Ce a fost, ce a ajuns. Pe o arenă aproape goală, cu puțin peste 250 de suflete în tribunele Stadionului „Eugen Popescu”, Chindia Târgoviște a bifat încă o etapă a declinului: un 1-1 cu CSM Slatina care n-a folosit nimănui și a trimis echipa fanion a Dâmboviței în barajul pentru supraviețuirea în eșalonul secund.
Oricum, rezultatul Chindiei nu mai conta matematic — Șelimbăr avea deja 2-0 cu CS Afumați după primul sfert de oră —, dar măcar pentru moral, pentru un strop de demnitate, ar fi fost esențial ca echipa să câștige. O echipă care, acum doi ani, lupta cu granzii din SuperLigă, se zbate acum între viață și moarte fotbalistică, într-un anonimat pe cât de liniștit, pe atât de înfricoșător.
Meciul cu Slatina a fost o oglindă fidelă a sezonului: promisiuni fragmentate, ocazii irosite, mult haos și puțină speranță. Oaspeții au deschis scorul în minutul 11, după o eroare colectivă în lanț, tipică unei echipe debusolate: Nițu a pierdut aiurea o minge în propria jumătate, Leață a interceptat și l-a găsit pe Mihaiu cu o pasă filtrantă, iar acesta l-a lobat elegant pe Contra pentru 0-1.
Replica a venit rapid, în minutul 19, dintr-un colț de inspirație semnat Iulian Roșu. Corner din stânga, lovitură cu efect și mingea s-a dus direct în vinclu. A fost singurul moment cu adevărat spectaculos al unei echipe care, altfel, a lăsat impresia că înoată împotriva curentului – dar fără vlagă, fără strategie, fără direcție.
Au mai fost și alte episoade care ar fi putut înclina balanța: penalty-ul ratat de Slatina în minutul 69, prin Năstăsie, și ocazia uriașă a lui Nițu din minutul 61, când a scăpat singur cu portarul. Dar, în cele din urmă, soarta părea deja scrisă.
Finalul a fost sumbru, iar liniștea din jurul echipei e poate și mai tulburătoare decât rezultatul în sine. Conducerea clubului, invizibilă în aceste momente grele — cu excepția team-managerului Cristian Bălașa, singurul care mai acceptă să intre în direct la emisiuni locale — pare să asiste impasibilă la această cădere lentă, dar sigură. Niciun mesaj clar, niciun plan vizibil, niciun semn că ar exista vreo strategie de salvare. Tăcerea e apăsătoare, iar suporterii, tot mai puțini și mai resemnați, au toate motivele să fie revoltați.
Urmează barajul. Cu CSC Dumbrăvița. Turul pe 17 mai, la Dumbrăvița, returul pe 24 mai, la Târgoviște. În sezonul regular, Chindia câștigase cu 3-1 acasă, dar acel meci pare departe, foarte departe. Atunci mai existau speranțe. Acum mai e doar frica de a cădea de tot. O retrogradare în Liga 3 ar însemna nu doar o rușine sportivă, ci și un posibil colaps al proiectului care, ani la rând, a ținut Târgoviștea în elita fotbalului românesc.
Chindia se joacă cu flăcările. Iar focul e mai aproape ca niciodată.
