Marcel Ciolacu și Geoge Simion, liderii PSD și AUR, au declarat că intenționează să depună o moțiune de cenzură la începutul sesiunii parlamentare de toamnă, chiar înaintea congresului PNL, programat pe 25 septembrie. Deși, inițial, Ciolacu propusese ca moțiunea să fie depusă după desfășurarea congreselor celor de la PNL și USRPlus, liderul PSD s-a răzgândit și a declarat că moțiunea o să fie depusă în primele 10 zile ale sesiunii.“Nu mai condiționăm moțiunea de congresele lor, ci de ce trăiesc românii în această perioadă. Guvernul o să cadă categoric”a spus Ciolacu, precizînd că moțiunea va fi susținută și de parlamentarii AUR

De ce s-au răzgândit inițiatorii moțiunii, ce ar câștiga ei și care ar putea fi scenariile după depunerea acesteia? Ca să treacă, moțiunea are nevoie, pe lângă cele 204 voturi ale deputaților și senatorilor PSD-AUR, de sprijinul a încă 30 de parlamentari. Aceștia, cu siguranță nu pot fi de la USRPlus și UDMR, de-abia așezate la guvernare. Pot fi însă voturi de la cei 18 reprezentanți ai minorităților, desi puțin probabil. Se poate, însă, negocia “la bucată”. Cert este că mai trebuie 30 de voturi, care, în principiu, ar trebui să vină chiar de la liberali. Un număr de voturi care există și în tabăra Cîțu și printe susținătorii lui Orban. Îi eliminăm pe cei din zona premierului, care nu au niciun interes ca Guvernul să cadă. Ar rămâne voturile apropiaților lui Ludovic Orban. Care, cel puțin teoretic, are trei variante strategice.

Prima, în care oamenii săi nu votează moțiunea, aceasta cade, Guvernul rămâne, urmând ca lupta cu Cîțu să se desfășoare mai departe în interiorul partidului. Asta ar arăta că Orban este fidel partidului și că nu acceptă ca forte externe să influențeze lupta pentru șefia PNL. Ar mai putea, astfel, să câștige niște puncte, dar nu cred că suficiente…

O a doua variantă este ca Orban să îi arate pisica lui Cîțu și să negocieze menținerea susținătorilor săi pe actualele structuri (prin Parlament, Guvern, președinți de filiale-cum ar fi Virgil Guran la Dâmbovița etc) contra voturilor împotriva moțiunii. Astfel, Orban și-ar fideliza susținătorii și, în cazul în care ar pierde alegerile interne, ar rămâne liderul unui grup care se poate tranforma la un moment dat în masă critică. Asta dacă după alegeri Cîțu se va ține de cuvânt sau dacă nu vin trădările, fapt curent în politica românească.

A treia variantă, extremă, este Orban răzbunătorul. În acest caz, oamenii săi votează pentru moțiune și Guvernul Cîțu pică. Este varianta nici eu, nici tu. Este puțin probabil ca Iohannis să îl desemneze din nou pe Cîțu, care tocmai va fi fost demis de către Parlament. Plus că, în noile condiții, nu poate desemna un premier penal. O desemnare a lui Ludovic Orban este exclusă, motivele fiind evidente. Probabil că președintele Iohannis ar desemna o persoană care nu s-a afișat cu nicio tabără. Tăcerea europarlamentarului Dan Motreanu poate fi un semn…

Această ultimă variantă ar duce la o situație hilară. O bătălie în partid între un premier demis și un trădător și ar menține păgubosul status quo dualist premier-președinte de partid. Probabil, se va  consemna și sinuciderea politică a lui Ludovic Orban. Cel puțin în PNL. Asta ar însemna, practic, ca după moțiune, Orban și susținătorii lui să părăsescă partidul și să construiască o nouă formaține politică. În PNL există, însă, un istoric bogat în desprinderi/fuziuni etc. De altfel, înainte să fie membru PNL,Orban a activat din 1992 în PNL-Aripa Tânără, devenit în 1993 PL ’93, care a fuzionat în 1998 cu Partidul Național Liberal.

O a patra variantă ar fi forțarea unor alegeri anticipate. Dar cum în ultimul sondaj CURS PSD avea 34% și AUR 11%, este clar că nimeni din zona de dreapta nu ar risca participarea la alegeri înainte de termen.

Mai rămâne răspunsul la întrebarea ce câștig ar avea PSD și AUR în urma depunerii moțiunii de cenzură? În primul rând mediatizarea intensă a unei astfel de acțiuni, în contextul în care se vor readuce în discuție teme ca pandemia COVID, scumpirile la energie, Cîțu penalul etc. Plus adâncirea dihoniei în PNL. Social –democrații și cei de la AUR speră ca în urma acestei acțiuni PNL să mai scadă câteva procente din și așa îngrijorătorul scor de 20%. Iar dacă moțiunea trece, avantajele sunt evidente. Moțiunea poate fi, așadar, un Cal Troian trimis de către PSD și AUR în spatele liniilor liberale.

Ilustrația foto: ro.refferit.com

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

“Salut acest anunț care dă drumul la o competiție în PNL, care sunt convins că va face bine PNL.  Salut, Florin, intrarea în cursă. Am discutat cu domnul prim ministru Florin Cîțu și, în mod evident, va exista între noi un gentleman’s agreement, care sper că va fi respectat de toți membrii PNL, care să ducă la competiție onestă, fair play, pozitivă, în care să arătam bogăția de resurse a PNL”, spunea, printre dinți, președintele liberalilor, Ludovic Orban, după lansarea candidaturii premierului Florin Cîțu la președinția PNL

Pe 30 mai, Florin Cîțu își anunța, susținut de mai mulți lideri ai partidului, intrarea în lupta pentru șefia PNL, programată pe 25 septembrie. Nu este ceva neobișnuit în viața acestui partid. Aproape de fiecare dată au au fost mai multi candidați pentru funcția supremă. Interesant este însă contextul. Este clar că un partid mare ca PNL, cuprins mai mereu de frământări și lupte interne, nu poate fi condus într-un sistem dual: pe de o parte actualul președinte Ludovic Orban-cu autoritatea șefiei Camerei Deputaților și de cealaltă parte Florin Cîțu-premier, cu o influență politică substanțială, Guvernul fiind cel care împarte efectiv bucatele. Este evident că pisica trebuie ruptă.

Aici intervine surpriza. Lista primară cu 40 de susținători ai lui Cîțu are aproape jumătate din nume ale unor foști pedeliști, în frunte cu președintele fostului partid, actualul primar al Clujului, Emil Boc. Mai apar nume foarte cunoscute din rândul foștilor băsiști, cum ar fi Gheorghe Flutur, Lucian Bode, Florin Roman, Robert Sighiartău, Daniel Buda, Dan Vîlceanu și… Raluca Turcan, președinta filialei Sibiu. Tot de la Sibiu vine și fosta pedelistă Daniela Câmpean, președintele Consiliului Județean. Adică din fieful lui Klaus Iohannis. De altfel, Ardealul este foarte bine reprezentat printre susținătorii lui Cîțu. Cum ar fi Ionel Bogdan, președintele CJ și al filialei Maramureș, finul lui Dan Mihalache, fost consilier prezidențial. De fostul președinte al României se leagă și numele ex-ministrului educației, Monica Anisie, fost consiler pe probleme de educație la Cotroceni.

Lista mai cuprinde și susținători sau apropiați ai lui Iohannis, însă fără un trecut pedelist, cum ar fi ministrul apărarii Nicolae Ciucă sau europarlamentarul Rareș Bogdan.

De cealaltă parte, Ludovic Orban se bucură, deocamdată, de sprijinul majorității președinților de filiale și de așa-zișii vechi liberali. Cum este cazul Dâmboviței. Vom vedea dacă noul curent pedelisto-iohannist care îl sprijină pe Cîțu va avea câștig de cauză. Ar semăna cu o restaurație, o reașezare a partidului, cu o altă structură față de cea rezultată în urma fuziunii PNL-PDL din 2014.

Foto: mediafax

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Recentul sondaj INSOMAR (difuzat de realitatea.net) prezintă mai multe date, care, la prima vedere, par surprinzătoare. Oricât de relative ar fi rezultatele sondajului (exemplu UDMR cu 8,6% -scor aproape imposibil de atins în cazul alegerilor parlamentare), acestea pot fi luate în calcul pentru o sumară analiză a contextului politic actual.

PSD, câștigătorul alegerilor parlamentare, scade de la 28,9% în decembrie la 22,1% astăzi. Căderea destul de accentuată în câteva luni poate fi pusă pe seama frustrării și demobilizării electoratului social-democrat, care, deși a dus partidul pe primul loc la alegerile parlamentare, nu a avut satisfacția să-l vadă și la guvernare. O altă cauză ar fi și timpul destul de scurt curs de la alegeri, care nu a dat timp partidului să-și creioneze o strategie coerentă de opozant parlamentar. Opoziția a fost doar punctuală (vezi dezbaterile din Parlament pe tema bugetului și cazul Vlad Voiculescu).  Pe de altă parte, unii nu îl văd pe Marcel Ciolacu ca un lider carismatic al opoziției, reacțiile lui fiind considerate prea blânde pentru rolul asumat.

PNL scade și el de la 25,1% la alegeri la 23,5% acum, dar trece pe primul loc în preferințele electoratului. El se află însă în acea buclă consacrată de situația imediată de după alegeri, în care electoratul nu a avut timp sa fie dezamăgit de prestația unui partid la guvernare. Plus că a dat dovadă că este liderul coaliției, gestionând ferm (și câștigând și la capitolul imagine) scandalul Voiculescu. Trebuie observat cât de eficentă este conducerea efectiv duală a partidului (cu un președinte care nu este și premier) și dacă aceasta se va perpetua și după alegerile interne.

Tot alegeri interne vor avea loc curând și la USR-Plus care a scăzut și el de la 15,3% la 13,6%. Nu este o scădere semnificativă, dar partidul confirmă cu nu are cadre. Are miniștri controversați, criticați și în coaliție și de către opoziție. Am folosit cuvântul cadre (specific limbajului politic-adică om de partid, cu experiență și la guvernare și în opoziție, capabil să ocupe la un moment dat o funcție conform pregătirii sale) pentru că nu toți liderii USR-Plus pot fi compatibili cu ocuparea unei funcții de înaltă demnitate publică oricât de buni ONG-iști sau bravi corporatiști ar fi.

Practic, partidul cu singura creștere, semnificativă (excluzând UDMR), este AUR, care urcă, la cinci luni de la alegeri, de la 9% la 15,5%. Nu este, totuși, o surpriză. Mai tot timpul, în perioada dintre alegeri, partidele din așa-zisa zonă gri au rezultate bune în sondaje (cel puțin cumulat). Ce înseamnă zona gri: o parte de aproximativ 15%-20% din electorat, destul de eterogenă, foarte volatilă, mai predispusă la persuadare și chiar la manipulare, care acceptă și rezonează cu ușurință la mesajele radicale (de tip naționalist, ultraortodox, xenofob etc). Ori, astfel de mesaje, de o mai mică sau mai mare greutate sau mai nuanțate, se distribuie în campaniile electorale de mai toate partidele pentru a atrage cât mai mult electorat. Însă, în afara campaniilor, partidele evită un astfel de discurs. Fiind singurele consecvente, partidele din zona gri acumulează, între campanii, electoratul descris mai sus. Și cum doar AUR se regăsește acum în această parte, scorul de 15% nu ar trebui să surprindă.

PMP și Pro România sunt la scorurile de la alegeri, puțin sub pragul de 5%. Asta înseamnă că au un electorat mic, dar fidel. Cele două partide trebuie să treacă peste dezavantajul de a fi în afara Parlamentului (cu mai puțină vizibilitate). PMP s-a și primenit la vârf, cu un noul lider, Cristian Diaconescu, cu o altă anvergură față de Eugen Tomac. Rămâne de văzut ce strategie va adopta Pro România.

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște