Invizibil și ubicuu, establishmentul românesc a apărut (în varianta modernă) încă din zorii postrevoluționari.

Citește Știrea

Vederea este unul din simțurile cele mai importante cu ajutorul căreia înțelegem realitatea și lumea în care trăim.

Vederea este cea care ne configurează cel mai mult viziunea proprie asupra realității, de aceea, ea are cel mai important rol în înțelegerea lumii și a vieții noastre exterioare. Dar, pe cât de mult ne poate ajuta să înțelegem lumea în care trăim, tot atât de mult ne poate și deturna în a construi o falsă realitate, atunci când inima noastră nu este purificată, adecvată realității spirituale, iar rațiunea nu domină totul. Bazându-ne exclusiv pe ceea ce vedem, mai ales acum, în spațiul public, fără a avea criterii solide de apreciere și de interpretare, valori fundamentale prin care să apreciem ceea ce vedem, putem ușor cădea pradă tentațiilor de tot felul.

Fie să exagerăm, fie să minimalizăm, ori în orice caz să denaturăm realitatea și astfel să nu o putem aprecia la justa ei valoare și să ne comportăm în funcție de ceea ce credem că am înțeles.

Aceasta ne arată că dincolo de vederea fizică, vederea spirituală este cea care trebuie să domine totul, relația noastră cu Absolutul, astfel încât vederea fizică trebuie să fie numai o prelungire a celei spirituale, care să ne susțină înțelegerea autentică a vieții și a lumii.

Teribilă boală nevederea, fabuloasă vindecare redobândirea ei, dar între cele două se află credința noastră și iubirea Lui.

Aceasta din urmă este în mod cert și nu greșește niciodată!

Cu încredere în El și cu gândul neîncetat la iubirea Lui!

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Cine privește cu sinceritate lumea în care trăim constată o nevoie urgentă, teribilă și profundă de schimbare, de înnoire și de transcendere a modului actual de viață.

Este de ajuns să privești știrile de la o anumită oră sau să citești pe rețelele de socializare și vei constata, cu tristețe că lumea este dominată de superficialitate și de urâțenie, de impostură și neputință. Totul parcă urmărește reacții emoționale imediate, are în vedere trecătorul și este lipsit de profunzime.

Din neputință sau din interes destui dintre semenii noștri preferă să-și pună măști pe care apoi le schimbă foarte des, în speranța că dacă nu sunt ceea ce ar fi putut fi, măcar să pară!

Sub impulsurile mai puternice ori mai slabe ale conștiinței, unii încearcă să-și ascundă golurile existenței cu ceea ce nu pot duce. Uită că sinceritatea, bunătatea, naturalețea și onestitatea sunt calități apreciate oricând, dincolo de orice mască!

Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului sau a Transfigurării cum mai este ea numită, are în centrul ei acea magnifică vederii, pentru o clipă, a chipului glorios al Fiului lui Dumnezeu Întrupat, de către ucenicii Săi. Un chip ce manifestă iubire din belșug, bunătate, tandrețe, gingășie, milostivire și atâtea calități ale Binelui, Frumosului și Dragostei, greu de exprimat în cuvinte, dar care ne arată că atunci când omul se dezgolește de ceea ce-l urâțește, lasă să transpară frumusețea aceea a chipului dumnezeiesc din el.

De acea autenticitate și frumusețe avem nevoie astăzi, dumirindu-ne că nicio mască nu poate să ne facă mai buni decât am putea noi să fim cu un efort de naturalețe pe care numai smerenia ni-l poate oferi.

Avem nevoie de schimbare urgentă și rapidă! Chipul lumii noastre trebuie transfigurat, dar transformarea trebuie să înceapă cu noi! Să schimbăm chipul comunităților noastre locale, să le reacordăm pe piatra cea tare a Evangheliei, să alungăm urâțenia discordiei și a urii, a răutății și a conflictului!

Să schimbăm apoi chipul țării noastre, punând la temelie acele nepieritoare valori creștine și tradiționale românești, pentru a nu rămâne trestii în bătaia vântului istoriei, ci coloane fundamentale ale ei! Avem nevoie să schimbăm chipul Europei de astăzi și să o redirecționăm spre ceea ce și-au dorit popoarele ei, vindecând dominația marginaliilor, alungând acele duhuri roșii ce bântuie prezentul și nu vor să meargă la lada de gunoi a istoriei, repunând construcția europeană pe temeliile creștine și naționale!

Să schimbăm chipul lumii noastre este o datorie a generației noastre! Să înțelegem până la urmă că adevăratul chip al omului glorios, este acela al iubirii, al bunăvoinței, al frumuseții sufletești, al solidarității și al comuniunii și nicidecum a concurenței fără limite, al conflictului sau al manifestării întunericului ce încearcă să ne cuprindă!

O Europă creștină, o Românie mare, unită, stabilă și prosperă, comunități locale puternice și fondate pe libertate, demnitate și credință, aceasta îmi doresc!

Să schimbăm din temelii chipul lumii noastre, să dăm un sens autentic istoriei noastre, să fim ceea ce trebuie, adulmecând semnele vremurilor și pornind înnoirea lumii de la fiecare din noi!

Cu putere, cu iubire, cu mare curaj și, mai ales, cu credință în Dumnezeu!

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Minunata lume a lui Dumnezeu este adesea brăzdată de furtuni și dezechilibre puternice.

O parte din societatea noastră este bolnavă de prea multă ură, răutate și încrâncenare, când viața ar putea curge frumos, lin și pașnic.

Peste noapte, anonimi pe care nimic nu-i recomandă, se trezesc judecători on-line autointitulați lideri de opinie și gata de a jertfi pe propriu pat procustian orice nu le place sau le tulbura neputința. Hoarde de neînțelepți invadează prea des liniștea câte unei comunitati, fie ea și virtuale și își promovează neliniștile și neputințele.

Iar, grupul acelora care văd comploturi și în frumusețea unei dimineți de vară sunt gata de a acuza căldura soarelui, verdele pădurii și albastrul cerului, numai pentru că există! Totul pare întors pe dos, totul apare ca fără sens, totul parcă aparține ordinii pervertirii. Și, totuși, nu este chiar așa!

Lumea noastră are disperată nevoie de credință, de a-și topi neliniștile în certitudinea pe care Domnul ne-o conferă, în a-și vindeca neputințele și neîmplinirile cu ajutorul Singurului Binefăcător autentic al vieților noastre.

Cândva, un sutaș ne-a oferit o teribilă pildă a credinței sale arătând o atât de mare iubire față de slujitorul său, încât nu a pregetat să-L roage cu o impresionantă umilință pe Domnul Vieții să-l salveze, încât, peste veacuri, exemplul său cutremură încă inimile noastre și ne îndeamnă să privim cu mai multă sensibilitate la cei de lângă noi, să le vedem nevoile, lipsurile și neputințele!

Nu de altceva, dar sunt șansa noastră de a-L reîntâlni în neputințele lor pe Domnul Însuși și, astfel, a ne bucura de prezența Lui pururi binecuvântată.

Tu, cel sau cea care citești și eu cu tine, noi toți, împreună, sutași ai lumii noastre să fim, aducând milostivirea Domnului în mijlocul unei lumi nebune și care pare că și-a pierdut sensul!

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Subiect fierbinte la ordinea zilei, greva profesorilor reprezintă încă o ocazie de a aprofunda rolul pe care educația îl are în societatea noastră de astăzi. Mai ales că, este bine știut că nicio civilizație nu poate dăinui în timp fără un sistem educațional bine dezvoltat și care să poată oferi o pregătire adecvată copiilor noștri – viitori responsabili de destinele acestei țări.

Țările lumii își datorează prosperitatea, stabilitatea și magnificența în special educației. Sunt renumite nu doar pentru bogăția și puterea lor, ci mai ales pentru sistemul educațional bine finanțat și performant. Orice mare cultură datorează totul educației! Iar, pentru a avea o educație așa cum ne dorim cu toții, de calitate, performantă, avem nevoie de profesori motivați, bine plătiți, care să poată să se preocupe mult mai mult de vocația lor, decât de nevoile cotidiene.

Chiar dacă roadele unei creșteri salariale substanțiale nu se pot vedea dintr-o dată, nu trebuie să se neliniștească nimeni, în timp se vor vedea și încă din belșug.

Dacă veți face un exercițiu de imaginație, veți observa că mărindu-se salariile profesorilor, peste un deceniu vor veni tot mai mulți oameni bine pregătiți în sistem, persoane de calitate ce vor produce rezultate impresionante.

E greu pentru unii să vadă lucrurile așa, dar va fi o investiție în viitorul copiilor noștri, al țării noastre și de ce nu, al acestei părți a Europei! Un sistem ce-și răsplătește bine ostenitorii va atrage tot ceea ce este mai bun, astfel că de pe porțile școlii vor ieși elevi mult mai bine pregătiți și adaptați la nevoile economiei concrete, ce vor răsplăti grija și buna educație oferite prin tot ceea ce vor face pentru țara noastră. Nu sunt vorbe mari! Este doar realitatea! Eu cred în necesitatea unui sistem educațional performant cu profesori bine plătiți și cu elevi și studenți care să beneficieze de toată grija, atenția și preocuparea dascălilor lor! Trebuie să înțelegem că fără educație de calitate nimic nu poate merge bine, căci în toate domeniile vom avea oameni mediocri, slab pregătiți, neadaptați la nevoile concrete ale vieții și incapabili să susțină o performanța în domeniile lor de activitate.

Să ne gândim, înainte de orice, la viitorul țării noastre, la faptul că oferind salarii decente profesorilor, investim în viitorul țării noastre, este marele dar pe care ni-l facem nouă și generațiilor următoare!

Sunt alături de profesori în legitimele lor cerințe, chiar dacă unii spun ca ei (nu mulți) câștiga din meditații, ceea ce este real, dar sunt convins că cei de care depind revendicările lor, le vor îndeplini! Spre mai binele nostru, al țării, al copiilor noștri! Ca un act de dreptate pentru posteritate!

Prin urmare, greva profesorilor este pe deplin justificată, deși știu sunt unii părinți și chiar copii nemulțumiți, mai ales cei din clasele terminale, pentru că își văd periclitată o anumită stabilitate a parcursului lor.

Le spun să nu își facă griji, se găsesc soluții și nu se va periclita nimic în legătură cu examenele lor.

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

De curând, Grupul de stânga, format din comuniști și extrema stângă europeană, a expus la Parlamentul european lucrarea ”artistei” suedeze, lesbiene, Elisabeth Ohlson, care-L reprezintă pe Mântuitorul Hristos înconjurat de apostoli, reprezentați ca homosexuali sado-masochiști. Aceasta a generat un val de proteste din partea politicienilor atașați de valorile creștine ale Europei, dar, deocamdată, fără niciun efect major!

Nu este pentru prima dată când astfel de chestiuni scandaloase sunt asociate cu instituții ale Uniunii Europene, ori cu ideea europeană și năruiesc încrederea multor cetățeni europeni în ele.

Proiectul de unitate europeană este unul necesar și frumos, așa cum a reieșit el din gândirea și activitatea inițiatorilor ei, dar și a celor care de-a lungul timpului s-au străduit să sprijine unitatea europeană. Până la urmă este vorba despre Europa creștină ce s-a vrut aprofundată sub forma unui proiect politic și economic, dar care adesea derapează impardonabil.

Cui folosește o astfel de expoziție? Și, mai ales, de ce ar reprezenta aceasta ceva artistic? Atât autoarea, cât și susținătorii știu bine că nu este vorba despre artă, ci despre susținerea unei ideologii stângiste, chiar neopăgâne, care nu folosește cu nimic ideii fundamentale de Europă unită, ci numai demersurilor politice ale unei microminorități agresive și chiar obraznice.

De altfel, includerea homosexualității printre valorile Uniunii Europene este o gravă eroare. Desigur, suntem toleranți cu cei care aparțin acestei minorități, dar nu acceptăm derapajele lor publice, de propagandă și de negare a celorlalți și a valorilor lor. Nimeni nu le vrea nici distrugerea, nici moartea, cum s-a spus de către unii, ci numai manifestarea lor în limitele bunului simț. Ceea ce fac ei nu este nicidecum o valoare, nu aparține patrimoniului cultural european și nu folosește aprofundării ideii de unitate europeană.

Și, fiți atenți, ei se manifestă exclusiv contra creștinismului, pentru că celelalte religii nu-i interesează, nu sunt considerate periculoase pentru ei și nici nu creează temeri. Să ne gândim numai ce s-ar fi întâmplat dacă era reprezentat Mahomed în locul lui Iisus? Toată Europa de Vest era în flăcări! Cred că erau lupte pe baricade cu musulmanii și pe bună dreptate! Nimic nu dă dreptul nimănui să jignească religia altuia! Apoi, se uită că la baza conceptului de civilizație europeană stă Evanghelia lui Hristos! Fără Creștinism nu ar fi existat Europa și nici popoarele, ci numai niște triburi. Conceptul cultural și civilizațional Europa a luat ființa datorită Creștinismului. Să nu uităm aceasta și să o repetăm până se va întipări bine și în mințile mai puțin performante ale celor ce promovează astfel de enormități!

De ce trebuie jignită majoritatea covârșitoare a cetățenilor Europei, care este creștină, că le place unora sau nu, prin astfel de inițiative agresive și urâte? Pentru că urâțenia aceea nu are de a face nimic cu arta! Ci, este expresia unei minți bolnave. De ce? Oare nu își dau sama că astfel de acțiuni nu fac decât să trezească și să radicalizeze zona puternic majoritară creștină!

Apoi, mai trebuie spus ceva cu mare curaj și hotărâre! Și anume, astăzi ni se prezintă ca fiind ateism ceea ce este de fapt noul păgânism. Noii păgâni se ascund sub idei atee, dar atee numai față de Creștinism, pentru a-și promova ideile păgâne, vechea ciorbă păgână reîncălzită, cu ifose științifice, dar, în fond numai anticreștine. De fapt, dacă vă veți uita pe paginile ateilor sau ateiste, ori pe astfel de site-uri, veți vedea că numai Creștinismul este atacat covârșitor și majoritar, căci reprezintă adevărul!

Arta trebuie să promoveze valorile autentice umane, nu derapajele și nici ideologiile morții. Să nu uităm că decreștinarea unor părți a populației eruopene nu a însemnat nicicând ateizarea ei sau indiferentism și neutralitate religioasă, ci, întotdeauna păgânizarea sau mai bine zis neopăgânizarea ei. De la zodiac și horoscop, până la tot felul de guru asiatici și povești superficiale și caraghioase despre viață. De altfel, nici comuniștii nu au fost atei și neutrii religios, ci, dimpotrivă, agresivi anticreștini, iar așa cum a demonstrat Richard Wurmbrandt, evreu convertit la creștinism, majoritatea liderilor comuniști au practicat în ascuns neopăgânismul de factură satanistă. Revelatoare este cartea acestui autor – Marx și Satan!, apărută și în limba română și disponibilă gratis pe internet!

În fața unor astfel de derapaje, trebuie să renască valorile noastre creștine europene și naționale (da, nu e nicio contradicție!), care să dea un nou avânt construcției europene și aprofundări principiilor autentice și naturale umane!

Să nu uităm! Nu suntem de izbeliște! Nu suntem ai nimănui! Ci suntem fiii și fiicele Împărăției lui Dumnezeu, a Unicului și Adevăratului Dumnezeu, care niciodată nu își părăsește creația și moștenirea!

Curaj! Cu noi este Dumnezeu! Și cine oare ar putea fi contra Lui!

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște