Numirea lui Marius Calomfirescu, membru al partidului Uniunea Salvați România, în funcția de prefect al județului Dâmbovița, decisă aseară în ședința de Guvern, trece dincolo de o simplă schimbare administrativă și reconfirmă lipsa de relevanță a PNL Dâmbovița sub conducerea lui Virgil Guran.
Într-un județ în care liberalii ar fi trebuit să aibă un cuvânt de spus, cedarea funcției de prefect către USR trădează o realitate incomodă: liberalii dâmbovițeni nu mai contează la vârful partidului, iar rezultatele slabe i-au lăsat fără capacitatea de a-și impune propriul prefect.
Și mai interesant este contrastul politic. USR, un partid care și-a construit identitatea electorală în marile orașe, în rândul unui electorat urban și conectat la teme moderne, ajunge să dea prefectul într-un județ în care realitatea este cu totul alta — una în care aproximativ 70% din populație trăiește în mediul rural. Nu este neapărat o problemă de competență individuală, cât una de adecvare politică.
Desigur, funcția de prefect poate avea un caracter efemer, mai ales într-un context politic fragil, în care majoritățile se rescriu rapid, iar echilibrele de putere sunt temporare. Tocmai de aceea, semnificația momentului devine și mai evidentă: nu vorbim despre o direcție, ci despre o pierdere punctuală, dar simbolică, pentru PNL Dâmbovița.
În politică, simbolurile contează. Iar acesta este unul cât se poate de limpede: o filială liberală care controlează prea puțin din propriul teritoriu ajunge să privească de pe margine cum se împart funcțiile.
Pentru PNL Dâmbovița, această numire se adaugă unui șir tot mai lung de ocazii ratate. Când pierderile devin rutină, problema nu mai este contextul, ci conducerea.
