„Nu garantez că la o revoltă în stil Nepal la București cei care au votat contra poporului vor fi iertați de români.”
Declarația lui George Simion, făcută pe o rețea de socializare, nu e doar un acces de furie după respingerea unor propuneri AUR în Parlament. Este o amenințare directă, mascată în retorică populistă.
Un lider politic care recurge la asemenea cuvinte nu mai vorbește despre democrație, ci despre pedeapsă. Nu mai discută despre programe și soluții, ci despre „neiertare” și despre „revolte”. Mesajul e limpede: cine votează altfel decât vrea AUR riscă să fie pus la zid, stigmatizat, poate chiar vânat de „popor”.
Democrația presupune libertatea de a alege inclusiv împotriva lui George Simion. Alegerea liberă se transformă, în logica lui, într-un test de obediență. Iar cine nu trece testul e vinovat. Așa se naște politica fricii.
Referința la „revolta din Nepal” nu e o metaforă exotică, ci o invitație la radicalizare. Este felul lui Simion de a sugera că o „curățenie” s-ar putea face în stradă. Că „poporul”, adică susținătorii săi, are dreptul să pedepsească.
Problema e gravă: un politician care amenință cetățenii pentru felul în care votează nu atacă doar adversarii politici, ci însăși ideea de vot liber. Și dacă azi e o simplă postare pe Facebook, mâine poate deveni un program politic.
Din punct de vedere juridic, declarația nu e suficientă pentru o anchetă. Din punct de vedere democratic, însă, este deja un derapaj periculos. Un vot nu se iartă și nu se pedepsește. Un vot se respectă.
Întrebarea este cât de mult sunt dispuși cetățenii să accepte să fie amenințați pentru simpla îndrăzneală de a gândi altfel decât George Simion.
Foto: georgesimion.ro
