Declarația făcută de Lia Olguța Vasilescu despre decizia PNL de a intra în Opoziție este una dintre acele mostre rare de umor politic involuntar care apar periodic în politica românească.
„Decizia PNL de a intra în Opoziție este nestatutară pentru că ar fi trebuit să se consulte și celelalte structuri ale PNL”, spune liderul PSD, cu o grijă aproape emoționantă pentru sănătatea democratică internă a liberalilor.
E greu să nu zâmbești.
Ani la rând, PSD și PNL au construit împreună poate cea mai lipsită de ideologie alianță din politica post-decembristă. După ce s-au înjurat în campanii și s-au demonizat reciproc la televizor, cele două partide au descoperit brusc virtuțile „stabilității” și au început să împartă liniștite ministere, prefecturi și funcții. În acel moment, doctrinele, statutul și promisiunile făcute propriului electorat au devenit simple detalii. Conta doar puterea.
Astăzi însă, după ce PNL pare că vrea să se retragă strategic din fotografia guvernării, PSD descoperă brusc dragostea pentru regulamentele interne ale liberalilor. Un partid care ani întregi a decis totul în cerc restrâns, cu lideri validați prin aplauze și unanimități suspecte, devine peste noapte gardianul democrației procedurale din tabăra adversă.
Dar dincolo de ironie, în declarația Olguței Vasilescu se simte și altceva: iritarea că planul nu a ieșit complet. PSD spera ca gruparea pucistă din PNL să reușească menținerea liberalilor la guvernare, chiar și cu prețul unei rupturi interne majore. Numai că schema s-a împotmolit, iar liberalii au ales Opoziția în locul unei prelungiri toxice a coaliției.
De aici și nervozitatea.
Pentru PSD, problema nu este dacă decizia PNL a fost statutară. Problema reală este că liberalii au ales Opoziția, iar PSD rămâne aproape singur în fața notei de plată politice.
Și mai există ceva amuzant în această lecție despre reguli venită chiar dinspre PSD: partidul care a reinventat constant conceptul de „excepție politică”. De la ordonanțe date noaptea până la rotații guvernamentale negociate ca în piață, PSD nu a fost niciodată excesiv preocupat de eleganța procedurală atunci când miza era păstrarea puterii.
Dar politica românească are acest talent extraordinar: fiecare partid devine expert exact în lucrurile pe care le-a ignorat ani întregi.
Așa că da, poate că decizia PNL trebuia discutată în mai multe foruri interne. Dar când lecția despre statut vine de la PSD, tentația de a râde este inevitabilă.
