Lumea noastră este frumoasă și luminoasă, dincolo de tot ceea ce încearcă unii și alții pentru a-i ascunde strălucirea sau pentru a o urâți. Și, este de ajuns să privești un răsărit de soare, să te sui pe un vârf de munte sau să privești, dimineața, agitația feerică a unei grădini sau a unui parc. Citește Știrea

Este dumincă. Prima duminică după Paști! În popor i se spune duminica Tomii, a necredinciosului! Cum Sfintele Lăcașuri sunt închise ,,stăm pe carantină’’, cum ar spune un conațional de-al nostru. Citește Știrea

Astăzi sărbătorim pe Sfântul Gheorghe, Ziua Internațională a Cărții și a Bibliotecarului din România, dar și comemorarea lui William Shakespeare, unul din cei mai mari poeți și dramaturgi ai lumii, cu numeroase rădăcini creștine, cu texte puternic impregnate de mesajul evanghelic, precum și a unor mari personalități ai universului cultural, precum Miguel de Cervantes și Inca Garcilaso de la Vega, ori aniversarea nașterii lui Maurice Druon. Citește Știrea

Desprinși parcă din masele de figuranți ce au participat la celebra serie cinematografică cu titlu ce a fost pastișat mai sus, conaționali de-ai noștri, obosiți de “ muncile” carantinei, dau dovadă de o teribilă imaginație atunci când vor să iasă din monotonia zilei.

Reveniți din toate colțurile Europei, suflete libere, de artiști ambulanți ai străzii, obișnuiți cu forfota marilor metropole și cazinourile ambulante de pe marile bulevarde, rigorile carantinei și ale izolării la domiciliu au fost picăturile ce le-au umplut paharele răbdării și s-au simțit din nou ca înainte de domnia lui Cuza.

Furia oarbă îngemănată cu inventivitatea nativă i-au scos din casă pe conaționalii noștrii și, cu un exces de adrenalină, au lansat provocări la dueluri ca pe vremea marilor turniruri! Astfel, au prins viață eroi legendari chiar dacă planurile istorice, geografice și cinematografice se întrepătrundeau, iar melanjul a atins cote ale hilarului ce nu au putut fi puse în evidență datorită violenței cu care s-a manifestat gena de luptători a bravilor noștri eroi.

Într-un “live pe FB”, căci fără acest mic amănunt, gâlceava nu ar avea farmec, un erou ce-și spune “Spartacus” promite o confruntare a titanilor între oștenii lui și polițiști/jandarmi, iar când toți ai lui, înarmați cu diferite unelte pentru munci agricole, a căror vecinătate nu au înțeles-o niciodată, neștiindu-i deprinși cu asemenea îndeletniciri, distrug un autovehicul, iar el, cu aerul lui Gerard Butler, într-o interpretare apoteotică declamă, asemeni regelui Leonidas,  căruia, după mintea lui, i se mai spunea și Spartacus, “Aceasta este sparta!”, arătând spre biata mașină victimă a nemăsuratelor energii ce s-au descărcat asupra ei, căci între răscoala gladiatorilor din Italia, lupta de la Termopile și cafteala de la Termopane, diferențele sunt nesemnificative, insesizabile!

Altă localitate, aceeași comunitate, același scenariu! Focuri valpurgice în mijlocul străzii, muzică la maxim “ Să dansează și câinili, mo!” toți cu veselie mare încălzindu-se pentru mult așteptata confruntare dintre ei și jandarmi!

Într-un oraș carantinat, un tip mai pașnic, îndeamnă oamenii să iasă din case, să părăsească izolarea întrucât “Kuweit-19 este un vaccin mortal la cap” pe care politicienii vor să-l inoculeze semenilor lor.

De parcă nu ar fi fost suficiente revoltele acestea de cartier cu iz de mici dramolete, un scenariu scăpat din mintea unui mare învățat propune un Gulag pentru toate persoanele de peste 65 de ani, situându-ne astfel într-un S.F. demn de scrierile lui Asimov.

Și uite așa, din revoltă în profeție și din profeție într-o beție de scenariu futuriste, ne mai umplem timpul să treacă peste noi săracia asta de pandemie! Mama ei cui a inventat-o! Ce, nu știați că a fost inventată? Păi vă spun io! Da^` mai încolo! Trebuie să ies afară cu animalul de companie și încă nu știu cine pe cine plimbă, ca să vedem cine scrie declarația!

În contextul actual, termenul de pandemie nu cred că mai trebuie explicat! El a pătruns în cel mai izolat colț al țării, astfel încât fiecare bunicuță, chivuță, mucalit, l-a adoptat și l-a introdus în vocabularul de bază, motiv pentru care tind să cred că după clasicele barză, mazăre, viezure, pandemie este un cuvânt de origine geto-dacică, pentru că tot ne mândrim noi cu Kogaionul, sau gena noastră străbună care ar fi imună la perfidul ăsta de SARS-CoV-2, ce și-a asumat poziția incontestabilă de terorist al zilei.

Lămurită fiind semnificația și originea cuvântului ,,pandemie”, nu ne mai rămâne decât să ne îndreptăm atenția asupra substantivului comun ,,birlic”!

Ce este, dar, un birlic?

În mod intenționat grafia lui este cu literă mică, pentru a nu se confunda cu ,,cognomenul” pe care și l-a asumat marele actor Grigore Vasiliu! A priori statuăm că ,,birlicul” este un substantiv comun, definind în mod generic anumite tipuri și tipologii de indivizi sau un anumit comportament al acestora! Este, dacă vreți, ceea ce Caragiale, cu flerul proverbial, a observat în societatea în care trăia, pe ,,miticul”, ca substantiv comun, arareori în diverse satire ale vremii, însuflețindu-l și transformându-l în benignul și controversatul ,,Mitică”!

Pentru că mi se pare nedreaptă această abordare, Birlicul, când se dorește a fi identificat sau birlicul ca denumire generică, astăzi, mai mult ca oricând, observăm o recrudescență a cărei geneză uneori rămâne nedecelată, chiar și celui mai fin analist, a birlicului care se manifestă plenar.

El, birlicul, este omniprezent și omniscient!

El are tot timpul ceva de spus, ceva de transmis, ceva de comentat, indiferent de situație sau de domeniul abordat. De la sociologie la medicină, de la politica globală la cea locală, birlicul este mereu informat, mereu mânat de bune intenții, are o opinie de cele mai multe ori contrară cu a celorlalți, iar înălțimea de la care emite edicte te face să crezi că arborele lui genealogic, a cărui rădăcină se așează peste Petrache de la Maglavid, este o chestiune cât se poate de reală și serioasă!

Astfel, dragii mei, spațiul public este ocupat de acești birlici, pentru care această pandemie este prilejul și nu cauza existenței lor, iar faptul că sunt din ce în ce mai mulți, și au devenit din ce în ce mai vocali, pentru ei și doar pentru ei, nu înseamnă că sunt tribuna de unde se poate proclama adevărul!

Da, adevărul!

Cu cât ei sunt mai vocali și par mai convingători vă rog să realizați că ei se află într-un raport invers proporțional cu adevărul! Acești birlici nu trebuie băgați în seamă, indiferent de categoria din care fac parte pentru că, deși au un nume generic, trebuie să distingem cele două mari subspecii din care se compun. Două subspecii extrem de importante! Bine de cunoscut! Din păcate, cu efecte devastatoare pentru cei mulți și creduli!

Prima categorie este cea a birlicului ,,plătit”!

Birlicul plătit este, în general, în slujba unui potentat al zilei, iar elocința, verdicitatea discursului și agresivitatea mesajului este direct proporțională cu numărul arginților primiți ca plată! Este uman, în fond, fiecare are prețul lui! De la 30 de arginți până la sume cu multe zerouri, plătite în conturi mai mult sau mai puțin asumate și identificabile, oricum i-am spune, termenul generic este PREȚ!  Această categorie de birlici este de condamnat doar prin prisma remunerației, întrucât este de înțeles potrivit sintagmei ,,fiecare cu prețul lui”!

A doua categorie, mai rară, dar mai nocivă decât prima, este birlicul din convingere! El nu are preț! El face totul din convingere, declamându-și pauperitatea și atașamentul față de ideal și mase, astfel încât, chiar ai tendința să crezi că spusele lui sunt de-a dreptul mesianice. Birlicul din convingere este mult mai toxic decât birlicul plătit pentru că, transmițând mesajul fariseic, el chiar îl crede, părând astfel că gestul lui este încărcat de bună credință!

Scăpați de această capcană trebuie să înțelegem că, în orice formă ni se prezintă birlicul, și orice mesaj ar dori să ne transmită, nu trebuie   să-l luăm în seamă. Primii, cei plătiți, o fac în mod interesat, umbra lui Iuda Iscarioteanul acoperindu-i, iar cei din cea de-a doua categorie, birlicii din convingere, sunt de compătimit întrucât imaginarul în care trăiesc nu este cuplat la realitatea imediată/mediată.

În concluzie, dragii mei cititori, sper să nu vă lăsați acaparați de acești ,,birlici”, care încearcă în mod disperat să-și adjudece o identitate și, orice v-ar spune, povesti sau orice idoli v-ar înfățișa, să fiți conștienți  că adevărații eroi ai zilei sunt și își doresc să rămână necunoscuți, fără identitate, motiv pentru care vă propun ca, în mod imaginar,   ignorându-i pe primii, celor din urmă să le așezăm o floare răsărită din miezul fierbinte al conștiinței noastre pe piatra rece pe care se înalță Monumentul Eroului Necunoscut!