și și de această dată partea leului. Cei doi granzi au obținut 80% din mandate (PSD 4 deputați și un senator, PNL 2 deputați și un senator), restul locurilor în Parlament mergând la USRPlus (1 senator și un deputat). Făcând o comparație cu alegerile din 2016, la scrutinul din acest an PSD a pierdut 2 parlamentari (un senator și un deputat), iar PNL a câștigat un deputat. Situația este, însă, mai nuanțată.

După cum se știe, parlamentarele au o mai puternică amprentă politică decât localele, alegătorii fiind invitați să voteze mai degrabă abstract (doctrine, liste). De aceea, trendul politic național influențează în bună măsură rezultatelele la nivel local. Aceasta ar fi o explicație a rezultatelor obținute în județ de partidele amintite. PSD a avut în Dâmbovița, în acest an 45 %, față de 62% în 2016. Ar părea o pierdere imensă (așa cum s-a repezit să declare Adrian Țuțuianu, fostul lider social-democrat, care își “asumă” scorul neverosimil din 2016). Dar, dacă raportăm la rezultatele obținute la nivel national de către PSD, observăm că partidul a scăzut de la 45% în 2016 la 28% în 2020, exact 17 procente pe care social –democrații le-au pierdut și în Dâmbovița.

Deși au obținut un scor foarte bun în județ, PSD-iștii dâmbovițeni au plătit tributul erodării partidului la nivel național. Cu alte cuvinte, social-democrații locali sunt tot în topul rezultatelor naționale ale partidului, cu o proporție de aproape 17% în plus față de media națională. Cele două locuri de parlamentari pierdute față de acum 4 ani reies din rezultatul obținut în acest an, coroborat cu aparția altor competitori față de 2016.

O situație asemănatoare apare și la PNL Dâmbovița. Acesta a beneficiat, printe altele (cum ar fi o campanie electorală mult mai agresivă decât acum patru ani) și de o prestație generală (la nivel național) mai bună  față de ultimele alegeri parlamentare. Dacă în 2016, PNL obținea la alegerile pe țară 20%, acum rezultatul a fost de 25%. Trendul a fost ținut și de liberalii dâmbovițeni, care au crescut de la 19% acum patru ani la 23% în decembrie. Cu un beneficiu suplimentar: un deputat în plus.

La nivel de reprezentare națională, alegerile parlamentare au adus un plus mai degrabă liberalilor. Dacă social-democrații au obținut supremația în județ la locale (președinte de Consiliu județean și primarul Târgoviștei), liberalii vor să maximizeze beneficiile guvernării și supremației (prin coaliție) în Parlament. Astfel, președintele PNL Dâmbovița, Virgil Guran, este liderul Grupului parlamentar liberal din Senat, o funcție extrem de importantă în legislativ. Practic, Guran este responsabil de votul liberalilor în Camera superioară, for decizional pentru proiecte legislative precum cele ce țin de administrația publică, educație, apărare, instanțe judecătorești, parchete, Curtea de Conturi etc.

Social-democrații au obținut, în urma negocierior, președinția Comisiei pentru politică externă din Senat, prin Titus Corlățean și două posturi de vicepreședinți de comisii la Camera deputaților: Carmen Holban la Comisia pentru egalitate de șanse și Ioan Vulpescu la Comisia de cultură. Sunt posturi prestigioase, dar cu un impact mai mic pentru nevoile județului.

Rămâne de văzut ce posturi vor mai obține liberalii dâmbovițeni în noua arhitectură administrativă de după alegeri. La nivel național, ar putea avea mai mult decât un post de secretar de stat cu greutate și vizibilitate, cum este cel ocupat de Ion Sorin la Educație. Pe plan local, mai mult ca sigur vor păstra postul de prefect (aici ar putea fi o surpriză) și vor avea și un subprefect dintre cei doi (unul, probabil va merge către USRPlus).

Important este, însă, ca pentru binele județului, pentru proiectele importante să existe o cooperare, o punte de legătură, între reprezentanții de forță ai coaliției la guvernare și ai administrației locale, adică între președinții Virgil Guran și Corneliu Ștefan. Cu alte cuvinte, cei doi sunt obligați să coabiteze.

Recenta victorie în scrutinul prezidențial american a lui Joe Biden (reprezentant al curentului progresist din Partidul Democrat) în dauna conservatorului Donald Trump (Partidul Republican) readuce în discuție disputa generică reformism/tradiționalism și influențele acesteia asupra politicii europene și românești. De altfel, odată cu apariția partidului En Marche! al actualului președinte francez Emmanuel Macron (fost socialist), curentul progresist a luat avânt și în Europa, cu un reprezentant important și în țara noastră: USRPlus. Interesante sunt și reacțiile din politica românescă la extinderea progresismului pe plaiurile mioritice.

Progresismul promovează reforma socială, politică și economică. Termenul de progresism este utilizat pentru a descrie o largă gamă de vederi asociate cu mișcările politice de stânga. Este reprezentat de curente în unele partide mari, dar și ca proiecte politice, formalizate în partide. În forma sa mai radicală este un curent antisistem, împotriva partidelor tradiționale.

Conservatorismul este una dintre cele trei așa-numite ideologii de bază: liberalism, socialism și conservatorism. Conservatorismul este o filozofie politică și socială ce promovează instituțiile sociale în contextul culturii si civilizației. Printre principalele elemente ale conservatorismului se numără tradiția, religia, imperfecțiunea umană, unitatea organică, ierarhia și autoritatea.

În ultimii ani, în România, asistăm, pe lângă clasica luptă stânga/dreapta (imediat după Revoluție era disputa între neocomuniști și partidele istorice, actualizată în challange-ul social-democrați vs. liberali), la o polarizare din ce în ce mai importantă a duelului dintre progresiști și conservatori (reprezentați de USRPlus, respectiv Partidul Mișcarea Populară).

USRPlus își exprimă clar viziunea și intențiile: “Vechile partide au eșuat. După 31 de ani nu mai avem așteptări de la ele. Progresul e prea lent cu ele la cârmă. Au distrus încrederea românilor în stat și în politică. Nu mai avem răbdare. Nu le mai suportăm minciunile și incompetența. Și nu mai merge cu petice și improvizații. Avem nevoie de o schimbare radicală a modului în care se guvernează România”, se scrie în programul USRPlus.“Vom cultiva valorile naționale, în deplin respect față de valorile tuturor minorităților. Vom cultiva prin educație patriotismul și tradițiile cultural-spirituale ale națiunii”, se arată în programul politic al PMP.

Cele două partide sunt reprezentate foarte bine și la nivel european. Copreședintele USRPlus, Dacian Cioloș a ajuns șeful grupului Renew Europe din Parlamentul European (a treia forță politică din for) cu sprijinul nemijlocit al președintelui Franței, Emmanuel Macron. Partidul Mișcarea Populară face parte, alături de liberali, din grupul Partidului Popular European, cel mai important grup politic la nivelul continentului.

Cum se vor raporta așa-zisele partide tradiționale (PSD și PNL) la această nouă dispută politică? Mesajele unor lideri ai USRPlus (ex. Vlad Voiculescu) și PMP (ex. Mihail Neamțu) produc destulă agitație în spațiul public, ceea ce duce la o mutare a atenției către acest nou front cu consecințele politice de rigoare pentru social-democrați și liberali (migrarea unei părți a electoratului către o zonă mai interesantă măcar din perspectiva disputei). Acest lucru se vede și în sondaje (USRPlus între 15-20%, PMP îsi crește treptat poziția deasupra pragului electoral).

Probabil că partidele mari vor încerca să introducă în mesajele lor și teme comune cu ale protagoniștilor mai mici, pentru a aduce lupta pe un singur front. Un prim exemplu îl constituie atacul lui Vasile Dâncu la USRPlus: “Se vede și în România, când vine o forță politică nouă care neagă orice tradiție, care nu pune mâna pe Biblie atunci când consilierii ei trebuie să jure pentru un post în administrația publică, când vor un alt tip de educație sexuală, un alt tip de definire a genurilor, de fapt sunt acești agenți ai schimbării importante a lumii, care se încearcă din afară, o încercare globalistă”, a spus la un post TV președintele Consilului Național al PSD.

Așadar, noua dispută dintre progresiști și conservatori rearanjează strategiile politice ale tuturor competitorilor. Cu ce rezultate, vom vedea la alegeri.

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Un articol care descrie degradarea presei românești, publicat în Gazeta Dâmboviței de colegul meu Pompiliu Alexandru (un text cu care, în principiu, sunt de acord-poate într-un articol viitor Pompiliu identifică și cauzele care generează această situație precară a mass-media românești), m-a provocat să fac o analogie cu starea actuală a politicii autohtone. De fapt, voiam să scriu mai de mult despre impostura în politică, dar nu am avut un imbold…

Citește Știrea

Arătam într-un articol anterior (citiți aici) cât de păguboase și neinspirate sunt așa-zisele sondaje online. Asta dacă nu cumva se dorește manipularea opiniei publice, așa cum se manifestă ea și în spațiul virtual.

Citește Știrea

Odată cu dezvoltarea exponențială a social media, politicienii au găsit un teren propice pentru a folosi manipularea în strategiile de comunicare politică. Cea mai la îndemână metodă (și ieftină) este aruncarea pe anumite pagini de facebook ale partidelor, politicienilor, presei etc. a unor așa-zise sondaje de opinie, ale căror rezultate se prezintă triumfător cum că ar prezenta realitatea.

Citește Știrea