PSD anunță solemn că nu susține niciun candidat în turul 2. Cică e „neutru”! Dar în fața unei alegeri clare, între un candidat pro-european și unul care visează la o Românie ruptă de Bruxelles și legată de fantezii suveraniste, neutralitatea PSD e nu doar rușinoasă, ci profund trădătoare.
Cum poți să te declari pro-european, să ții discursuri despre stabilitate, fonduri UE și modernizare, dar să te speli pe mâini exact când se decide cine va reprezenta România în Europa? Să nu alegi înseamnă, de fapt, să alegi – doar că pe la spate. Iar PSD, prin camarila aflată la vârful partidului, exact asta face: mimează detașarea, dar favorizează tăcut extrema. Tace și trădează.
Și ce să vezi? În primul tur, Victor Ponta – omul care a dinamitat USL în 2014 și a sabotat campania lui Crin Antonescu – a strâns peste 13% din voturi. Cu sprijinul cui, dacă nu al unei părți consistente din baza PSD? Ponta a fost vehiculul frustrărilor interne, simbolul pesedismului „autentic”, revanșard și nostalgic. Faptul că a fost votat masiv de pesediști, chiar fără susținere oficială, spune totul despre ce a ajuns acest partid sub Ciolacu, Stănescu, Tudose & Co.
Acum, conducerea PSD se preface că nu vede ce urmează. Că nu contează cine ajunge la Cotroceni. Ba contează! Pentru Europa. Pentru democrație. Pentru cei care încă mai cred că politica înseamnă alegere, nu fugă de responsabilitate.
Neutralitatea PSD nu e strategie. E complicitate. Și România va plăti un preț greu.
