Adesea, în viața noastră, Dumnezeu ne surprinde cu măiestria atotînțelepciunii Sale, cu felul minunat în care lucrează în lume și așează totul spre bine și frumos! Istorica și nobila capitală munteană, Târgoviște, orașul atâtor fapte minunate și glorioase, a fost binecuvântată cu personalități care, la momentul potrivit, au făcut ceea ce trebuie, împlinind așteptările contemporanilor lor în chip minunat.

Cum Dumnezeu nu rămâne niciodată dator și pentru că nu a dorit ca umbra uitării să se așeze peste orașul dominat de Turnul Chindiei, acum 21 de ani, în 26 decembrie 1999, a rânduit ca strălucirea gloriei fostei Cetăți de Scaun și reședințe mitropolitane să renască, cu meritată putere și strălucire, prin intermediul Înaltpreasfințitului Părinte Nifon, întronizat ca Arhiepiscop al Târgoviștei.

Cu înțelepciune și echilibru, cu rigurozitate și bunătate, simțind pulsul veacului, dar binecunoscând și gloria trecutului, Mitropolitul Nifon (titlu primit în anul 2008), în simetrie desăvârșită cu opera predecesorului său de acum jumătate de mileniu, a înnoit din temelii viața bisericească și culturală de la noi. Într-un timp relativ scurt a reușit să reafirme excelența spirituală, aici, la noi, reintegrând orașul nostru pe harta națională și mondială, împărtășindu-i din prestigiul și renumele său.

Oricine aude astăzi de Mitropolitul Nifon se gândește la Târgoviște și invers, pentru că eminenta Sa activitate de Arhiepiscop și Mitropolit, de Exarh patriarhal pentru relațiile cu instituțiile europene și organizațiile creștine internaționale, de membru al Comitetului Central și al Comitetului executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor,  ori de reprezentant al Patriarhiei Române în relațiile cu Familia Regală a României sau aceea de organizator al vizitelor Papilor Ioan Paul al II-lea și Francisc în România se resfrâng benefic asupra urbei noastre.

Căutat, vizitat și respectat, atât pe plan local, cât și național și mondial, Înaltpreasfinția Sa este un simbol al excelenței, al diplomației și al bunei înțelegeri, de aceea, lideri  bisericești și politici, reprezentanți ai administrației centrale și locale, ai mediului academic, cultural și educațional îi caută sfatul, îi solicită medierea sau implicarea și se bucură de experiența și de înțelepciunea Sa, devenită proverbială.

Mulți îi datorează carierele, printre care mă număr și eu, activitatea și reușita și destui sunt care recunosc aceasta, pentru că înainte de orice știe să fie om și să-și facă discipoli, să ajute, să împărtășească și să ofere, cu mare generozitate și jertfelnică implicare.

Peste două decenii de intensă, rodnică și frumoasă activitate a Mitropolitului Nifon la Târgoviște, capitală a culturii românești și europene, sunt evidente și recunoscute deopotrivă de oameni ce aparțin diferitelor domenii de activitate. Acest fapt este evident în remarcabila renaștere tipografică pe care a promovat-o, fiindcă, în fiecare an tipărește multe, bune, frumoase, de calitate și de folos lucrări ce evocă personalități ale istoriei noastre ecleziale și naționale, instituții sau evenimente într-o manieră qvasi exhaustivă și care se constituie în reper academic obligatoriu.

Apoi, arată o grijă deosebită pentru catehizarea și educația religios-morală a tinerilor, prin intermediul  numeroaselor volume și broșuri destinate lor, a  implicării parohiale și a diferitelor programe și proiecte eparhiale. Tinerii sunt în centrul misiunii ecleziale a Mitropolitului Nifon și acest lucru este evident și cu siguranță rodnic mai cu seamă în anii care urmează.

Pentru ca Evanghelia lui Hristos să aibă deplină credibilitate, Înaltul Ierarh s-a preocupat de intensificarea misiunii social-filantropice, reușind să creeze o adevărată rețea de ajutor și dărnicie, mai cu seamă pentru cei aflați în nevoie și suferință, iar aici este cunoscut sprijinul săptămânal acordat instituțiilor sociale din județul Dâmbovița, ori inaugurarea și buna funcționare a Cantinei Sociale a Arhiepiscopiei Târgoviștei, ca și implicarea în ajutorarea cazurilor medicale urgente, ca să amintesc numai câteva din acestea.

A hirotonit foarte mulți preoți, mai mult de jumătate din clericii Eparhiei noastre aparținând “promoției” Nifon Mitropolitul, care s-a îngrijit de performanța educațională, morală și științifică din cadrul Facultății de Teologie și Științele Educației a Universității Valahia și a Seminarului Teologic Sf. Ioan Gură de Aur din Târgoviște. 

La îndemnul, cu sprijinul, implicarea masivă și insistența Sa, au fost construite foarte multe biserici și case parohiale, au fost amenajate muzee eparhiale (la Reședința Mitropolitană, la Mânăstirea Dealu, la Mânăstirea Stelea, la Mânăstirea Nucet etc.). 

Reconcilierea, buna înțelegere și pacea, colaborarea și cooperarea sunt parte a programului misionar al Înaltpreasfinției Sale, evident și binecunoscut lucru mai ales la noi în județ, iar paradigmatic este evenimentul împăcării naționale de la 8 septembrie 2001, când toți șefii de stat în viață ai țării noastre au venit la Târgoviște ca semn și mărturie al unității naționale (președintele în funcție, Ion Iliescu, fostul președinte, Emil Constantinescu și Majestatea Sa Regele Mihai I al României).

Douăzeci și unu de ani au trecut repede, au însemnat mult și arată că Mitropolitul Nifon este o binecuvântată prezență pe aceste frunoase meleaguri, dar mai ales că mai are încă foarte multe de spus orașului, istoriei și lumii. 

De altfel, pentru tot ceea ce a făcut și face, activitatea prestigioasă a Mitropolitului Nifon a fost apreciată și recunoscută de cei ce trebuiau să o facă și amintesc numai câteva, precum: Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer conferit de către Preşedintele României, Ordinul dinastic Coroana României în grad de Mare Ofiţer, conferit de către Majestatea Sa Mihai I, fostul Suveran al României, ori titlul de Doctor Honoris Causa, conferit de către Universitatea Valahia din Târgovişte.

Cu recunoştinţă şi mulţumire pentru întreaga slujire pe care Arhipăstorul nostru a dăruit-o Bisericii noastre strămoşeşti şi neamului nostru românesc, precum şi comunităţii noastre locale, în cei 21 ani de Înaltă păstorire, Îl rog pe Bunul Dumnezeu să dăruiască Înaltpreasfinţiei Sale îndelungă păstorire, pace, sănătate şi bucurie!

Voi rămâne veșnic recunoscător Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon pentru tot ce a făcut pentru mine!

Să trăiți întru mulți și fericiți ani, Înaltpreasfinția Voastră!

___________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște 

Fascinante sau numai grele, în singurătate sau alături de alții, drumurile vieții țes mica noastră istorie ce se cufundă în cea a lumii și dau măsura reflectării prin noi a strălucirii luminii Creatorului.

Președintele Klaus Iohannis nu s-a bucurat, până în prezent, de un adevărat Guvern al său. În mandatele lui a coabitat cu stânga, cu excepția guvernării tehnocrate de un an și două luni a lui Dacian Cioloș, până la momentul preluării Executivului de către liberalul Ludovic Orban (un Guvern conjunctural, apărut în urma unor reașezări în Parlament, nu ca urmare a alegerilor la termen).

Citește Știrea

Unul dintre liderii USR-PLUS, Vlad Voiculescu, preia și își asumă un comentariu al jurnalistului Dan Tăpălagă (vezi aici) despre “izolarea mediatică” la care ar fi supus în campania electorală partidul din care face parte. Au fost găsiți „vinovații”: presa, președintele Iohannis, PSD și PNL.

Citește Știrea

Textul a fost publicat inițial in bazarmedia in martie 2019, dar pentru că este ancorat puternic in tumultul evenimentelor zilei și pentru că autorul nu a simțit nevoia unor adăugiri, am luat decizia de a republica acest articol ce surprinde cel mai bine fotografia zilei, astăzi îndemnul autorului fiind mai actual ca niciodată!

Semnalarea începerii postului, fie ea şi interogativă, a făcut din cuvântul înaltului prelat puternic semn de introspecţie sufletească.

Duhul sfaturilor sale se răsfrânge, deopotrivă, asupra tuturor dar mai cu seamă asupra actorilor politici, cărora, aducându-le aminte de Sfânta Spovedanie, i-a îndreptat cu faţa către cele bune, arătându-le darul blândeţii, smerenia, înţelepciunea şi multe alte lucruri dragi Lui.

Dar cum actorii politici, nu de puţine ori, rătăcesc drumul dreptei credinţe, cred că ar fi nimerit să aducem în discuţie în acest spaţiu un nou concept: spovedania pentru învingători!

Da, aţi citit bine! Tributari unui model consacrat de istoria umanităţii, un model în care toate disputele erau tranşate prin luptă iar dreptatea se înfăptuia cu sabia, astăzi, la sute şi mii de ani distanţă, încă mai există conceptul că „Învingătorul ia totul!” şi, senioral, învingătorul dispune de dreptul la viaţă sau moarte asupra învinsului, iar acestuia nu-i mai rămâne decât pocăinţa, nu-i mai rămâne decât acea „spovedanie pentru învinşi”. Lectura cu acelaşi nume a lui Panait Istrati, în acest context, neavând nicio legătură cu cele ce vreau să vi le propun!

Astăzi mai sunt actori politici (evit cu obstinaţie să folosesc sintagma de „oameni politici”), care prin comportamentul lor dovedesc că ideologia „Învingătorului care ia totul” mai are adepţi .

Lor le-aş recomanda această Spovedanie pentru învingători !

La începutul fiecărui mandat, actorii politici, funcţionarii, mai mari sau mai mici, mai scunzi sau mai înalţi, depun un jurământ!

La început. Dar după aceea?

Nu ar fi interesant ca la o anumită perioadă toţi să-şi reînnoiască jurămintele, întrucât primul jurământ, de foarte multe ori se stinge repede în clinchetul cupelor de şampanie ce urmează imediat rostirii formulei sacre?

Nu ar fi interesant ca, din când în când, nu neapărat în spaţiul public, ci în propriul confesor al zilei, învingătorii să-şi rostească cu glas tare înşiruirea faptelor lor şi, cu ele răsunându-le proaspăt în minte, să ceară taina Sfintei Spovedanii ?

Eu cred că merită încercat acest exerciţiu la capătul căruia vom vedea că mulţi sunt acei ce, considerându-se învingători, sunt de fapt victimele propriilor orgolii, mulţi vor fi aceia ce, convinşi de atotputernicia lor, nu vor putea înfrunta dezlegarea propriilor fapte, mulţi vor fi aceia ce vor descoperi că nu pot duce spovedania până la capăt, copleşiţi fiind de mişelia celor făcute sau nefăcute !

Şi, când toate acestea se vor fi întâmplat, vom învăţa cu toţii că spovedania nu este doar pentru învinşi ci şi pentru învingători !

Constat adesea că există parcă o regulă nescrisă și întâlnită pretutindeni, aceea că bine faci, rău găsești! Sună paradoxal nu? Dar așa este!

Vindecarea demonizatului din ținutul gherghesenilor despre care aflăm astăzi în Sfânta Evanghelie ne arată o realitate des întâlnită. Mântuitorul a eliberat numeroși demoni dintr-un om chinuit de mulți ani de ei șile-a permis să intre într-o turmă de porci. Locuitorii acelor locuri, în loc să se bucure că un frate de-al lor a fost bolnav și s-a vindecat, dimpotrivă, au început să-și facă multe calcule și au fost extrem de deranjați că demonii au intrat în turmele lor de porci, iar acestea, nesuportându-i pe demoni, s-au aruncat de pe țărm în apă. Totul s-a redus la un calcul strict material. Vi se pare cunoscută realitatea? Cu siguranță!

În viața de zi cu zi adesea vedem oameni pe care i-am ajutat, ori pe care-i ajutăm, ce ar putea avea măcar bunul simț al recunoștinței formale. Nu poți lovi mâna care te-a ajutat, nu poți fi nepăsător față de binefăcătorul tău și este absolut firesc să te bucuri de vindecarea, mai binele sau normalitatea vieții pentru cel de lângă tine.De asemenea, nu trebuie aruncată vina pentru greșelile noastre pe diavol, căci înțelepciunea Părinților Deșertului ne arată că adesea omul e mai viclean decât diavolul și-l întrece în ipocrizie!

Principiul autentic ar trebui să fie acesta: la bine răspunde cu bine, la rău răspunde cu bine, întotdeauna răspunde cu bine, ca fiu al Tatălui din cer! Sigur, nu aș miza numai pe aceasta în locul unora, căci uneori îți vine să dai cu dobândă maximă tot ceea ce ai primit nedorit. Errare humanum est…!
Lupta cu răul este cât se poate de acerbă, vie și cu implicații fantastice. Cea mai periculoasă pentru viața spirituală este ipocrizia, a te crede altceva decât ești, a acționa fals și cu certitudinea că știi că înșeli și mai ales că vrei să obții ceva pe baza unui fals. Nu credeți? Uitați-vă în jur!

Vedem toată liota de “oameni de bine” ce promit că fac din județul noastru al doilea Paris sau a doua Londra, dar care știu bine că nu vor face nimic de unii singuri! Au mai încercat și alții!

Prezentul este cea mai aprigă lecție a vieții!

Să o învățăm și măcar să nu mai le mai permitem să se ascundă sub iluzia binelui!

___________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște