Dacă privești lumea de la fruntariile speranței, vei vedea că ceea ce-i dă tărie și-i luminează orice negură, prin veacuri, potolindu-i orice val, este, întotdeauna credința.
Tăria credinței și bucuria speranței sunt cele două aripi care ne duc întru înaltul cerului și ne conferă certitudinea de fiecare dată că lumea este mult mai profundă decât putem noi vedea și că Providența nu încetează niciodată a ne dărui ajutor!
De dimineață, devreme, de când ne trezim și până seara târziu când mergem la binecuvântatul somn, prin ochii credinței, privim cu admirație măreția lumii lui Dumnezeu – fabuloasă creație. Iar, când valurile lumii par a mai avea puțin până să scufunde corbia vieții noastre, ne aducem aminte, cu credință, că Domnul este mereu Cel ce potolește orice furtună și aduce, iar și iar, acel Soare al bucuriei în istoria noastră!
Demult, un sutaș, un aprig militar imperial roman, a dat o teribilă mărturie de credință înaintea Domnului și a contemporanilor săi, arătând că-i pasă de unul dintre slujitorii săi care era bolnav și că nu poți fi om dacă nu o dovedești chiar și cu cei pe care, adesea, unii i-ar considera neimportanți.
Credința sutașului a născut atâta admirație înaintea Domnului, încât nu doar că i-a împlinit rugămintea, dar, peste milenii, pilda credinței lui încă se povestește ca mărturie a normalității iubirii milostive.
Niciunul dintre ai noștri nu trebuie să piară vreodată din lipsă de iubire și din dezinteresul nostru! Pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu, iar aici, la noi, în Europa, Evanghelia lui Hristos este cea care a configurat totul, în pofida asalturilor ideologice de tot felul. Europa christiana este modelul suprem de iubire și de solidaritate, de comuniune și de sacră creativitate. La baza civilizației lumii noastre europene stă credința, pentru că numai ea poate să-i susțină fireștile aspirații. În afara credinței nu există decât lumi în descompunere și resturi de civilizație, iar datoria noastră este aceea de a merge pe urmele credinței lui Corneliu sutașul, a orbului Bartimeu și a femeii cananeence!
Credința este unica nevoie urgentă, mare și neînlocuibilă a sufletelor noastre și, de aceea, avem datoria de a fi mereu următori ai tăriei speranței sutașului Cornel și de a oferi lumii noastre rațiunile profunde ale bucuriei speranței!
Oricât de grele ar părea sau ar fi vremurile, prin credință le vom birui!
Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște
