fbpx

Platformă de știri și opinii

Category archive

Opinii

Grigore Eftimescu. Și pasiunile mor….

in Actualitate/Opinii by

Greu să scrii un text atunci când gândul și sufletul îți sunt cuprinse de tristețe. Căci trist trebuie să fie orice om care l-a cunoscut pe Gogu, și care a aflat că astăzi el a plecat… într-o altă dimensiune.

Și vreau să scriu ceea ce urmează ca și cum ar putea vedea textul într-o gazetă tipărită, obicei la care nu a renunțat niciodată. Căci asta făcea in fiecare dimineață: înfrigurat, grăbit și cu o tonalitate a vocii care îl făcea imposibil de confundat, Gogu mergea la chioșc, își cumpăra ziarele, doua (sau chiar trei) pachete de țigări, mai discuta ceva cu oricine se întâlnea, apoi se retrăgea în apartamentul de la parter și cu religiozitate își urma ritualul: citit mult, cafea, țigări și planșeta de arhitectură. Cu ochelarii pe vârful nasului, privindu-te retoric peste rame și încercând să te ridice din colbul ignoranței și al raționamentelor convenționale. Așa mi-l amintesc eu pe Grigore Eftimescu.

Pentru mine, personalitatea lui Gogu Eftimescu aduce cu un soi de Bene Gesserit, un ordin imaginat, cu izvoare iezuite, un ordin sub semnul lui quamdiu se bene gesserit și pentru care venirea lui  Kwisatz Haderach reprezenta rostul teleologic al universului.

Am petrecut multe nopți în on-air ul târgoviștean, la Radio D, în anii de la sfârșitul sec. XX discutând despre toata literatura care făcea obiectul premiilor Hugo sau Nebula, despre toate adevărurile care se sustrag evidenței, despre jurnalism la modul serios, despre conspirații și ordine secrete sau discrete, despre religie și sacramental, despre muzica, și despre câte altele. Cei care trudeau în aceea perioada romantică a radioului își aduc aminte cum venea Gogu la emisiune (Cronica Bizarului începea la ora 22,00 și dura până înspre dimineață): plin de vervă, vesel, cu un braț de notițe, schițe, cărți și dovezi ale existenței pasiunii lui și, invariabil, casetele cu ilustrația muzicală: Pink Floyd, Emerson Like&Palmer, Vangelis, Isao Tomita, Creedence Clearwater Revival, Melanie, s.a.m.d.

Era perioada în care încă se credea în puterea formatoare a jurnalismului. Iar Gogu spera la asta, că gusturile ascultătorilor se pot forma în bine cu condiția ca realizatorul să fie un model. Iar el a fost pasionat, onest, cult, erudit, optimist.

Sunt mulți cei care au o casă proiectată de Gogu dar mai mulți sunt cei care, ascultându-l noaptea la radio, au reținut ce înseamnă pasiunea și lucrul bine făcut. Pentru că rigoarea din arhitectură îi determina și pasiunea. Nu citea întâmplător, ci doar pe baza indiciilor bibliografice. Căuta lecturi importante parcă știind că nu ai timp să citești tot. Iar Asimov, Herbert. C. Clark, von Däniken, s.a. deveneau motive de dezvoltare ale unei Fundații în care Pandora avea să determine mai devreme sau mai târziu Factorul Înălțării.

Drum bun, prieten drag. Mergi printre stelele la care ai visat mereu!

500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sf. Voievod Neagoe Basarab, model autentic de politician creștin pentru toți conducătorii noștri

in Actualitate/Opinii/Religie by

„Iubitu mieu fiu, mai nainte de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi Ziditoriul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul.

Şi să foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut şi ne-au scos din-tunerec la lumină şi den nefiinţă în fiinţă.“

Acest sfat îl dădea acum mai bine de jumătate de mileniu Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Domn cu apucãturi împãrãteşti, adevãrat bazileu bizantin, promotor al Renaşterii, de facturã creştinã, dar şi un model de domnie pãmânteanã, cum a fost adesea numit.

Acest îndemn este deosebit de valabil și astăzi, pentru că numai punându-L pe Dumnezeu la temelia tuturor lucrurilor, gândurilor și acțiunilor noastre vom putea răzbi în viață și vom putea face ceea ce trebuie. Iar, prezentul ne oferă din belșug exemple, dar și contra exemple pe măsură! Credința este valoarea fundamentală a civilizației umane, fără de care totul se prăbușește, de aceea avem nevoie de ea, atât în viața personală, cât și în cea publică.

Oameni simpli sau politicieni, demnitari sau simpli slujitori ai statului, cu toții trebuie să pornim de la valorile credinței, sprijinind activitatea Bisericii noastre strămoșești, cea care a plămădit neamul nostru în istorie!
Sfântul Voievod Neagoe Basarab datorează credința sa puternică și atașamentul față de valorile Evangheliei lui Hristos, binefăcătoarei întâlniri cu Sf. Ier. Nifon, cel care i-a descoperit frumusețea tezaurului de înțelepciune al Ortodoxiei străbune și l-a pregătit pentru slujirea la care Domnul l-a chemat mai târziu, în slujba Bisericii și a neamului nostru.

Este remarcabil faptul că Voievodul Neagoe Basarab este artizanul principiului rezistenței prin cultură, fiindcă el a înțeles că, în vremuri de restriște, prin intermediul spiritualității și al culturii, poți ieși biruitor, chiar dacă pe plan militar ești înfrânt.

Conștient că era imposibil a rezista militar în fața puterii dominante a timpului său – Imperiul otoman, dar, în același timp, bine cunoscând profunzimea spiritualității și a culturii noastre ortodoxe, Neagoe Basarab a intuit că un neam nu poate fi supus sau învins decât numai atunci când i se distrug rădăcinile culturale și își pierde credința.

Cultura și spiritualitatea ortodoxă sunt mijloacele prin care neamul nostru dăinuie în istorie, de aceea, Sf. Voievod Neagoe Basarab a promovat o politică de sprijinire a Bisericii noastre străbune, sub toate aspectele, în țară, cât și în tot spațiul răsăritean ortodox.

De aceea, de numele său se leagă, la noi, construirea multor biserici și mânăstiri, dintre care de departe cea mai frumoasă este impunătoarea Catedrală mitropolitană din Târgoviște. Tot el a sprijinit tipărirea Tetraevangheliarului de către Ieromonahul Macarie, în anul 1512, la Târgoviște.

În timpul domniei sale a avut loc proclamarea primei canonizări cunoscute pe teritoriul țării noastre, în anul 1517, a Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, și bineînțeles aducerea moaștelor acestui mare ierarh într-un impresionant pelertinaj, la Târgoviște. Tot el are marele merit de a fi mutat reședința mitropolitană de la Argeș la Târgoviște…

Politicienii de astăzi, ca și toți cei ce doresc să se implice în viața publică trebuie să aibă în vedere, mereu, acest principiu al Sfântului Voievod și anume sprijinirea întotdeauna a Bisericii și punerea credinței pe primul plan, deoarece aceasta este condiția sine qua non a clădirii unei civilizații echilibrate, prospere și mai ales cu viitor.

Pentru aceasta, dincolo de ideologii și apartenențe politice, orice politician care dorește să izbândească și să fie de folos neamului nostru nu trebuie să uite că numai promovând credința, te poți bucura de singura glorie care nu se risipește în furtunile istoriei și numai prin intermediul valorilor creștine, poți fi de folos neamului tău!

Avem multe de învățat de la Sfântul Voievod Neagoe Basarab, mai ales astăzi, când comemorăm jumătate de mileniu de la trecerea sa la cele veșnice. De altfel, de aceea, cu smerenie, alături de părinții mei am decis să ne legăm numele de marele sfânt, atunci când am sprijinit pe preotul Dragos Badescu la ridicarea celei mai noi biserici târgoviștene, în Cartierul Tineretului, ce poartă hramul Sf. Voievod Neagoe Basarab și pe care astăzi, mai mult ca oricând îl invoc în rugăciunea mea!
Să ne dăruiască Bunul Dumnezeu acea înțelepciune care a călăuzit în istorie pe înaintașii noștri, iar prin mijlocirea Sfântului Neagoe să ne împărtășească atașament și creștere întru Ortodoxia străbună!

____________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Cine are interesul să îngroape turismul montan dâmbovițean?

in Actualitate/Opinii by

De-a lungul anilor, s-a vorbit (e drept, cu puternică tentă de patriotism local) despre piedicile pe care UNII le-ar pune dezvoltării turismului în zona montană a județului Dâmbovița. E la fel de drept că argumentele aduse în discuție și o serie de ”coincidențe” bizare dădeau greutate acestui scenariu!

Pe de altă parte, inabilitatea liderilor județeni de a pune în practică o strategie viabilă, menită să aducă bunăstarea mult trâmbițată și relanseze turismul pentru iubitori de munte, au contribuit la perpetuarea unui statu-quo deloc de invidiat.

Cu toate acestea, turismul organizat, civilizat, cu grijă maximă pentru mediu a avut și susținători încrâncenați, mai ale în rândurile antreprenorilor privați. De altfel, fără implicarea și eforturile, uneori greu de înțeles din afară, acestor oameni, nu doar că nu am putea vorbi de Peștera-Padina, stațiune de interes național, dar, cel mai probabil, zona ar fi avut soarta unor foste perle ale turismului: degradarea, ruina, mizeria, dispariția.

Ca să dăm Cezarului ceea ce i se cuvine, trebuie menționat că autoritățile județene au declarat, în repetate rânduri, că dezvoltarea turismului în zona Bucegilor dâmbovițeni reprezintă o prioritate. Poate chiar au crezut sincer în cele declarate. Din păcate, s-a făcut prea puțin și, de multe ori, prea târziu pentru a avea rezultatele dorite. Poate de acum încolo să se schimbe cu adevărat ceva, după ce Consiliul Județean Dâmbovița a demarat un amplu proiect de dezvoltare a stațiunii Peștera-Padina și nu numai. De data aceasta, vorbim de acțiuni concrete, nu doar de promisiuni, sesiuni și proiecte utopice, pe hârtie!

În aceste condiții, turismul montan a supraviețuit în Dâmbovița grație unor împătimiți ai muntelui, care au pus pasiunea înaintea profitului. Pentru că nu trebuie să fii specialist ca să înțelegi că ar fi înzecit mai simplu și mai profitabil să îți proptești un hotel în buricul târgului, decât undeva, in inima munților, unde ești la mila naturii și unde aprovizionarea se poate dovedi o încercare extremă!

Unul dintre împătimiții muntelui, pentru care pasiunea reprezintă principalul resort al unei activități nicicum simplă cum își imaginează unii, este Valentin Calcan, cel de numele căruia se leagă transformarea Hotelului Peștera în, probabil, cel mai cochet și mai primitor hotel din munții României, luând în calcul, evident, doar hotelurile aflate la altitudini înalte!

Fost parlamentar de Dâmbovița, Valentin Calcan este unul dintre cei care au pledat permanent pentru dezvoltarea unui turism modern, civilizat, cu maximă grijă pentru protejarea mediului natural.

Construit în urmă cu aproximativ 50 de ani, actualul hotel Peștera nu mai reușea să facă față cererilor tot mai numeroase și mai diversificate ale celor care descopereau frumusețea extraordinară din colțul de rai dâmbovițean, fapt pentru care firma care deține Hotel Peștera a deci să investească în construirea unuia nou, de 5*****. Demers nu tocmai simplu, având în vedere și statutul zonei, dar și dificultățile presupuse de o astfel de construcții la 1600 de m altitudine!

După obținerea tuturor aprobărilor/avizelor, a fost demarată construcția propriu-zisă, însă (din nou… ”coincidență”!) investitorul devine ținta unei virulente campanii de presă, orchestrată în buna tradiție a vânătorilor de vrăjitoare declanșate când și după cum priește… ”unora”!

Și cum, verificat, cea mai sigură rețetă în materie de manipulare este aceea în care se folosesc picături de adevăr, grosier asezonate cu minciuni gogonate, ceea ce reprezintă o banală activitate specifică organizării de șantier și activitatea constructorilor în sensul larg, a devenit, în titlurile și comentariile apocaliptice ale unor ”cetățeni de bine”, o crimă la adresa naturii, un atentat la configurația muntelui (!) ș.a.m.d.

Ba, s-a spus – deși imaginile arătau altceva – că ar fi ascuns gunoi menajer sub pământul extras din site-ul construcției! De ce să ascunzi gunoi menajer în pământ, pe terenul tău, când ai tomberoanele la îndemână și un serviciu de colectare a deșeurilor care ridică tomberoanele din întreaga stațiune?!  O aberație, dar care a prins la unii. Cine sunt acești ”unii” putem afla urmărind cu atenție direcția discursului ”jurnalistic”: Valentin Calcan nu era (doar) un antreprenor acuzat că ar fi încălcat vreo normă de mediu, ci era – și s-a subliniat obsesiv acest aspect – un fost senator PSD! Că omul s-a retras de ani buni din politică și că nimeni (după știința mea) nu are nici cel mai mic reproș pentru felul în care s-a achitat de obligațiile pe care le avea față de dâmbovițeni, nu mai contează: fost senator PSD = VINOVAT!

Replica ”vinovatului”, distribuită pe Facebook, se remarcă prin decență, concretețe și moderație. Cu atât mai valabilă întrebarea: cui folosește vânătoarea de vrăjitoare căreia i-a picat pradă, în ultimă instanță, turismul montan dâmbovițean?

Și pentru că amintita campanie de presă, demnă de demascările proletare din epoca Anei Pauker, este deja cunoscută, e timpul, cred, să aflăm și cealaltă față a adevărului, citind mesajul transmis de Valentin Calcan prin intermediul Facebook:

”Dragii mei prieteni,

Mulți dintre voi m-ați sunat zilele acestea. Supărați pentru că nu reacționez. Supărați pentru că las un genunchi jos. Supărați pentru că las să se spună minciuni. Îmi pare rău, ar fi trebuit deja să-mi fi spus public opinia.

Concret, de cum am început lucrările la PRIMUL hotel de 5 stele din județul nostru, PRIMUL hotel de 5 stele în Stațiunea Peștera-Padina, am devenit țintă piept nr 1 pe media națională.

Că ascund saci cu gunoaie menajere în parcul natural. Că depozitez pământul excavat și schimb forma de relief!!! Că am vrut să ascund noaptea resturile de la terenul de tenis, resturi depozitate și acoperite cu o plasă verde ca să nu se vadă urât chiar la mine în curte. Etc, Etc, Etc.

Există totuși o limită și văd că a fost depășită.

Deci:

am depozitat TEMPORAR pământ excavat în curtea MEA. Îmi este apoi necesar ca să refac curtea noului hotel. Este un teren pe care l-am cumpărat în anul 2004, este în INTRAVILANUL Stațiunii Turistice Peștera-Padina Moroeni, este în Zona de Dezvoltare Durabilă, este destinat pensiunilor și pârtiilor de schi sau săniuș, NU este un “depozit necontrolat”

Cine a spus că este un “depozit necontrolat” , NU a dorit să accepte actele de proprietate prezentate și ca urmare am depus PLĂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ la Judecătoria Pucioasa în data de 10.09.2021 de unde am obținut CERTIFICATUL de Grefă prin care mi-a fost înregistrat DOSARUL nr. 1956/283/2021

aștept decizia judecătorului și nu voi comenta decât după aceea

Am suficientă experiență și după 12 ani în Parlamentul României, atât ca Deputat cât și ca Senator, pot spune următoarele:

sunt foarte mândru de faptul că am avut votul de încredere al Dâmbovițenilor

sunt extrem de mândru pentru faptul că am fost votat și în 2008 și în 2012 ca Senator pe Colegiul 3 Dâmbovița, scrutin UNINOMINAL, cu peste 50% din voturi ( peste 53.000 voturi de fiecare dată)

consider că mi-am îndeplinit cu cinste și demnitate mandatul oferit de dâmbovițeni

acum 5 ani, EU am ales să nu mai candidez și să revin la activitatea mea, în firma familiei mele, înființată în 1993.

Ca urmare, consider atacurile din presă ca fiind doar ca formă un atac la persoana mea și pe fond, un atac la dezvoltarea Stațiunii Turistice Peștera-Padina, stațiune în care eu mă consider MEMBRU FONDATOR.

Îmi este clar că NU se dorește dezvoltarea Stațiunii, NU se dorește creșterea potențialului turistic din Bucegii județului Dâmbovița.

Vă spun acum: Stațiunea Peștera-Padina va fi cel puțin la fel de frumoasă precum alte stațiuni ca Sinaia, Bușteni, Azuga, Poiana Brașov, Moeciu, Bran, Zermatt, San Moritz sau Ischgl. Eu cred că va fi chiar cea mai frumoasă

De aceea, vă rog să aveți încredere în mine. Nu am tăiat și nu voi tăia nici măcar un fir de iarbă decât dacă am toate aprobările și decât dacă voi considera și eu că este necesar.

Voi continua să sprijin dezvoltarea Stațiunii Peștera-Padina și mi-ar plăcea să cred că investiția familiei mele în noul hotel va fi urmată rapid de alte investiții în hoteluri și pensiuni asfel încât să avem cât mai repede o Stațiune de TOP mondial.

Vă mulțumesc pentru sprijin,

info: am ales și o fotografie din arhivă în care (și) eu (aveam ceva mai mult păr din câte se vede ) împingeam la un utilaj ca să deszăpezim drumul de acces. Este de prin 2004, an în care parcul natural ca atare nici măcar nu exista.

PS: un share = sprijin pentru Stațiunea Peștera-Padina + unul foarte important pentru mine”

SURSA: facebook Valentin Calcan

Limba română – Patria noastră

in Actualitate/Opinii by

Patria noastră spirituală, dar și binecuvântare, limba română reprezintă modalitatea unică pe care Bunul Dumnezeu ne-a oferit-o pentru a ne exprima în mod distinct trăirile, pentru a comunica, pentru a-L lăuda și mai ales pentru a transpune în cuvinte miracolul existenței noastre. Citește Știrea

O jertfă cât o epocă recunoscută de cei peste 1.000 de tineri dâmbovițeni!

in Actualitate/Opinii/Religie by

Ortodoxia românească cinstește astăzi jertfa Sfinților Martiri Brâncoveni, cei care au fost omorâți pentru că nu au dorit, acum mai bine de trei veacuri, să renunțe la credința lor. Citește Știrea

Un timp de binecuvântare și de recunoștință! – Măreția slujirii – între jertfelnicie, necesitate și autenticitate!

in Actualitate/Opinii/Religie by

Timp după timp, moment după moment, apreciem întotdeauna pe cei care, evident, ne marchează în mod de neșters anii vieții, comunitatea, lumea și istoria, deoarece ei se constituie în semne vii ale lucrării și prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, mărturisitori ai autenticului, ai adevărului și ai esențialului. Citește Știrea

Grijile vieții – între bucuria certudinii de a fi și iluzia neputinței lui a avea

in Opinii/Religie by

Multe frământări brăzdează viața omului, căutându-și calea spre inima lui. Griji de tot felul vin și pleacă, insistă și revin. Citește Știrea

Între gloria slujirii și smerenia demnității! 13 ani de la acordarea titlurilor de Mitropolit și Exarh patriarhal Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Nifon

in Opinii/Religie by

Istoria este suma poveștilor noastre, ale celor ce mergem pe calea ce duce de la ceea ce suntem la ceea ce trebuie să fim. Poveștile frumoase sunt într-adevăr cele scrise cu degetul lui Dumnezeu, cele care răspândesc frumusețea strălucitoare a luminii celei neapuse și care dăltuiesc în carnea istoriei amprenta admirabilă a spiritului. Citește Știrea

RECURS LA PREZENT| Visul cumpărat

in Opinii by
RECURS LA PREZENT. Şcoala vieţii, care are toţi băieţii

„În seara din ajunul Anului Nou, un țăran bătrân a avut un vis aparte. În acel vis se făcea că bătrânul se afla pe o corabie plină ochi cu toate comorile imaginabile și că toate erau ale lui și ale nevestei lui. Citește Știrea

Chemare și chemări… Unii “pescari”, alții propagandiști!

in Actualitate/Opinii/Religie by

A fi chemat  reprezintă de regulă, în primul rând, un act de încredere și un mare privilegiu, fiindcă te cheamă numai cel ce are încredere în tine, spre a împlini în mod cert ceva ce poți face. Citește Știrea

Vreme și vremuri, istorie și istorii …cu Sfântul Ioan Botezătorul!

in Actualitate/Opinii/Religie by

Unul din cele mai puternice simboluri ale dârzeniei și credinței, care nu a pregetat să pună mai presus decât orice credința, este Sfântul Ioan Botezătorul. Citește Știrea

Duhul credinței noastre în ziua nașterii Bisericii

in Actualitate/Opinii/Religie by
Dacă ne-am întreaba: care este oare cea mai mare comoară a vieții noastre? Probabil, unii ar răspunde viața, iubirea, faptele bune, solidaritatea și câte altele!

Citește Știrea

Prezențe pururi vii în lumina și splendoarea veșniciei

in Actualitate/Opinii/Religie by

O imagine, un chip, o amintire, un eveniment din trecut…Sunt momente când ne amintim cu mare nostalgie, cu iubire și cu speranță de toți cei care au fost. De cei care astăzi nu mai sunt printre noi, ci au fost chemați acolo, în pământul celor vii. Au trăit, au iubit, au sperat și s-au consumat, răspândind căldură și bunăvoință, grijă și generozitate, au luminat fulgerător și apoi au trecut repede de porțile veșniciei. De ei, ne amintim din timp în timp, îi pomenim în rugăciunile noastre și, mai mult, le celebrăm amintirea, memoria și tot ceea ce ne leagă de ei.

Au plecat spre Răsăritul Cel de Sus, dar nu au părăsit acele locuri profunde din inimile noastre și nu au cum să facă aceasta niciodată, pentru că nimic din ceea ce iubim nu piere, căci este iubit de Cel ce este iubire și odată intrați în amintirea Lui, intrăm în viața cea fără de sfârșit. Sunt chipuri, sunt umbre, sunt fapte și este multă iubire, multă amintire a faptelor celor care au fost și pe care iubirea noastră nu are cum să le estompeze vreodată, pentru că gingășia unei clipe, tandrețea unei vieți, mirobolantul parfum al prezenței lor și chiar, mai mult, iubirea și prețuirea lor sunt cele mai mari daruri și comori pe care Domnul ni le-a oferit vreodată după darul vieții.

Au plecat din această viață, dar nu au luat cu ei toată prețuirea și iubirea noastră, prezența lor este vie și puternică în viețile și în istoria noastră, pentru că sunt reflectare, ca fiecare dintre noi în parte, a Prezenței inefabile și nemărginte a lui Dumnezeu.Astăzi, când cu evlavie și cu mult dor ne aducem aminte de ei, primul gând care ne vine în minte este acela de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru magnificul dar al vieții, pentru că ne-a oferit privilegiul de a trăi și de a-i cunoaște pe cei care au fost. Sigur, nu cu tristeți distrugătoare și nici cu pietăți nedemne de amintirea lor trebuie să întâmpinăm această zi de pomenire a celor trecuți la cealaltă viață, ci cu credință în Dumnezeu, cu acea credință că, deși toți vom muri, toți vom învia! Iar, Învierea este certitudinea speranței noastre, deoarece știm că moartea nu are absolut niciodată ultimul cuvânt în viețile și în istoria noastră, ci numai Viața, Iubirea și Binele, Acel Bine care este invincibil și glorios, absolut mereu.

Cu sfială, cu evlavie și cu neostoit dor alergăm la locurile de pomenire ale celor plecați în cealaltă viață, asemenea femeilor purtătoare de miruri, pentru a cinsti memoria lor, pentru a le arăta prețuirea și iubirea noastră și pentru a celebra Viața și extraordinarul dar al existenței ce ne-a fost oferit. Căci, desigur, nu moartea o lăudăm, nu lipsa o celebrăm, ci Viața și Prezența, Iubirea, milostivirea, lumina și bunătatea.Astăzi, ca la o mare reuniune de familie, ca la o sărbătoare a memoriei și pentru a recupera mereu mai intens ceea ce ne leagă de toți cei adormiți ai noștri, în prezența sigură, dar nevăzută a Celui ce a biruit moartea prin Învierea Sa ce a de a treia zi, mergem la mormintele atâtora dragi nouă, mărturisind că nu am încetat vreodată să-i iubim și să-i avem prezenți în adâncul inimilor noastre.

Ne leagă de ei multe, credința și viața noastră, istoria și istorii, evenimente și momente și mai ales o inefabilă prezență binefăcătoare cu care am decriptat împreună frumusețea de nepierdut a vieții.Pe toți ai noștri care nu mai sunt, astăzi îi simțim mai aproape, prin rugăciune și prin comuniune, prin puterea Nevăzutului Tată ceresc. Astăzi este timpul întâlnirii și al mântuirii noastre, este destinul și istoria noastră!

De aceea, fie ca toți cei plecați în cealaltă viață, întotdeauna mai devreme, prea devreme, să se bucure de strălucirea luminii și a iubirii Domnului, prin mijlocirea Maicii Sale și a tuturor sfinților Săi! Dumnezeu să le dăruiască veșnică și neînserată bucurie!

____________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Credința noastră – tărie și lumină pe calea vieții

in Actualitate/Opinii/Religie by

Adesea, în destule momente ale vieții, multora ni s-a intâmplat, în viforul vremurilor, să găsim pace și mângâiere numai în biserică, în rugăciunea către Dumnezeu și în comuniunea de credință. Pe căile vieții, credința în Dumnezeu este singurul sprijin puternic, singura scăpare și unicul ajutor. Citește Știrea

Orbi pe drumurile vieții, căutând lumina!

in Opinii/Religie by

Orbi înaintea Vieții adesea suntem toți. Avem numai impresia că vedem și că știm totul, numai și numai pentru că se reflectă în ochii noștri fragmente ale realității ce par adevărate. Citește Știrea

200 de ani de la nașterea lui Ion C. Brătianu…

in Actualitate/Opinii by

Se împlinesc azi 200 de ani de la nașterea lui Ion C. Brătianu. În urmă cu patru ani, în mandatul de ministru al Culturii, am adus Vila Florica, Mecca liberalilor, în patrimoniul statului român, prin exercitarea dreptului de preemțiune. Ca astăzi, la bicenetenarul Brătianu, liberalii să poată avea un muzeu destinat istoriei liberalismului, social-democrații au făcut toate procedurile pentru aducerea casei Brătienilor în circuitul public.

Istoricul Ion Bulei a exprimat cu maximă luciditate un adevăr: “Ion C. BRĂTIANU, o umbră prea mare pentru urmași”. Nimic mai adevărat. O umbră prea mare, care se traduce într-o moștenire politică, morală și culturală care nu are continuatori reformiști, cu puterea și luciditatea celei mai mari familii liberale din istoria noastră recentă.

PSD le-a adus Vila Florica pentru ca anul trecut, la lansarea muzeului, liberalii să mimeze că plantează copaci în curtea unui imobil, fără a pomeni un cuvânt despre gestul colegilor din opoziție. Ce le lipsește PNL-iștilor de astăzi e plantarea unor idei liberale autentice, fără a împrumuta valorile și limbajul stângii spectrului politic. Premierul României, care se revendică la moștenirea Brătienilor, promite să smulgă România din mlaștina socialismului, și să o ducă pe cele mai înalte culmi ale capitalismului de cumetrie! Nu cunoaște nici măcar istoria propriului partid, deși deocamdată nu a găsit nimeni elemente de liberalism în gândirea celui care vrea să conducă venerabilul partid. România, bună, rea, este produsul tuturor partidelor care au înțeles care este datoria lor. Iar social-democrația este parte a acestei istorii. Care trebuie elogiată în egală măsură cu liberalismul.

Dacă de puțină onestitate nu au fost capabili în a recunoaște public meritele PSD în introducerea Vilei Florica în patrimoniul statului român, măcar de puțină consecvență politică ar putea da dovadă, acum că la bicentenar ne întrebam care sunt oamenii politici ai dreptei care pot să atingă măcar jumătate din energia, viziunea și acțiunea Brătienilor?

Ioan Vulpescu, deputat PSD de Dâmbovița

Între credință și incertitudini- sensul căutărilor cu folos!

in Actualitate/Opinii/Religie by

De multe ori auzim expresia: e ca Toma necredinciosul!, ori nu crede până nu vede, la fel ca Toma! Adesea, în mod greșit Apostolul Toma este considerat a fi mai puțin credincios mai ales în ceea ce privește evenimentul fundamental al Creștinismului -Învierea! Citește Știrea

HRISTOS A ÎNVIAT, SPERANȚA, BUCURIA ȘI IUBIREA NOASTRĂ!

in Actualitate/Opinii/Religie by

Învierea Domnului este evenimentul cel mai important pentru viața și credința noastră, pentru că el ne vestește în esență un mesaj extraordinar și anume că moartea nu pune capăt existenței noastre și că suntem destinați vieții veșnice. Citește Știrea

Au fost învinși “balaurii” vremurilor noastre! Unii consilieri locali au vrut să ne tulbure liniștea sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

in Opinii/Politică/Religie by

Au fost învinși “balaurii” vremurilor noastre! Unii consilieri locali au vrut să ne tulbure liniștea sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe! Citește Știrea

SCARA – METAFORĂ A DINAMISMULUI VIEȚII NOASTRE!

in Opinii by

Una din cele mai pline de semnificații teme, misterioase și cu numeroase reverberații este cea a scării, adică a mijlocului prin care, de regulă, accedem pe paliere superioare ale vieții și ale înțelegerii noastre. Pe scară, de regulă urci mai întâi, iar urcușul înseamnă descoperire, înțelegere, dezvoltare și aprofundare. Sigur, există și posibilitatea, deloc neglijabilă, de a coborî, bineînțeles mai întâi în sens spiritual, fiindcă, în mod curent, clar, scara este și pentru a urca și pentru a coborî.

Metafora scării se referă la sensul adânc al vieții noastre și anume la acela de a urca mereu din înțeles în înțeles, din începuturi spre noi începuturi, in excelsis. Știu, drumurile nu sunt ușoare niciodată, de aceea au și rămas cuvintele per aspera ad astra, pentru că nimic din ceea ce este esențial, important și măreț nu se obține, fără trudă și fără sacrificiu.

Sf. Ioan Scărarul, vorbind despre scară, se referea la fundamentele vieții noastre spirituale pe care ne clădim viitorul, la ceea ce ne ajută să mergem întru înaltul cerului, cugetărilor și existenței noastre. Scara este perspectiva prin care trebuie să vedem viețile noastre, fie că urcăm, fie că am ajuns să coborâm și, desigur, important este că suntem în mișcare, că mergem, deoarece și de cădem, tot avem unde ne ridica și dacă ne ridicăm, tot este posibil să cădem.Viața este ca o scară, existența ca un urcuș, eșecul ca o coborîre, totul într-un dinamism fabulos și tensionat, fascinant și dramatic. Mergem, urcăm, coborâm, iar urcăm, căci destinul nostru este acela de a merge, mereu înainte, mereu mai sus, mereu mai aproape de scopul vieții, mereu în mișcare.

Aici este secretul, să nu te oprești niciodată, să nu încetezi să speri, să nu te oprești din urcat, să nu-ți pui singur limite. Singura limită în urcare e să nu ai limită. Iar, în coborâre, atunci când te oprești, să reîncepi să urci. Aceasta este de fapt dinamica vieții spirituale și numai cel ce stă, care a împietrit într-o stare, este mort, dar nu definitiv, căci aici, în realitatea aceasta, învierea ține de naturalul istoriei.

Speranță, dinamism, scară, urcare, acesta este dansul vieții și nu poți fi nepăsător la el!

___________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

1 2 3 26
Go to Top