fbpx

Platformă de știri și opinii

Category archive

Opinii

MAREA PESCUIRE!

in Opinii by

Știri de tot felul, vești și zvonuri, bârfe și tensiuni, conflicte și războaie, toate au în centrul lor omul și preocupările sale, iar veacul nostru a debutat în forță, celebrând parcă puterea de distrugere și de oprimare a omului, sub presiunea a tot felul de ideologii, care mai de care mai mortale.

Oriunde am întoarce privirea, vedem parcă destui dintre aceia care vânează inima și rostul omului, gata de a-l prinde la cotitură și a și-l face pradă de mare preț.

În plasa cuvintelor meșteșugite, ori cu arcul bunelor intenții, mulți țintesc sufletul omului, gata în a-l prinde și a-i oferi, cu de-a sila, raiuri de toate culorile și categoriile, de la negru la roșu, trecând prin toate extremele și fabulațiile ideologice. Mari vânători și pescari într-ale umanității, răpitorii de ocazie folosesc cuvântul dres cu aparente sentimente pentru a-l prinde pe cel ce este interlocutor divin și cel mai iubit din univers.

Dar, într-atâtea curse și capcane, oferte aparent de nerefuzat și de neratat, există totuși Singurul Mare și Adevărat Pescar, Cel ce pescuiește nu pentru a distruge și a tortura, ci numai pentru a da viață și încă din belșug, pentru a te extrage din neinteresantul cotidian și a te duce înspre plinătatea rostului.

Cu undița cuvântului, El, Marele Cuvânt ne rostuiește sufletele și ne dăruiește bucuria cea de nepierdut de fiecare dată, iar și iar, cu neîmpuținabilă iubire.

De două milenii Marele Pescar prin cei trimiși ai Lui ne călăuzește spre apa limpede a vieții veșnice, arătându-ne ce înseamnă cu adevărat viața – a iubi, a dărui, a te bucura, a fi solidar și, peste toate, a fi în comuniune.

Nu plumbul istoriei este greu, nici cursele răpitorilor de ocazie, ci numai insensibilitatea la chemarea Cuvântului Vieții e singurul păcat formidabil.

Să fim cuvinte de iubire și de speranță, reflectări de bunătate și lumină în orice întuneric!

Pr. Dr. Ionuț Ghibanu este Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei.

Fost ministru de Finanțe: Compensarea facturilor, fără supraimpozitarea profiturilor companiilor din domeniu, va duce la falimentarea României!

in Actualitate/Economie/Opinii/Politică by

Fostul ministru al Finanțelor, Gheorghe Ialomițianu, avertizează că măsurile sociale asumate de Guvern ar putea provoca un rău mul mai mare, afectând grav întreaga țară.

Ialomițianu, care este și vicepreședinte al partidului Mișcarea Populară (PMP), susține că Guvernul trebuie să procedeze la supraimpozitarea companiilor din domeniul energetic, ca o măsură complementară compensării facturilor, pentru a evita ”falimentarea României”,

“Pentru a evita această situație ar fi bine ca actuala guvernare să se inspire din experiența unor state din Uniunea Europeană: de exemplu, în Spania s-au redus accizele și TVA-ul pentru micșorarea prețurilor la gazele naturale și energie electrică concomitent cu supraimpozitarea profiturilor exagerate obținute de firmele care livrează aceste bunuri. Această măsură va avea ca efect temperarea creșterii prețurilor dar și compensarea reducerii veniturilor din accize și TVA, dacă firmele doresc să își mărească profiturile din reducerea de taxe”, a explicat fostul ministru de Finanțe.

Supraimpozitarea profiturilor -considerate exagerate – obținute de firmele din domeniul energiei electrice și a gazelor naturale va conduce la temperarea creșterii prețurilor sau, cel puțin, la asigurarea resurselor bugetare pentru a compensa majorările de prețuri, fără a pune în pericol bugetul public, mai spune Ialomițianu.

“…se vehiculează că suma necesară pentru compensare ar fi cuprinsă între 16 și 40 miliarde lei, iar în acelaşi timp un reprezentant ANRE a declarat că este foarte greu să se stabilească impactul bugetar la măsura de compensare a prețurilor. Este foarte greu de estimat impactul bugetar al acestei măsuri, după cum este reglementată astăzi compensarea dintre prețul mediu de achiziție și prețul plafonat. Cel mai probabil, suma necesară pentru compensarea prețurilor de la bugetul de stat se va cunoaște numai în momentul decontării facturilor furnizorilor. Mai mult, nu este niciun interes al furnizorilor de a negocia prețurile de achiziție deoarece diferențele de preț sunt recuperate de la bugetul de stat. Tot în spațiul public au apărut informații că firmele din domeniul energiei electrice și a gazelor naturale au obținut în primul semestru din 2022 profituri de 3-4 ori mai mari față de anul precedent, fără să facă investiții cu impact major pentru creșterea producției. Toate acestea, în timp ce, din datele furnizate de INS rezultă că producția de energie electrică și gaze naturale s-a redus față de anul precedent. Acest lucru este confirmat și de Ministerul de Finanțe care în urma rectificării bugetare a redus estimările privind încasarea din accize cu aproximativ 2 miliarde de lei”, a punctat Gheorghe Ialomițeanu

Declarațiile lui Cotinescu, prilej de ironii mușcătoare despre PNL și ”perseverența în delir”

in Actualitate/Opinii/Politică by

Daniel Blaga, USR: Ieri a fost ziua în care, în Dâmbovița, PNL și-a dat cu adevărat „arama pe față”. Nonșalantă de-a dreptul, declarația PNL Dâmbovița, sună simplu: „Alianța cu PSD, cel mai bun lucru!”. Cuvintele acestea n-ar trebui uitate niciodată. Pentru că dincolo de „scăpăm România de PSD” din campania electorală, una dintre marile minciuni spuse de liberali, adevărul e simplu: atâta timp cât e vorba despre „ciolan”, valorile sau promisiunile față de comunitate nu valorează nici cei 50 de bani, valoarea actualului guvern PSDNL.

Firește, n-ar fi vorba despre o declarație politică a actualului PNL fără perseverența în delir. Din punctul lor public de vedere, România traversează unul dintre cele mai bune momente din istorie. Pentru ei, inflația galopantă nu-i o problemă. Faptul că ne împrumutăm la cea mai mare dobândă din U.E. nici atât. Nu mai vorbim nici despre creșterile de preț, de la alimente la pompă și mai apoi la facturile de întreținere. Criza economică? Criza energetică? Creșteri aberante de taxe și încercarea îngropării sectorului privat? Inexistente, dacă ar fi să-i ascultăm pe ei. Să nu uităm ziua de azi. N-avem voie să o facem, pentru anii care vin. Pentru că cei care nu-și cunosc istoria sunt condamnați să o repete.

Sursa: Facebook Daniel Blaga

Ludovic Orban atacă fără menajamente ,,slugile Kremlinului, cu Viktor Orban pe post de vârf de lance”!

in Actualitate/Opinii/Politică by

Ludovic Orban, politician care nu s-a remarcat niciodată prin tactul cu care tratează adversarii, a transmis un mesaj extrem de critic, violent chiar, la dresa susținătorilor lui Vladimir Putin și a celor care se străduiesc să justifice agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Criticile fostului șef al Guvernului de la București l-au vizat și pe tizul său de la Budapesta, premierul maghiar Viktor Orban, cel pe care liderul ”Forței Dreptei” îl numește ”vârful de lance” al Kremlinului.

Ludovic Orban: ,,Slugile Kremlinului din Europa, cu Viktor Orban pe post de vârf de lance, au prins curaj, profitând de consecințele economice și sociale ale crizei energetice, și acuză UE și statele democratice din lume că au greșit când au condamnat agresiunea Rusiei contra Ucrainei. Că au greșit când au impus sancțiuni Rusiei și, culmea tupeului, că au greșit când au luat decizia de a sprijini Ucraina în lupta sa legitimă de apărare a independenței, suveranității și integrității sale teritoriale.

Din păcate, sunt destui naivi care pot să dea crezare acestor teze mincinoase din arsenalul propagandistic al Rusiei, cu atât mai mult cu cât ele sunt puse în gura unor politicieni europeni vasali Kremlinului.

Dacă Europa a greșit, a greșit înainte de 24 februarie, a greșit în ultimii 20 de ani, când s-a complăcut într-o dependență din ce în ce mai mare față de resursele energetice provenite din Rusia. Liderii politici din multe țări europene au refuzat să înțeleagă că această dependență oferă un mare potențial de șantaj din partea Rusiei contra democrațiilor europene. Pentu că aproape niciun lider european nu și-a imaginat, nici după anexarea Crimeei, nici după războiul hibrid declanșat în Donbas de ruși, că Rusia poate să declanșeze un război de agresiune contra unei alte țări fără niciun temei de legitimitate.

Îmi aduc aminte de aerul de superioritate cu care lideri politici din Germania, atunci când venea vorba de subiect, spuneau că nu Germania are nevoie de gazul rusesc, ci Rusia are nevoie de banii plătiți de Germania pentru gazul importat din Rusia. Sau de prieteșugul unor lideri politici austrieci cu Putin. Sau de umilințele înghițite de Macron în relația cu Putin. Sau de ușurința cu care a fost lăsat capitalul rusesc să penetreze domenii importante ale economiei europene.

Chiar și atunci când, la nivelul UE, s-au lansat proiecte de reducere a acestei dependențe, au fost țări europene care au torpilat aceste proiecte. Vezi proiectul Nabucco, proiectul BRUA. În schimb, țări importante au continuat să finanțeze proiecte care creșteau dependența de gazul rusesc, vezi Nord Stream 2.

Europa a acționat corect față de Rusia după invadarea Ucrainei. Este adevărat că poziționarea UE față de agresiunea brutală a Rusiei a generat consecințe economice și sociale defavorabile. Dar nu neapărat datorită sancțiunilor UE față de Rusia. Rusia poate în orice moment să amenințe țările europene cu închiderea robinetului de gaz, țiței și produse petroliere. ATÂT TIMP CÂT EUROPA DEPINDE DE RESURSELE ENERGETICE ALE RUSIEI.

Singura soluție pentru a preveni orice altă posibilă criză energetică ulterioară este ca Europa să se elibereze de această dependență. CÂT MAI REPEDE POSIBIL. Există soluții pe termen scurt și soluții pe termen mediu care tebuie puse în aplicare cu hotărâre. UE nu are voie să cedeze niciun milimetru în fața șantajului rusesc. Dacă cedează astăzi și lasă Ucraina de izbeliște, mâine imperialismul rusesc poate să vizeze R Moldova, Georgia, Azerbaidjan sau orice țară din estul Europei. Și Europa va rămâne la fel de vulnerabilă în fața șantajului rusesc.

Dacă Europa cedează astăzi, Rusia va căpăta și mai mult tupeu și va pune țările europene în fața altor riscuri de cedări. De aceea, UE trebuie să rămână ferm pe poziție și să aplice rapid planul de eliberare a Europei de șantajul energetic rusesc. ESTE SINGURA SOLUȚIE!”

SURSA: ”Forța Dreptei” Dâmbovița

Replica PSD: ”România nu este trambulina mesajelor antieuropene și proruse ale premierului Viktor Orban”

in Actualitate/Opinii/Politică by

„Întinde-te doar cât îți permite pătura”, spune un proverb de origine maghiară. În mod normal, acesta ar trebui să fie cunoscut și de către liderii maghiari, care vin an de an în România, pentru a participa la diferite evenimente organizate la Băile Tușnad. Doar că, în ultima perioadă, și mai ales în aceste zile, înțelepciunea proverbială maghiară a cam lipsit din tipul de comportament politic pe care ar trebui să-l aibă aceștia când sunt oaspeți pe teritoriul unui alt stat.

Voi fi foarte clar și tranșant în privința comunicării politice naționaliste din zilele acestea ale liderilor unguri: România nu este o trambulină pentru mesajele antieuropene și proruse, nici ale premierului Viktor Orban, nici ale membrilor guvernului ungar. Dacă aceștia doresc să critice acțiunile comune ale UE și NATO și să facă previziuni legate de agresiunea la care este supusă Ucraina din partea Rusiei, atunci să o facă de pe teritoriul Ungariei, unde au libertatea de a spune ce vor. În interiorul unui alt stat, astfel de mesaje sunt inadecvate.

Nu avem nevoie ca acestea să se amestece toxic, în spațiul public românesc, cu angajamentele și pozițiile noastre clare în favoarea consolidării și susținerii proiectului european. Să spui că UE a pierdut războiul este absolut inutil, superficial și necredibil, mai ales când vorbești de pe poziția complicată de stat izolat politic în UE. Înțelepciunea proverbială maghiară poate fi utilă, dar cea politică lasă de dorit.

În plus, vreau să atrag atenția că un alt aspect devine îngrijorător și nu-l putem tolera: transformarea sportului, în zonele cu minoritate maghiară, în instrument de promovare a autonomiei pe criterii etnice. În loc ca sportul să promoveze competiția, unitatea și o bună înțelegere între maghiari și români, a ajuns să derapeze către anumite scopuri politice. Se vede rău, ca și cum trebuie mulțumiți diverși oficiali unguri cu orice preț, atunci când vin în România. Cred că se impune la nivelul Coaliției o clarificare urgentă a acestui mod de a gestiona activitatea sportivă. Este inacceptabil ca el să fie denaturat de la adevărata sa misiune, chiar sub ochii noștri și a autorităților române.

Aceste momente, oarecum penibile și provocatoare, trebuie să dispară. Relațiile oficiale diplomatice care se construiesc între România și Ungaria nu trebuie alterate sub nicio formă de tot felul de provocări politice.

Reamintesc oricui mai are îndoieli că autonomia pe criterii etnice este inacceptabilă, contrară Constituției, iar unitatea și indivizibilitatea țării sunt sfinte.                                      

                                                                                    Paul Stănescu, Secretarul general al PSD

E frumoasă viața noastră… dar încă nu știm cât ne costă!

in Actualitate/Economie/Opinii by

Aflu azi că pe 21 iulie Romgaz, cel mai mare producător de gaze al țării, a scos la vânzare un pachet de energie electrică de 50 MW cu livrare în luna septembrie a acestui an la prețul de 1.900 de lei/MWh

Chiar și la prețul acesta, doi furnizori mari au venit cu oferte de răspuns, așa că Romgaz și-a vândut toată energia cu livrare în septembrie la prețul nesperat de 2.150 lei/MWh

Electrica Furnizare a cumpărat 21,6 GWh de energie, iar restul de 14,4 GWh au mers la E.On Energie România pentru acelasi preț.

Ca să faceti o comparație, în iunie, energia a avut un preț mediu de 1.130 lei/MW ceea ce înseamnă ca din Iunie in septembrie, producătorii au dublat prețul.

Ce înseamnă asta ptr cetățean? 1) prețul tuturor produselor din piață va avea o creștere explozivă-impactul acestei creșteri a energiei in costurile de producție și transport și va face ca producătorii români de orice fel de produse aă aibă costuri imense de producție. Cine le va plăti prețul final al acestor produse? Noi toți!

2) Filosofia de plafonare a prețurilor este nesustenabilă financiar. În septembrie 2022, după 9 luni de plafonare, costurile sunt de 41 miliarde de RON, adică 8 miliarde de euro plecate din banii guvernului și nici un câștig pentru cetățean și nici ptr industrie.

Cu 8 miliarde de euro puteam face 8000 de Mw care rămâneau în patrimoniul sistemului energetic național și asiguram #independențaEnergeticăaRomâniei iar cetățeanul dar și industriile ar fi avut enorm de câștigat. Așa, avem doar pierderi pe toată linia.

Este acesta principalul motiv pentru care spun că măcar în ceasul al 13-lea să facem re-reglementarea pieței. Astfel, putem păstra și energia în România și putem salva și bugetul.

Dar conducerea Romgaz este familiarizată cu decizii exotice. Ei au acceptat la plată zăcământul din Marea Neagră înainte ca acesta să fie declarat comercial, ceea ce va fi constat peste câțiva ani-atunci când crocodilului i se va fi făcând iar foame-că decizia a fost un prejudiciu pentru companie. Cel puțin așa ne’a învățat istoria ultimului deceniu…

Radu Popa, deputat PSD de Dâmbovița

Alexandru Kocsis (FD) dă de pământ cu ”pesediști hămesiți și manipulatori”

in Opinii/Parlament/Politică by

Modificarea Codului Fiscal a provocat o adevărată furtună… de declarații și comentarii în presă (deocamdată), însă efectele predictibile ale supra-fiscalizării, respectiv sufocarea mediului de afaceri și împovărarea reală a contribuabililor activi, vor pune în mișcare, cu certitudine, reacții mult mai consistente.

Până atunci, ies în evidență luările de poziție radicale ale adversarilor politici, care, cu argumente mai mult sau mai puțin convingătoare, acuză actuala coaliție că îngroapă economia României – și așa cu un picior în groapa, după doi ani de pandemie și în plin război Rusia-restul lumii.

Fost deputat PNL, trecut în tabăra lui Ludovic Orban, Alexandru Kocsis analizează câteva dintre modificările impuse de actualul ministru al finanțelor, semnalând că doar urmărind firul evenimentelor pe termen lung devine relevant tiparul populist, manipulator și ipocrit al PSD.

Alexandru Kocsis (Forța Dreptei): „M-am săturat să îl tot aud pe Ciolacu cum repetă ca o moară stricată că nu s-au mărit taxe, ci s-au scos niște excepții fiscale.

Este un mincinos și un ipocrit care vrea să pozeze într-o persoană responsabilă care de fapt readuce echilibrul, uniformizează, nu crește.

Adevărul este că PSD își tot cârpește propriul Cod fiscal de ani de zile. De fiecare dată introduce excepții și se laudă cu modificările făcute pozând în darnici, iar la scurt timp le scot pozând în responsabili.

Formula este simplă. În apropierea alegerilor sau când economia pare că merge bine, PSD aprobă facilități pe bandă rulantă, creează excepții și discriminare și se laudă cu ele. După ce trec alegerile sau economia este în picaj, facilitățile pe care tot PSD le-a introdus sunt rebotezate ”excepții” și sunt eliminate.

Prin recenta modificare a Codului Fiscal, PSD a coborât pragul pentru microîntreprinderi de la 1.000.000 de euro la 500.000 de euro.

Microîntreprinderile beneficiază de facilități fiscale, comparativ cu întreprinderile obișnuite, plătind 1% din cifra de afaceri, față de 16% impozit pe profit. PSD a alimentat o campanie mediatică potrivit căreia mulți acționari își ”sparg” firma și înființează noi firme odată ce ating pragul de 1.000.000 de euro. Însă, ce nu spune #PSD și Ciolacu este cine a introdus pragul de 1.000.000 de euro. Pesedistul Mihai Tudose, printr-o ordonanță de urgență (OUG 79/2017) aprobată în 2017, când ministru de Finanțe era Ionuț Mișa.

Adrian Câciu a decis că microîntreprinderile vor fi obligate să aibă cel puțin un angajat. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor va fi de 1% din cifra de afaceri pentru cele care au cel puțin un angajat. Se elimină astfel varianta de impozit de 3% pe venitul microîntreprinderiilor fără angajați. Firmele care nu au angajați vor trece la impozit pe profit de 16%. Posibilitatea ca microîntreprinderile fără salariați să plătească impozit de 3% se regăsește atât în Codul Fiscal votat de Parlamentul dominat de PSD în 2015, cât și într-o ordonanță de urgență (50/2015), adoptată de Guvernul Victor Ponta, ministru de Finanțe fiind Eugen Orlando Teodorovici.

Impozitul specific pentru HoReCa va fi eliminat de la 1 ianuarie 2023. Impozitul specific a fost introdus prin Legea 170/2016 (Legea HoReCa) şi se aplică activităţilor hoteliere, de restaurant, bar & cafenele sau catering. Legea a fost ințiată în 2015, fiind semnată de 114 parlamentari PSD, printre care Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu sau Marian Neacșu. Inițiatorii afirmau că aplicarea proiectului va duce la „introducerea unui tratament fiscal echitabil, promovarea eticii în afaceri, eliminarea concurenței neloiale, creșterea conformării voluntare, stimularea investițiilor”. Astăzi, Ciolacu spune că impozitul specific #HORECA nu mai este bun.

Scăderea pragului pentru facilitățile din construcții, agricultură și industria alimentară, decisă prin ordonața elaborate de Câciu și aprobată de guvern, se încadrează în aceeași schema. Plafonul pentru facilitățile din domeniul construcțiilor, agriculturii și industria alimentară ar urma să scadă de la 30.000 de lei la 10.000 de lei.

Ce nu spune #Ciolacu și PSD este că Guvernul Dăncilă a adoptat OUG 114/2018, prin care introducea, printre altele, o serie de facilități pentru sectorul construcțiilor. Astfel, veniturile brute lunare din salarii cuprinse între 3.000 lei și 30.000 lei urmau să fie scutite de la plata impozitului pe salarii, exceptate de la plata CASS până în 2028, iar cota CAS era redusă de la 25% la 21,25% (reducere cu 3.75%). Măsura a intrat în vigoare în 2019, an electoral în care PSD avea nevoie să joace rolul „generosului”. Printre cei care contrasemnează alături de Dăncilă se numără mai mulți miniștrii PSD, printre care și Marius Budăi, care era și pe atunci ministru al Muncii. Azi, ordonanța lui Câciu are avizul Ministerului Muncii, condus de același Budăi.

De ce cred că este importantă această cronologie de introducere și scoate a „excepțiilor fiscale”? Pentru că doar așa, dacă urmărești firul evenimentelor pe termen lung poți vedea tiparul populist, manipulator și ipocrit al PSD. Iar un asemenea comportament iresponsabil, care nu dă nici doi bani pe nevoia de predictibilitate fiscală, nu trebuie votat în momentele sale de falsă generozitate, pentru că în blană de oaie sunt aceiași pesediști hămesiți și manipulatori.”

SURSA: Facebook Alexandru Kocsis

Pledoarie pentru patriotism economic…

in Opinii/Parlament by

Zilele trecute am făcut comentariul de mai jos și am vorbit despre #suveranism. Imediat, voci importante din spațiul public mi’au dat mesaje și m’au atenționat că ies din linia europeană a discursului. Serios?! a întrebat curiozitatea mea, total nedumerită.

Dar ceea ce afirmă liderii marii Franțe prin impunerea termenului “suveranitate” în denumirea ministerului francez al Agriculturii-Ministere de l’Agriculture et de la Souveraineté alimentaire-apoi la cel al Economiei-Ministere de l’Économie, des Finances et de la Souveraineté industrielle et numérique-nu este, de fapt, o asumare strategică a conceptului de #suvernamism?

Oare poziția Spaniei-a patra economie a UE-a Portugaliei și a Greciei, care aseară au anunțat că resping propunerea Comisiei Europene argumentându’si dezacordul prin faptul că “propunerea Bruxelles-ului nu avantajează industriile noastre; nu ni se poate cere să facem un sacrificiu despre care nici măcar nu ni s-a cerut o părere” nu sunt poziții în interiorul conceptului de #suveranitate? Nu asistăm aici la o lecție de #patriotismeconomic?

Dacă pot ei, atunci e timpul să învățăm si noi.

Radu Popa, deputat PSD de Dâmbovița

”România educată”, în viziunea PMP: ”pe dinafară se vopsește gardul iar înăuntru-i leopardul!”

in Educație/Opinii by

Prim-vicepreședintele PMP, Marius Pașcan critică ”reforma” din educație, care nu ar fi altceva decât un exercițiu propagandistic, menit să ascundă sub preș mizeria, doar din dorința de a prezenta o față cosmetizată – însă nu mai puțin falsă – a învățământului românesc.

El însuși profesor universitar, Marius Pașcan îl acuză pe actualul ministru de resort că nu face altceva decât să ”ambaleze superficial o nouă lege aiurea (…) de dragul raportărilor politicianiste, în temeiul reformelor fără de fond”.

În viziunea fruntașului PMP, rezultatul acestui demers este un eșec previzibil: ”garantez, o vom lua de la capăt cu alte mii de amendamente”,

Prim-vicepreședintele PMP, Marius Pașcan:

”Deși avem o grămadă de modele performante ale organizării educației în țările Uniunii Europene și pe alte continente, la noi Ministerul Educației o ia din nou original, experimental și empiric, pe cont propriu. În iluzoria și propagandistica „Românie educată”, pe din afară se vopsește gardul iar înăuntru-i leopardul.

Guvernanții nu pricep că nu vom face niciodată performanță cu profesori plătiți cu 400 de euro pe lună și cu al doilea cel mai mic buget al învățământului de la intrarea în UE și până acum. Propunerile ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, sunt forme fără fond: mai puțin timp petrecut la școală, tot mai rare testări, ocolirea educației personalizate…

Reîmpărțirea și fragmentarea excesivă a anului școlar, după cum s-a anunțat public, reprezintă doar o cosmetizare a realității inconvenabile. Atunci când impui o învățare fragmentată, îți asumi și faptul că scade performanța de învățare. Iar eliminarea tezelor obligatorii, în aparență benefică, este tot o decizie proastă, întrucât tocmai aceste testări periodice constituie „antrenamentul” pentru examinările importante. Contează prioritar cum gestionezi respectivele testări și cum organizezi evaluările periodice, astfel încât elevii să fie mereu „în formă” și să fie treptat conduși către performanțe maxime.

Educația și învățământul din România se confruntă cu o problemă de fond, pe care abonații la reforme fără fond se fac că nu o pricep: suprateoretizarea, prevalența informativă în detrimentul aceleia formative, practice, solicitate atât de către instanțele pedagogice moderne, orientate către educație și dezvoltarea gândirii critice, cât și de către angajatori.

Academia Română a elaborat, în urmă cu câțiva ani, un studiu programatic extrem de important, intitulat: „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. În cadrul acestei strategii este cuprinsă și problema educației, a învățământului din România, pornindu-se în evaluare de la o serie de aspecte actuale defavorabile care privesc organizarea sistemului de învățământ și care se cuvin programatic corectate. Iată câteva dintre punctele slabe identificate…

Nu a fost încă definit și asumat într-o manieră coparticipativă un adevărat proiect de țară pentru educație. Nu a fost identificată și conștientizată foarte clar imaginea marii grile de valori ce trebuie să însoțească formarea viitorului cetățean din România, a țintei viitorului – nu e clar nici pentru părinți, nici pentru profesori ce, cum și cât vrem să știe copiii noștri când vor ieși din școală sau dintr-un ciclu de învățare.

Legea Educației Naționale nr. 1/2011, de la promulgarea sa, este în continuare frecvent modificată în Parlamentul României. I s-au aplicat de la adoptare până acum mii de amendamente. Domnule ministru Câmpeanu doriți să ambalați superficial o nouă lege aiurea, arătați-le, faceți-vă că munciți, de dragul raportărilor politicianiste, în temeiul reformelor fără de fond și, vă garantez, o vom lua de la capăt cu alte mii de amendamente! Cui prodest?”

”Raliul Transilvaniei” a poposit la Hotel Peștera, din Munții Bucegi!

in HOBBY/Lifestyle/Opinii/Travel by

Transilvania Rally, un eveniment unic în felul său, este rezervat membrilor Tesla Owners Italia, iar numărul maxim de participanți este limitat la 10 Tesla cu maximum 4 participanți per mașină.

Participanții vor parcurge un traseu care măsoară nu mai puțin de 3500 de kilometri, trece prin cinci țări din Europa de Est și are ca punct central de atracție Transilvania, descrisă de organizatori ca fiind un tărâm de basm, cu ”castelele sale, orașe bogate în istorie, păduri, munți și drumuri alpine judecate printre cele mai frumoase din lume”! 

Caravana Transilvania Rally a ajuns în România pe 5 iunie, poposind o noapte la Târgu Jiu, de unde a plecat, pe Transalpina, spre Sibiu.

Ziua de miercuri, 8 iunie, a fost una cu totul deosebită, italienii îndrăgostiți de vehicule electrice ajungând pe Valea Prahovei, la Sinaia. După vizitarea Peleșului și a Pelișorului, au luat muntele în piept și au poposit la Hotel Peștera, în inima Bucegilor, unde s-au întâlnit cu membrii Tesla Owners Club România.

Pentru oaspeții hotelului, ca și pentru cei ce au avut șansa de a vedea șirul de vehicule Tesla care urcau spre Stațiunea Peștera-Padina, imaginea va fi fost surprinzătoare dar, paradoxal, deloc ”out of the picture”: la urma urmelor, nimic mai potrivit, în inima muntelui, decât un vehicul care nu poluează, care nu strică atmosfera miraculoasă cu care natura, prin peisajele uimitoare și aerul de o puritate nemaiîntâlnită în alte părți, îi întâmpină pe cei ce își doresc un strop de odihnă, liniște și frumusețe.

Cât privește managementul Hotelului Peștera, gazdele s-au dat peste cap să facă din acest unul de neuitat. Nu a fost deloc simplu, am aflat noi, dar eforturile au fost răsplătite pe deplin, după cum ne-a declarat managerul general al Hotel Peștera, Oana Voicu:

”Nu întâmplător Tesla Italia a ales să includă Hotelul Peștera ca etapă a raliului organizat de aceștia. Frumusețea locului la 1610m altitudine,  serviciile de ospitalitate pe care le oferim, dar  și posibilitatea de a încărca toate mașinile Tesla în același timp, au fost factorii esențiali pentru a ne situa pe harta europeană a traseelor cu mașini electrice.

Suntem inima Stațiunii Turistice Peștera-Padina și avem obligația de a fi un model de bună practică inclusiv în zona turismului verde.  Noi am instalat cu ani în urmă prima stație de încărcare mașini electrice din Dâmbovița și de atunci promovăm zona ca parte a circuitelor cu automobile zero poluare. De astă dată a fost ceva mai dificil pentru că am avut de montat contra cronometru stații de încărcare suplimentare dar, poate că de aceea satisfacția lucrului bine făcut este și mai mare.”(Oana Voicu, manager Hotel Peștera)

După ce vor petrece o noapte, cu siguranță de neuitat, în cel mai frumos peisaj ce poate fi admirat de la fereastra unui hotel, oriunde în România, caravana va porni spre Alba Iulia, iar mai apoi, timp de încă 3 zile, va parcurge câteva dintre cele mai frumoase rute turistice din România: Sighișoara, Roșia Montană, Țara Moților, Timișoara, ca să amintim doar cele mai cunoscute repere geografice.

Până când și în România cultul pentru tot ceea ce este folositor în prezervarea mediului curat, nepoluat, va căpăta proporțiile pe care le cunoaște în alte țări iar cei care și-ar permite bolizi de lux cu prețuri astronomice vor opta, în schimb, pentru autovehicule electrice (chiar dacă nu foarte ieftine, când vorbim de produse de calitate!), nu ne rămâne decât să felicităm gazdele de la Hotel Peștera pentru performanța de a fi parte a unui asemenea eveniment exclusivist, onorând cu supramăsură blazonul turismului românesc.

Cred cu tărie că din toată această poveste ar mai ceva de remarcat: faptul că se mișcă lucrurile și la noi, iar Tesla Owners Club România reprezintă dovada vie a acestei realități!

Consiliul Județean, un gest de normalitate

in Analize/Opinii by

„O normă care cere omului să nu fie om este absurdă şi nu poate produce efecte”, afirma Vintilă  Dongoroz, poate cel mai mare penalist român.

Am asistat, nu cu surprindere, la o serie de comentarii cu privire la oportunitatea acordării unei distincții fostului premier Adrian Năstase la un eveniment organizat de Consiliul Județean Dâmbovița. Menționez că Năstase nu este unul dintre (ex) politicienii pe care îi apreciez în mod deosebit. Pe de altă parte, consider că persoana în cauză are un background academic deosebit, a fost un excelent diplomat și un orator apreciat.

Adrian Năstase a fost condamnat penal și a ispășit pedeapsa. Mai mult, acesta a fost reabilitat definitiv în decembrie 2021. Ce însemnă, efectiv, termenul de reabilitare? Reabilitarea este instituția prin efectul căreia încetează pentru viitor consecințele juridice ale unei condamnări, respectiv decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Reabilitarea are o funcție reeducativă, având ca drept scop integrarea fostului condamnat în societate.

Iată ce scrie juristul Sorin Ursuleasa despre reabilitare și cum ar trebui înțeleasă aceasta de semenii noștri: “Societatea în ansamblul ei trebuie să promoveze o atitudine de toleranță în ceea ce-l privește pe fostul deținut, considerându-l, prin urmare, ca fiind o persoană ale cărei probleme se pot rezolva, nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea în aceasta. În realitate însă, acest lucru nu se întâmplă, ei purtând povara de „pușcăriaș” pentru tot restul vieții, de cele mai multe ori. Poate că tocmai aici ar trebui nuanțate abordările, adică, în a promova toleranță și acceptare față de astfel de oameni și nu numai. Putem spune astfel că persoana condamnată suferă o dublă pedeapsă. Mai întâi de libertate și drepturi din partea statului ca efect al propriei fapte, apoi cea provenită din partea semenilor. Trebuie înțeles și aplicat principiul potrivit căruia deținuții sunt privați de libertate cu scopul de a fi reabilitați şi ajutați să se integreze în societate, şi nu doar pentru a fi pedepsiți şi izolați de comunitate.”

Așadar, problema lui Adrian Năstase nu mai este una juridică, ci mai degrabă de acceptare. Este societatea noastră capabilă să îi restabilească fostului premier respectabilitatea de care acesta consideră, probabil, că este îndreptățit după ce a fost reabilitat? Va duce cu el povara sintagmei corupt până la sfârșitul vieții? Mai mult ca sigur, da. Societatea trebuie, însă, așa cum arăta juristul citat mai sus, să dea dovadă de toleranță. Și, de ce nu, de apreciere, dacă este cazul. Gestul Consiliului Județean Dâmbovița de a-l invita la un eveniment și de a-l onora pe Adrian Năstase îl consider unul de normalitate. Mai ales ca a fost și motivat.

Guvernare de cumetrie: Statul este mumă doar pentru bugetari, ”pulimea” strânge cureaua!

in Actualitate/Opinii by

Fix așa: pentru unii, mumă, pentru alții, ciumă! Statul s-a dovedit incapabil să înțeleagă că nu poți îngrășa perpetuu sistemul bugetar, făcând din amploiații ”la stat” niște super-cetățeni.

Ultimul pachet de ”asistență” anunțat de Guvernul Ciucă va avea, la nivelul României, același efect pe care ceaiul de tei al lui Isărescu îl are în combaterea inflației galopante!

32 de ani de guvernări bezmetice au dus România într-o fundătură de unde nu se întrezăresc speranțe să ieșim prea curând. Cu o stângă puternică, dar motivată doar de mulțumirea propriului electorat, prin măsuri sociale care, la nivelul societății, reprezintă doar ceva mai mult decât un tratament cu frecție la un picior din lemn de plop (de stejar nu poate fi vorba, e rezervat pentru ”export”. Iliescu, Iohannis & Friends știu de ce!), nici nu putem visa la altceva.

Unica preocupare a stângii, în amarul de ani care s-au scurs de la deranjul din decembrie 89, a fost să-și miluiască norodul votant cu firimituri de la masa boierilor. Nu are sens să revenim cu pilda pește/undiță, argumentul a fost atât de des și atât de nepotrivit utilizat (cel mai adesea), că nu mai are nicio valoare moralizatoare.

Preocuparea excesivă pentru îndestularea bugetarilor – fireasca doar dacă ne gândim cine constituie grosul activiștilor și votanților stângii – și cinismul cu care aruncă în cârcă privaților povara susținerii unui sistem monstruos, ineficient, nedrept și bugetofag prin excelență, arată limitele celor care, în lipsă de altceva, repetă papagalicește: ”stat social, stat social, stat social”, de parcă de protecția statului ar avea nevoie doar bugetarii!

La capătul celălalt al frânghiei care, metaforic vorbind, sugrumă România, se află ”dreapta”. Aici, ghilimelele sunt obligatorii! ”Dreapta”, reprezentată pe eșichierul politic românesc de PNL, se dovedește chiar mai rudimentară decât stânga. De fapt, PNL nu este altceva decât o adunătură de indivizi uniți de interese mercantile, în jurul cărora, ciclic, roiesc oportuniștii, fripturiștii. Cât sunt la putere, pun straturi peste straturi de osânză, cât să le ajungă 4 sau 8 ani în opoziție. Cazuri de notorietate, inclusiv din Dâmbovița, ilustrează perfect acest adevăr.

După ce părăsesc puterea, intră într-un soi de hibernare, trăind din grăsimea acumulată, până când, previzibil, ciclic, revin în fruntea bucatelor pe valul speranțelor sau disperării, chiar, celor care tot mai visează la o viață decentă în România.

Indiferent cum s-au numit partidele (FSN, FDSN, PDSR, PD, PSD, PLD, PDL, PP-DD, USR, AUR, PNL etc), actorii au fost și sunt aceeași iar aspirațiile LOR sunt de nezdruncinat: bani și putere (nu neapărat în ordinea asta). Pentru ei și ”ai lor”, se înțelege! Cât privește ”pulimea”, cum plastic denumea Sorin Oprescu electoratul… rămâne cum am stabilit!

Șocant! Virgil Guran a ratat cârciuma și a nimerit la Universitate (PAMFLET)

in Actualitate/Opinii by

Intempestivă și lipsită de eleganță (ca să nu zic direct: bădărănie!), descălecarea senatorului Guran la un eveniment organizat de Universitatea Valahia, cu prilejul aniversării a 3 decenii de existență!

Mai întâi că nu a fost invitat (fapt confirmat, cu tupeu, chiar de împricinat!), ceea ce ar fi trebuit să îl împiedice să dea buzna. Mai apoi, minima decență ar fi trebuit să îl împiedice să se afișeze în public după revoltătoarea, cinica mărturisire de la CN al PNL, unde a explicat cum ”rezolvă” el problemele dâmbovițenilor care au avut ghinionul să voteze PNL: cu băutură și lăutari!

Probabil consecvent modelului propriu de a ”rezolva” problemele dâmbovițenilor, Guran a descins la Universitatea Valahia unde, ghinion, nu a găsit nici băutură, nici lăutari!

Dar, se pare, obrazul gros merge mână în mână cu succesul politic. Cel puțin în cazul unora!

Personaj controversat, Guran va rămâne, fără îndoială, in istorie. Nu așa cum ar visa, dar…

Și asta pentru că puțini actori politici reușesc (contra)performanța de a-și da cu stângu-n-dreptu’ în mod repetat, cu o frenezie demnă de o cauză mai bună, cum o face El Maximo (hahaha!) al PNL Dâmbovița, Virgil Guran. După cum rareori se întâmplă ca un politician să supraviețuiască unor derapaje incalificabile, intolerabile în orice societate care măcar pretinde că pune preț pe bun-simțul elementar și în care, măcar la nivel declarativ, sănătatea mintală ar trebui să fie condiție sine qua non pentru accesul la funcții publice.

Virgil Guran s-a remarcat, mai întâi, prin scandalul-monstru de la începutul anilor 2000, când, potrivit presei din județul vecin, Guran s-ar fi internat la ”glumeți” în încercarea de a scăpa de arestare într-un dosar de evaziune fiscală. Cum-necum, a scăpat! Ba, mai mult, procurorii și judecătorii au tărăgănat cauza până când fapta s-a prescris, Guran alegându-se cu un cazier curat, ca proaspăt ițit din spumele mării (!)

Evoluția ulterioară îl definește perfect: când la PNL, când în USL, când cu Tăriceanu, apoi cu Orban, pe care l-a trădat pentru Cîțu – pe care l-a trădat, mai apoi, pentru Ciucă… șamd!

În 2020, reușește să păcălească un procent din electoratul dâmbovițean suficient de mare cât să îi asigure traseistului din Prahova un fotoliu de senator. Trist, dar adevărat: în ura lor pentru PSD, votanții liberali dâmbovițeni au pus ștampila pe un astfel de personaj caricatural, sperând la mai bine. ȚEAPĂ!

Este o expresie prea ”tare”, vor spune unii, un limbaj inadecvat. Pot fi de acord, însă vorbind de INADECVARE, vă provoc la un raționament simplu: condamnăm discursul contondent al jurnalistului sau faptele intolerabile și comportamentul grețos al politicianului? Alegerea vă aparține, deși lucrurile sunt clare: când miasma îți mută nasul, nu poți pretinde că ai călcat într-un… trandafir!

Scriam mai sus că Guran a fost actor în rol principal în cel puțin 2 scandaluri monstruoase. Ei bine, după aproximativ 20 de ani de la încercarea de a scăpa de arest prin internarea la psihiatrie, Guran lovește din nou. Crunt, dezinhibat, cinic și cât se poate de grav (inclusiv dpdv al CP, îndrăznesc să cred): în fața a sute  de liberali adunați la Consiliul Național al partidului, Guran mărturisește, senin, cum a înșelat el așteptările și solicitările de sprijin ale primarilor dâmbovițeni: cu lăutari și băutură în valuri!

Înfiorătoare nu este mentalitatea primitivă a individului, ci lipsa de reacție a partidului care se prezintă ”al Brătienilor”, alternativă la ”ciuma roșie” etc. Înfiorătoare și asurzitoare este liniștea dinspre Cotroceni, acolo unde președintele Iohannis pare să fi pierdut de mult orice contact cu România reală. Îngrozitoare este reacția (de fapt, LIPSA reacției) așa-zisei societăți civile, care până mai ieri lua foc la orice cuvințel, considerat nepotrivit, rostit de ”stânga”!

Faptul că un asemenea personaj a ajuns vicepreședinte al Senatului României dovedește fără putință de tăgadă: Suntem un popor vesel!

Turismul dâmbovițean poate fi în top!

in Actualitate/Opinii/Travel by

De ani buni, guvernare după guvernare și administrație după administrație, s-a tot pariat pe viitorul turistic al județului Dâmbovița, viitor care nu mai putea fi construit pe industrie grea sau metalurgie.

În ciuda consensului cvasi-general privind potențialul turistic al județului, puține (spre deloc!) au fost  măsurile menite a da avânt industriei ospitalității.

Am putea spune că se întrevede luminița de la capătul tunelului: Municipiul Târgoviște este finalist în competiția ”Destinația Turistică a anului 2022”, în timp ce, într-un alt clasament, un hotel din zona montană a județului și un manager de hotel dâmbovițean au intrat pe turnanta pentru desemnarea celor mai bune hoteluri/manageri din turismul românesc!

Fără îndoială, Dâmbovița poate rivaliza cu oricare alt județ din țară șa capitolul potențial turistic. Doar ieșire la mare ne lipsește pentru a oferi TOT ce își poate dori un potențial turist: de la Munții Bucegi, cu paleta completă de activități, frumuseți și oportunități pe care o oferă, la Băle Pucioasa, diamant neșlefuit (încă) al turismului balnear sau la salba de mânăstiri și biserici, unele vechi de sute de ani, din vremurile neguroase ale Evului Mediu – ca sa nu mai vorbim de ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi –  Dâmbovița putea satisface cele mai exigente și variate dorințe în materie de turism. PUTEA, dar…

Lucrurile se schimbă, însă. Potențialul extraordinar al zonei montane este pe punctul de a găsi justa valorificare prin proiecte ale administrației județene și prin eforturile neîncetate ale unor antreprenori inimoși, care nu renunță la visul de a transforma zona într-o perlă a turismului montan modern și civilizat, având ca preocupare majoră protejarea mediului.

Daniel Cristian Stan, primarul municipiului Târgoviște

De aceea, prezența Municipiului Târgoviște în etapa finală a ”DESTINAȚIEI ANULUI 2022”,  nominalizat la Categoria City break, nu poate decât să ne entuziasmeze. Putem și noi, fiecare dintre noi, să susținem Târgoviștea votând la adresa www.destinatiaanului.ro, pentru a stabili podiumul final al întregii Românii!

O altă veste importantă pentru turismul dâmbovițean este aceea că Hotelul Peștera, din Munții Bucegi, are șanse reale de a câștiga o poziție importantă în clasamentul TopHotel Awards, care, în fiecare an, acordă Premiile Excelenței în Industria Hotelieră, A Turismului și Ospitalității din România!

Nominalizat la categoria Hotelul anului – categoria 4 stele pentru turism de agrement, Hotelul Peștera pune Dâmbovița pe harta destinațiilor de top în turismul montan.

Oana Voicu, General Manager Hotel Peștera (Dâmbovița)

Mai mult decât atât, managerul general al hotelului Peștera, Oana Voicu, este nominalizată la categoria General Manegeru-ul anului în turismul românesc! Pentru a sprijini turismul dâmbovițean, puteți vota la https://votingonline.ro/evenimente/voteaza/tophotel-awards-2022.

În loc de concluzie, putem constata doar că atunci când sunt oameni dedicați, hotărâți și pricepuți, lucrurile se mișcă în direcția bună. Fie că vorbim despre eforturile Consiliului Județean de a dezvolta turismul dâmbovițean sau de strădaniile Primăriei Târgoviște de a da strălucire urbei, fie că ne oprim asupra eforturilor antreprenorilor privați care, până la urmă, reprezintă calea și garanția unui turism eficient, civilizat, modern, putem scoate de la naftalină rezervele de optimism: viitorul sună bine!

Acel Toma din noi! Ai auzit? Ai văzut? S-a scris în presă! A apărut la televizor! Dar nu cred!

in Opinii/Religie by

Ai auzit? Ai văzut? S-a scris în presă! A apărut la televizor! Dar nu cred! Totuși, e ceva în toată treaba asta!Sunt întrebări și atitudini ce par firești mai ales astăzi, într-o lume dominată de informație, dar și de teama că o parte din ceea ce se vede nu este ceea ce pare.

Adevărul și minciuna se succed înaintea ochilor noștri mai repede decât am putea alege sau discerne, de aceea, adesea, credem ceea ce este fals și respingem ceea ce este adevărat. Bătălia dintre adevăr și minciună se dă în inimile noastre, pe sufletele noastre și este destul de dificil de a discerne între ele.

Este o realitate că știrile rele circulă mult mai rapid decât cele bune, că ceea ce pare fantastic are viteză uluitoare, mult mai mare decât ceea ce este firesc. Ne e greu să credem cele bune, dar acceptăm foarte repede ceea ce este pictat în culorile răului, ale minciunii, ale înșelăciunii sau pur și simplu tot ceea ce urâțește și denigrează. Alegem prea ușor facilul și ceea ce gâdilă urechea și orgoliul sau ne confirmă răul ce ne bântuie pe principiul toți sunt răi, eu de ce aș fi altfel!Acum aproape două milenii, un celebru personaj al istoriei, Toma, dar nu oarecare, ci Sf. Ap. Toma, care nu a fost de față atunci când Domnul li s-a arătat apostolilor mai întâi, deși ceilalți îi povestiseră aceasta, nu a crezut, a refuzat să creadă până nu s-a convins cu ochii, cu urechile și mai ales cu mâinile sale. A refuzat să se mulțumească cu mărturia celorlalți, până nu a avut propria sa confirmare. Și când L-a întâlnit pe Domnul, s-a convins personal de semnele pătimirilor Lui, L-a văzut, L-a auzit, L-a recunoscut.

Dar, dincolo de tot ceea ce ați crede, el nu a fost un necredincios, deși așa a rămas o vorbă până astăzi – Nu fi Toma necredinciosul! Căci nu de credință ducea acela lipsă! Încredințându-se personal de identitatea Celui Înviat cu Cel ce a pătimit, Toma, marele și sfântul apostol ne-a dat peste veacuri mărturia realei morți și învieri a lui Iisus Hristos. Prin el, toți aceia din toate generațiile care vor evidența și sensibilul înaintea credinței pure, se încredințează că Cel ce a pătimit pe Cruce a și înviat, că parcursul Lui nu S-a oprit la mormânt, ci a înviat, așa după cum a spus!

Toma nu este apostolul necredinței, ci acela al încredințării. Este patronul omului de știință, al celui ce vrea să se încredințeze și să vadă. Dar, mai mult decât atât, strigătul său este acela al bucuriei, pentru că Domnul S-a întors, a revenit, pentru că nu a vrut să-l lase în moartea îndoielii, El, Cel ce s-a pogorât la iad pentru noi și nu încetează a se pogorî la orice iad, pentru absolut oricare om și a deschide drumuri și punți spre Înviere.Da, Învierea poate începe cu îndoiala și ajunge la credință, la acea credință ce mută munții și învie morții. La certitudinea că nimic din ceea ce e adevărat nu piere, nimic din ceea ce este iubit nu se risipește, nimic din ceea ce este necesar nu se pierde!

În fiecare dintre noi este un Toma, care vrea ca Domnul să-i vorbească lui și numai lui, să i se arate și lui și nu numai celorlalți și mai mult decât atât să fie mereu Acela care vine spre el, mai ales în clipe grele.Sigur, există și necredincioși de profesie care nu au nici-o legătură cu Toma, prizonieri ai negaționismului și apostoli ai necredinței care, probabil nici dacă Domnul Însuși li s-ar arăta nu s-ar schimba, căci sunt prea adânciți în răul lor. Acei veșnic nemulțumiți și gata să critice, care-ți caută nod în papură și te condamnă dinainte numai că ai vreo treabă cu religia, numai că ești credincios! Sunt nemulțumiții acestui veac, fii ai tunetului disperării.

Dar, cine știe, chiar strigând contra Lui la toate răspântiile, poate tocmai pe El îl cheamă fără să conștientizeze și-L așteaptă să-i elibereze din iadul disperării. În mod cert, mereu, El aceasta face! Minunează pe orice Toma și eliberează pe orice nevăzător de bine și de adevăr din sclavia întunericului!…Și-ntr-o zi, cu mâna pe  Biblie, vor jura fidelitate Dumnezeului nostru!

Foto articol- Ionuț Gibanu

Articol preluat de pe ionutghibanu.blogspot.com

Pr. Dr. Ionuț Ghibanu este Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei.

Liberalii dâmbovițeni, de la non-combat la parvenire

in Analize/Opinii by

În Dâmbovița, de ani buni, liderii liberali fac joc de glezne (ne facem că facem). Blazați dar aroganți, urmașii locali ai Brătienilor s-au remarcat în luptele politice printr-un strident non-engagement, evidențiindu-se, mai degrabă,  prin lăcomia cu care au inghițit firimiturile aruncate în silă de social-democrați, eternii câștigători în scrutinele locale.

Dacă în bătăliile electorale au baletat cu grație, au învins, cu siguranță, în lupta cu sinecurile. Chiar dacă acestea au fost obținute cu un preț care ar dezonora și un om politic cu o morală îndoielnică. Râvna de a obține sinecuri (slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă-conform DEX) a dus la situații hilare. De exemplu, să devii, cu câțiva ani în urmă, sclavul șefului PSD  (principalul tău adversar politic) pentru a obține o slujbă la stat pentru o rudă. Ce vremuri, ce moravuri…

Aceleași 2-3 personaje sunt abonate la celebrele sinecuri de ani de zile. Un alt exemplu: lipsa de performanță politică este compensată de activarea nepotismelor sau prieteniilor cu șefii de la centru. Rezultatul este obținerea unor funcții fantomă prin tot felul de companii de stat, remunerate cu niște sume care ar ameți un contribuabil de rând. Și un ultim exemplu. Cât de molâu poți să fii încât nevasta ta să sune, în numele tău, un înalt funcționar public cerându-i să demisioneze. Dar, cum s-a demonstrat deseori, în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică…

Situația din partid este descrisă cu o sinceritate nedisimulată chiar de către un membru de frunte al filialei locale a PNL. Chiar dacă sunt scrise, probabil, sub influența unei dezamăgiri, rândurile următoare ale fostului subprefect Ana Maria Dragotă Zamfir confirmă, practic, enunțurile de mai sus:   

…am ajuns la concluzia că-cel puțin pentru moment-singura ambiție a liderilor PNL Dâmbovița, în marea lor majoritate bărbați trecuți de prima tinerețe, este să parvină în funcții de conducere, bine remunerate de contribuabili, pentru care nu au nici măcar pregătirea necesară (…) liderii care ar trebui să promoveze reforma și investițiile sunt atât de preocupați de măruntele interese personale, atât de obosiți în practici vechi și nemotivați, încât binele public nici măcar nu se regăsește printre prioritățile lor.”

Quod erat demonstrandum.

Ionuț Vulpescu: ”Astăzi, cea mai mare șansă la clasicizare o are dezastrul”

in Actualitate/Cultură/Opinii by

Ziua Culturii Naționale a devenit o formă fără fond. Sunt atâtea state occidentale care nu au o zi consacrată culturii naționale. Oricare dintre acestea au, în schimb, o producție de cultură constantă și trăiesc cultural, zi de zi, printr-un mod de viață dependent de presă culturală, de imaginarul muzeal, de consum cinematografic, de apetit pentru muzică clasică, de energia teatrului care te mută în lumi și societăți inaccesibile. Noi avem o Zi a Culturii Naționale și trăim acultural în toate celelalte 364 de file ale calendarului. Partenerii noștri de mapamond nu au o sărbătoare pentru a cita, fără a citi, poeți naționali, dar au 365 de zile de viață culturală.

Și dacă tot a venit vorba de poeții naționali, demiurgul de serviciu pe peretele de Facebook, Eminescu, se bucură de orice, numai de o celebrare sinceră nu. Să privim la adevăratele ziduri care traduc cinismul și ignoranța. Cele pe care le parcurgi cu privirea și cu mintea (dacă ai echipat-o suficient), nu scrolând confortabil dintr-un fotoliu. Întâmplarea face că trec destul de des pe Strada Plantelor, care găzduiește, la mijlocul ei, sanatoriul Caritatea, unde a murit Eminescu. Placa monumentului informează trecătorii că aici a încetat din viață autorul român, „la 16 iunie 1889”. E un zid care ne minte pentru că noi ne mințim. Adevărul e că a murit pe data de 15 iunie, dar adevărul și mai dureros e că nimeni n-a observat. Poate și pentru că mai nimeni nu își amintește detalii atât de subtile. Mai simplu spus, pentru că nu avem sensibilitatea cultivată de a cunoaște lucrurile de amănunt care ne dau rădăcini ca ființe care, prin cultura lor, ar trebui să se distingă de altele. Dar ne spunem că ne pricepem la Eminescu, la cultură locală… la cultură generală.

E suficient o poezie pe an care ne ține inimile sus pe rețelele de socializare. Sper ca anul acesta, proiectul meu de lege privind montarea plăcilor comemorative însoțite de coduri QR care trimit la informații actualizate și revizuite să fie deblocat, după ce toate socotelile de buget – mai mult sau mai puțin ridicole – vor convinge că singurele costuri reale ale ignoranței față de informația culturală sunt alterarea unei identități naționale și perpetuarea alienării culturale.

Nici redacția Timpul nu stă mai bine, devenită între timp talcioc. E drept și că împingerea la periferie a Culturii ne determină să transformăm orice instinct creator în bâlci. Dar măcar să terminăm cu propaganda. Urmează, pe 15 februarie, Ziua Națională a Lecturii. O ambiție formidabilă pentru utopia României educate cu un grad de analfabetism ridicat în topurile europene. Dacă tot suntem sensibili la ființa românească văzută prin condeiul lui Eminescu, vă amintesc un lucru. Nichita Stănescu spunea că cel mai frumos vers eminescian e cel din Odă în metru antic. „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”. Mă doare să o spun, dar cred că a devenit un vers despre cultură. Din ce cauze? Din nepriceperea unora, din ignoranța altora, din lipsa de conștiință culturală a unei societăți și din utopia că banul bate valorile și spiritualitatea. Așa că vă întreb, dragi cititori de Eminescu din an în an, „Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?”

La mulți ani tuturor celor care astăzi trăiesc, cu întristare, sărbătoarea celui mai marginalizat domeniu. Împreună, încercăm să schimbăm ceva în aceste obiceiuri. Până la marile reforme, imaginile zilei sunt două: statuia lui Eminescu, din fața Atenului, ticsită cu sorcove de flori și pubele suprasaturate de gunoaie și peturi, mărturia culturii ecologice și a igienei publice în plină pandemie, din sectorul 1. Pentru că astăzi, cea mai mare șansă la clasicizare o are dezastrul. (I.V)

SURSA: Facebook Ionuț Vulpescu

Daniel Blaga desființează AUR: o clică ce încearcă să submineze orice autoritate în Stat!

in Actualitate/Opinii/Parlament/Politică by

Imaginile cu ”protestatarii” AUR, luând cu asalt intrarea în Parlament, vor fi dat fiori reci multora dintre cei care încă mai visează la un Stat de Drept și la Domnia Legii într-o țară unde nu contează ce-ai făcut, contează pe cine ai ”în spate”.

Vedeta ultranaționaliștilor cu vădite simpatii pro-moscovite, Simion s-a remarcat printr-un discurs populist, care prinde la un segment de public fidelizat, în trecut, de CV Tudor, Funar, Becali sau Dan Diaconescu.

Ultima ispravă a grupării al cărei exponent este acum Simion – în trecut funcționa tandemul Simion-Șoșoacă, ce oroare! (n.a) – a fost organizarea unui protest împotriva a ceva ce… nu se există, vorba ardeleanului când a văzut girafa.

Concret, mobilizarea trupelor de asalt AUR, de azi, avea ca pretext opoziția față de o propunere legislativă care impune obligativitatea certificatului Covid, in anumite situații. Doar că pe agenda Camerei Deputaților NU exista acest proiect, pentru astăzi! Dar cu atât mai mare câștigul de imagine – doar în viziunea distorsionată a bieților lor susținători – pentru Simion & Co, atât timp cât se pot împăuna că au blocat dezbaterile legislativului pe această temă!

Este exact constatarea pe care deputatul USR de Dâmbovița, Daniel Blaga, o face în legătură cu evenimentele și cu actorii care, astăzi, au readus România în loja țărilor nefrecventabile.

Parlamentarul USR dezavuează derapajele grupării Simion & Co”, despre care afirmă că ”nu mai e de astăzi doar un partid extremist. E mai degrabă o clică ce încearcă să submineze orice autoritate în Stat și care pare că nu-și propune altceva decât să creeze haos. Cât mai mult haos, cât mai des”.

Deputatul Blaga merge chiar mai departe și sugerează un paralelism între tulburările provocate de cei ce îl urmează pe Simion și asaltul asupra Capitoliului, din 6 ianuarie.

”Azi, liderii „partidului” au „venit de acasă” cu un grup de protestatari care au încercat (și poate încearcă încă) să forțeze intrarea în Parlament, amintind de incidentele din 6 ianuarie din Statele Unite.”

Care va fi, în ultimă instanță, rezultatul acestui periculos joc antidemocratic? Daniel Blaga mizează pe rațiune și bun simț: cetățenii acestei țări, care vor înțelege ce se află în spatele dezmățului propagandistic anti-democratic:

”Diversiunea lui Simion, Târziu și-a acoliților lor e una pur moscovită: chipurile, deputații ar urma să voteze astăzi în favoarea Certificatului Verde. Firește, un astfel de proiect de lege nu-i pe ordinea zi, drept care nu era nimic de votat în acest sens însă asta a ajutat partidul extremist să se poată lăuda cu faptul că „parlamentarii nu au votat de frica lor”. Sper ca oamenii să înceapă să vadă tot mai bine printre fracturile de logică, printre lipsa completă de empatie și mai ales printre propaganda clasic comunistoidă a celor care pozează acum în salvatori, îngenunchind conceptele unei democrații pe care ei oricum nu o plac și nu o doresc în România.”

SURSA: Facebook Daniel Blaga

1 2 3 27
Go to Top