În ultimele zile, PSD a căutat să transmită două mesaje diferite, dar complementare din punct de vedere electoral: că temperează efectele sociale ale reformelor bugetare și că susține, în același timp, corectarea unor privilegii devenite profund nepopulare.
În negocierile privind pachetul de măsuri fiscale, social-democrații nu au respins reducerea cheltuielilor de personal, dar au insistat ca aceasta să nu se aplice acolo unde impactul electoral ar fi imediat și vizibil. Sănătatea, educația, ordinea publică sau apărarea au fost scoase din logica tăierii uniforme de 10%, astfel încât austeritatea să existe, dar să nu doară în sectoarele cele mai sensibile social. Reforma nu este contestată, ci calibrată politic.
Mai mult, înainte ca CCR să se pronunțe asupra pensiilor speciale ale magistraților, Sorin Grindeanu vorbește despre nevoia unei decizii clare, „așteptate de români”. Câteva ore mai târziu, Curtea validează reducerea acestor pensii cu un scor de 6–3, iar unul dintre voturile decisive vine din zona unui judecător perceput ca fiind susținut de PSD. Brusc, partidul aflat la guvernare poate poza și în susținător al luptei împotriva privilegiilor.
Privite împreună, cele două episoade arată cum PSD se plasează simultan în două poziții: cea de partid responsabil, care temperează excesele reformiste ale partenerilor de coaliție, și cea de actor critic, care cere corectarea nedreptăților sistemice. Această dublă poziționare îi permite să distribuie diferit costurile și beneficiile politice ale deciziilor luate la guvernare.
Este, de fapt, o încercare de repoziționare electorală într-un moment în care presiunea pentru reforme reale crește, iar costurile politice ale acestora rămân ridicate. Austeritatea devine selectivă, iar justiția socială – simbolică.
Foto: Facebook Sorin Grindeanu
