Munții noștri frumoși: Retezat, iarna

in HOBBY by
Banner

Când ne gândim la Munții Retezat, cu siguranță ne imaginăm un fel de simbol al Carpaților românești, considerat unul dintre cele mai spectaculoase masive montane de pe la noi.

Adevărul este că Retezatul s-a bucurat de câteva privilegii de-a lungul timpului, spre deosebire de alți munți din România, mai ales începând cu anul 1935, când este declarant Parc Național, urmând ca din 1979 să devină oficial Rezervație a biosferei. Ce-i drept, cu regim mai strict abia din 2000. Acesta este principalul motiv pentru care Masivul Retezat arată mai “îngrijit” decât celelalte masive componente ale Carpaților.

Înființat la inițiativa a doi savanți din Cluj, Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din urbea cu același nume și Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei, Parcul Național Retezat, cu o suprafață de 38.000 de ha, prezintă o arie naturală montană cu o multitudine de specii faunistice și mai ales floristice, atât la nivel de specii, cât și ca ecosisteme terestre.

Munții Retezat reprezintă parte componentă a grupei montane cu același nume, situată în partea de vest a Carpaților Meridionali, între valea Jiului și Culoarul Timiș-Cerna.

Spectaculozitatea Retezatului constă în splendoarea alpină oferită de relieful glaciar al masivului, dar și de ghirlanda de lacuri glaciare, cele mai numeroase din munții noștri. Dacă tot suntem la acest capitol, ar fi bine să menționăm și câteva superlative cum ar fi: Lacul Bucura, cu o suprafață de 9 ha, cel mai întins lac glaciar din Carpați și Lacul Zănoaga, cel mai adânc (29m).

Am ajuns și noi prin părțile acelea, dar în sezonul de iarnă, pentru a urca cota cea mai înaltă a masivului și a grupei montane, Vârful Peleaga – 2509m. Vreau să vă mărturisesc încă de la început, că indiferent de sezon, dar mai ales iarna, în zona înaltă a Retezatului se ajunge destul de greu, datorită distanțelor mari și a lipsei accesului auto aproape de zona de interes.

O altă problemă o reprezintă discontinuitatea marcajelor turistice, care mai ales iarna creează probleme de orientare.

Dintre cele câteva variante de acces în zona centrala a masivului, noi alegem varianta dinspre sud, cu plecare de la complexul Cheile Butii. Pornim pe un drum forestier, lung de aproximativ 15 km, până la Cabana Buta. Teoretic, drumul este deschis, însă greu să te încumeți cu mașina printre maldărele de zăpadă, așa că mai sigur e pe jos.

După aproximativ 2 ceasuri și jumătate de la start, ajungem la cabană și constatăm că este închisă administrativ, dar ușile camerelor unde se poate dormi, sunt deschise. Nu zăbovim decât pentru un scurt popas de hidratare și alimentare, după care pornim spre zona de creastă. Zăpada începe să fie mare și grea. Înaintăm cu dificultate și tăiem urme cu rândul. Încă mai prindem lumină când, ajunși în șaua Plaiul Mic, se deschide spre nord superba imagine cu partea înaltă a Retezatului.

Ne urnim în coborâre spre Poiana Pelegii și sperăm să găsim refugiul salvamont, unde vom rămâne peste noapte. Prin întuneric și zăpadă mare, fără o cărare să ne ghideze spre refugiu, orbecăim un pic pe valea Pelegii până prindem linia de marcaj ce ne scoate în poiană. Ajungem într-un final la refugiul salvamont, care este deschis și arată foarte bine, cu camere călduroase și curate.

Dimineața strângem și pornim spre Refugiul Bucura. Zăpada este un pic mai tare și mai ușoară la mers. În aproape 3 ore suntem la refugiu. Frumos, mic, intim, curat, cu pesrpectivă de vis spre piscurile din jur.

După o scurtă pauză, începem urcușul spre cota maximă pe abruptul vestic al Pelegii și ajungem pe vârf după încă aproximativ 2 ore. Facem o pauza aici, pentru că priveliștea este de nedescris spre toate direcțiile. Se vede aproape perfect întregul arc carpatic romanesc, ce iese extraordinar dintr-o imensă mare de nori. Sunt puține aceste zile, când putem admira peisajul mirific al munților noștri.

Renunțăm să coborâm pe același traseu, considerându-l mult prea abrupt și optăm pentru o coborâre mai domoala pe un vâlcel sudic, ce ne scoate tot în traseul turistic marcat cu cruce galbenă.

Nu ne mai abatem pe la refugiul salvamont, o ținem întins până la Cabana Buta, unde poposim pentru cea de a doua noapte. Mirosul de cabană veche și trosnitul focului în sobă, dau un climat plăcut acestui loc minunat.

Revenim acasă în următoarea zi, cu gândul că merită distanța parcursă pentru acest munte minunat.

Banner