Incidentul recent din București, în care un livrator din Bangladesh a fost bătut pe stradă, nu poate fi desprins de contextul mai larg al discursului public. Cu doar câteva zile înainte, deputatul AUR Dan Tănasă îndemna românii să refuze comenzile livrate de persoane care nu sunt „români”, încurajând implicit discriminarea. Iar când un astfel de mesaj întâlnește frustrările cotidiene ale unor oameni aflați la limita răbdării, rezultatul e previzibil: violență.
AUR a crescut electoral pe un tip de radicalism simplist: românii contra străinilor, „noi” contra „ei”. Un radicalism care oferă răspunsuri facile la probleme reale – salarii mici, insecuritate socială, lipsa locurilor de muncă – dar care deturnează furia către ținte greșite.
Problemele imigrației și integrării există și în România, dar nu au amploarea din Occident. Țara noastră nu se confruntă cu ghetouri, cu atentate sau cu valuri masive de refugiați. Muncitorii asiatici vin în număr relativ redus, acoperind locuri de muncă pe care românii nu mai vor sau nu mai pot să le facă. Așadar, tensiunea nu vine din realitate, ci din felul în care politicienii radicali umflă subiectul și îl transformă într-o sperietoare.
Politicienii au dreptul la opinii ferme, dar când aceste opinii seamănă ură, ele întrețin frustrările și potențează reacțiile violente. Orice lider știe (sau ar trebui să știe) că vorbele lui nu plutesc în vid. Un cuvânt aruncat pe rețelele sociale poate fi preluat ca justificare pentru o palmă, un pumn sau un linșaj. „Eu doar am spus ce cred” nu poate fi o scuză atunci când, în realitate, s-a creat un climat propice violenței.
Efectele radicalismului sunt vizibile: o societate mai divizată, mai suspicioasă, mai violentă. Oamenii nu mai văd în cel de lângă ei un vecin, un coleg sau un partener de drum, ci un „dușman”. Asta slăbește țesutul social, produce teamă și justifică reacții de respingere și ură.
România nu are nevoie de politicieni care pun paie pe foc, ci de lideri care asumă soluții reale. Da, există provocări legate de imigrație, dar ele se rezolvă prin politici publice, prin legislație clară și prin respectarea legii – nu prin sloganuri care îi transformă pe oameni în țapi ispășitori.
Un stat responsabil condamnă ferm violența, dar mai ales combate cauzele care o alimentează. Dacă acceptăm ca discursul urii să devină normă, atunci ceea ce s-a întâmplat în Sectorul 2 va fi doar începutul unei spirale periculoase.
Foto: Facebook Marian Godină
