În politica românească există un obicei vechi: atunci când apar probleme electorale, partidele caută mai întâi un vinovat convenabil. Analiza propriilor greșeli sau a schimbărilor din societate vine, de regulă, mult mai târziu. În acest moment, pentru PSD, vinovatul pare să se numească Ilie Bolojan.
În interiorul partidului se vorbește tot mai des despre ideea schimbării premierului. Oficial, explicațiile țin de tensiunile din coaliție sau de modul în care sunt gestionate politicile economice. Neoficial însă, calculul este mai simplu: dacă premierul devine imaginea măsurilor nepopulare, PSD ar putea spera că nemulțumirea publică nu va mai fi asociată cu partidul.
Numai că această logică simplifică mult realitatea guvernării. Deciziile politice nu aparțin unui singur om, ci sunt rezultatul negocierilor și compromisurilor din interiorul unei coaliții. PSD face parte din această majoritate și a participat la stabilirea principalelor direcții ale guvernării. În aceste condiții, ideea că toate costurile politice ar putea fi transferate asupra premierului riscă să pară mai degrabă o manevră tactică decât o explicație convingătoare.
În același timp, liderii social-democrați încearcă să marcheze o diferență de poziționare în interiorul guvernării. Sorin Grindeanu a sugerat, cu o ironie transparentă, că Ilie Bolojan ar guverna mai degrabă pentru cei bogați decât pentru categoriile vulnerabile. Mesajul este limpede: PSD încearcă să își reafirme profilul social și să transmită că nu toate deciziile guvernului îi aparțin.
Această delimitare este însă dificilă cât timp partidul face parte din majoritatea care susține guvernarea. În astfel de situații, electoratul vede mai puțin nuanțele politice și mai mult rezultatul final al guvernării. Iar pentru PSD miza este cu atât mai mare cu cât o parte dintre alegătorii săi s-au orientat în ultimul timp spre AUR.
Sprijinul electoral de care se bucură AUR nu poate fi explicat doar prin nemulțumirea față de câteva măsuri economice. El reflectă o schimbare mai amplă în climatul politic: neîncrederea în partidele tradiționale, radicalizarea unei părți a electoratului și sentimentul că instituțiile statului nu mai funcționează în interesul cetățenilor.
În acest context, strategia de a-l transforma pe Bolojan în principalul responsabil pentru nemulțumirea publică riscă să fie mai degrabă o explicație comodă. O astfel de mutare poate rezolva o tensiune din interiorul coaliției, dar nu va aduce automat înapoi o parte din electoratul care s-a îndreptat spre AUR.
În politică, schimbarea unui om poate modifica echilibrul dintr-o guvernare. Mai rar însă schimbă direcția în care s-a mutat o parte din societate.
