Președintele Nicușor Dan și-a construit imaginea pe discreție, sobrietate și europenism pragmatic. Tocmai de aceea, discuțiile despre numirile la vârful SRI și SIE au surprins prin profilul lor controversat. În loc de nume fără încărcătură ideologică, au fost vehiculate persoane care, privite împreună, sugerează o posibilă deriva spre zona conservator-suveranistă.
Pentru SRI, în spațiul public a apărut varianta Gabriel Zbârcea, avocat cunoscut și co-fondator al firmei Țucă Zbârcea & Asociații. Respectat profesional, dar cu un detaliu notabil: într-un episod al podcastului „Pe Drept Cuvânt” moderat de asociatul său Florentin Țucă, Zbârcea s-a autodefinit drept „naționalist și suveranist”. Iar același podcast a oferit constant microfonul unor figuri conservatoare și suveraniste, inclusiv lui Dan Puric. În plus, firma lui Zbârcea a reprezentat Roșia Montană Gold Corporation într-un arbitraj internațional împotriva statului român – o situație greu de împăcat cu eticheta de „suveranist”.
Pentru SIE, sursele au indicat numele lui Marius-Gabriel Lazurca, diplomat de carieră, cu Sorbona în CV și patru ambasade la activ: Vatican, Chișinău, Budapesta și Mexic. Alegerea ar părea impecabilă, însă și aici apar nuanțe. Adrian Papahagi a scris că Lazurca a fost „prea apropiat de Aligică” și „indulgent cu ticăloșiile lui Mihail Neamțu”, ceea ce îl plasează, prin afinități și prietenii intelectuale, în cercul conservator românesc. Nu un suveranist declarat, ci un diplomat cu conexiuni în zona dreptei conservatoare.
Reacțiile politice au fost grăitoare: PSD și PNL au respins ideea acestui pachet de nume, în timp ce AUR s-a grăbit să le aducă elogii. Senatorul Petrișor Peiu i-a descris pe Zbârcea și Lazurca drept „extrem de onorabili, ortodocși practicanți” și „cărturari cu convingeri democratice ferme”. Când propunerile vehiculate sunt refuzate de partidele mari și aplaudate de extrema dreaptă, semnalul optic devine evident.
De ce ar accepta Nicușor Dan o asemenea zonă de ambiguitate? O explicație poate fi una de calcul politic: președintele are nevoie de o bază mai largă de sprijin și trimiterea unor semnale spre zona conservatoare îi oferă un potențial tampon. O altă explicație ține de loialitate personală: Zbârcea și Lazurca sunt oameni în care are încredere directă, fie prin excelență profesională, fie prin legături vechi. Între încrederea personală și pragmatismul politic, tentația unei derive suveraniste pare a fi rezultatul acestui amestec.
Profesionalismul celor doi e greu de contestat. Dar în intelligence, percepția este la fel de importantă ca expertiza. Iar percepția creată acum este că România riscă să experimenteze cu un binom delicat: un suveranist declarat la SRI și un diplomat conservator la SIE. Pentru Bruxelles, asta înseamnă semnal de ambiguitate; pentru scena internă, semnal că extrema dreaptă poate fi validată prin ușa din dos.
