„O normă care cere omului să nu fie om este absurdă şi nu poate produce efecte”, afirma Vintilă Dongoroz, poate cel mai mare penalist român.
Am asistat, nu cu surprindere, la o serie de comentarii cu privire la oportunitatea acordării unei distincții fostului premier Adrian Năstase la un eveniment organizat de Consiliul Județean Dâmbovița. Menționez că Năstase nu este unul dintre (ex) politicienii pe care îi apreciez în mod deosebit. Pe de altă parte, consider că persoana în cauză are un background academic deosebit, a fost un excelent diplomat și un orator apreciat.
Adrian Năstase a fost condamnat penal și a ispășit pedeapsa. Mai mult, acesta a fost reabilitat definitiv în decembrie 2021. Ce însemnă, efectiv, termenul de reabilitare? Reabilitarea este instituția prin efectul căreia încetează pentru viitor consecințele juridice ale unei condamnări, respectiv decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Reabilitarea are o funcție reeducativă, având ca drept scop integrarea fostului condamnat în societate.
Iată ce scrie juristul Sorin Ursuleasa despre reabilitare și cum ar trebui înțeleasă aceasta de semenii noștri: “Societatea în ansamblul ei trebuie să promoveze o atitudine de toleranță în ceea ce-l privește pe fostul deținut, considerându-l, prin urmare, ca fiind o persoană ale cărei probleme se pot rezolva, nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea în aceasta. În realitate însă, acest lucru nu se întâmplă, ei purtând povara de „pușcăriaș” pentru tot restul vieții, de cele mai multe ori. Poate că tocmai aici ar trebui nuanțate abordările, adică, în a promova toleranță și acceptare față de astfel de oameni și nu numai. Putem spune astfel că persoana condamnată suferă o dublă pedeapsă. Mai întâi de libertate și drepturi din partea statului ca efect al propriei fapte, apoi cea provenită din partea semenilor. Trebuie înțeles și aplicat principiul potrivit căruia deținuții sunt privați de libertate cu scopul de a fi reabilitați şi ajutați să se integreze în societate, şi nu doar pentru a fi pedepsiți şi izolați de comunitate.”
Așadar, problema lui Adrian Năstase nu mai este una juridică, ci mai degrabă de acceptare. Este societatea noastră capabilă să îi restabilească fostului premier respectabilitatea de care acesta consideră, probabil, că este îndreptățit după ce a fost reabilitat? Va duce cu el povara sintagmei corupt până la sfârșitul vieții? Mai mult ca sigur, da. Societatea trebuie, însă, așa cum arăta juristul citat mai sus, să dea dovadă de toleranță. Și, de ce nu, de apreciere, dacă este cazul. Gestul Consiliului Județean Dâmbovița de a-l invita la un eveniment și de a-l onora pe Adrian Năstase îl consider unul de normalitate. Mai ales ca a fost și motivat.
