Într-o perioadă în care partidele vorbesc tot mai apăsat despre reformă, transparență și reguli interne solide, PNL oferă o lecție diferită: nu e nevoie să încalci regulile — e suficient să le contorsionezi puțin, să le aplici selectiv sau să le redefinești după context.
Mai ales când miza e păstrarea controlului intern și menținerea echilibrelor informale de putere.
Alegerea lui Virgil Guran, președintele filialei PNL Dâmbovița, în funcția de președinte al Comisiei Naționale de Revizie și Cenzori (CNRC) pare, la prima vedere, o simplă decizie internă, un detaliu de organizare statutară. Dar e mai mult decât atât. E un gest care spune multe despre felul în care PNL funcționează: un partid în care controlul intern nu mai are nimic de-a face cu obiectivitatea sau independența.
Comisia de Revizie și Cenzori ar trebui să fie un soi de „curte de conturi” internă: supraveghează activitatea financiară a partidului, controlează modul în care sunt gestionate resursele și semnalează eventuale nereguli. Așadar, un mecanism de igienă internă, fără de care nicio structură politică nu poate rezista în fața propriei tentații de autosuficiență.
Dar ce se întâmplă atunci când cel chemat să controleze este, simultan, și cel controlat?
Virgil Guran conduce de ani buni filiala Dâmbovița – fără rezultate politice notabile, fără strategii vizibile, fără să fi reușit vreo reformă locală de substanță. Sub conducerea sa, organizația liberală s-a aflat constant în defensivă, într-un județ unde PSD rupe scorurile și nu dă semne că ar ceda teren.
Cu toate acestea, partidul îl învestește cu un rol formal de control la nivel central – în esență, unul economico-financiar. Deși statutul nu prevede atribuții directe asupra deciziilor politice sau asupra filialelor, activitatea Comisiei Naționale de Revizie și Cenzori influențează indirect funcționarea structurilor teritoriale, prin validarea documentelor financiare, a rapoartelor sau prin semnalarea unor nereguli administrative. E un tip de autoritate tăcută, dar semnificativă, care cere echilibru și neutralitate.
Nu e prima oară când partidele românești își decredibilizează propriile mecanisme de control. Iar dacă președintele unei filiale județene poate deveni șeful comisiei care ar trebui să o verifice, atunci orice limită a conflictului de interese devine pur decorativă.
Este limpede că acumularea celor două roluri – controlor național și lider local – contrazice orice principiu de imparțialitate. Dacă nu e o problemă de legalitate internă, e cu siguranță una de moralitate politică. Iar într-un partid care vorbește despre reformă și merit, ar fi fost firesc ca Virgil Guran să demisioneze din funcția de la Dâmbovița în momentul în care a preluat atribuțiile de supraveghere națională.
Sursa foto: PNL Dâmbovița
