Cu aproape o lună în urmă, scriam un material cu titlul: ”De ce nu va fi Crin Antonescu președinte…”, în care explicam de ce, în viziunea mea, șansele candidatului PSD-PNL-UDMR de a ocupa locul eliberat de Iohannis erau mici spre nule.
Analizam atunci, e drept, schematic, situația la zi de pe scena politică și explicam de ce – iarăși, în viziunea mea! – crinul prezidențiabil era gata ofilit, chiar înainte de a înflori!
În ziua când trebuia să public materialul a izbucnit scandalul cu satele românești inundate cu bună-știință de (pe atunci prim-ministrul) Victor Ponta, care a vrut, potrivit propriei declarații, să îi ferească pe prietenii (lui) sârbii de năpasta apelor. La sugestia unui prieten, am amânat publicarea articolului, pentru a putea analiza implicațiile furtunii declanșată de scandaloasa declarație a celui supranumit Dottore.
Scandalul s-a stins repede iar atenția publicului a fost captată de tot soiul de fumigene plasate de magicienii manipulării, multe mirosind puternic a obială rusească, așa că articolul a rămas la sertar.
După publicarea cifrelor oficiale de la scrutinul de iei, analiza pe care o propuneam în articolul cu pricina se dovedește la fel de utilă ca în ziua în care l-am scris, măcar pentru a înțelege că vina pentru situația periculoasă în care se află România are ca rădăcină prostia sau interesele (încă) neștiute – dar ușor de ghicit – ale mai-marilor din coaliția PSD-PNL (de UDMR nu are rost să vorbim, au fost figuranți într-o piesă prost scrisă și încă mai prost pusă în scenă).
Așadar, fără alte comentarii, materialul scris pe 9 aprilie 2025
De ce nu va fi Crin Antonescu președinte…
În primul rând, pentru că nu merită! Și pentru că România are nevoie de altceva, nu de o copie nereușită a celui care a sfidat orice regulă de conduită politică responsabilă în ultimii 10 ani!
Acesta ar fi răspunsul sec, frust, la întrebarea/afirmația din titlu. Pentru că este, totuși, o abordare subiectivă, se cuvine a veni și cu argumente, asupra cărora vă invit să meditați.
Deși este susținut oficial de cele 2 mari partide, care își împart, de ceva vreme, tortul puterii, Crin Antonescu nu poate spera să primească automat voturile membrilor și pe cele ale simpatizanților PSD/PNL. Dinspre votanții tradiționali ai PSD, mai ales, bate un vânt rece de respingere, fenomen ce ar putea căpăta forma unui uragan numai bun pentru a-l mătura pe Crin Antonescu de pe scena politică – probabil o dată pentru totdeauna!
Chiar dacă este văzut ca un electorat disciplinat, care urmează linia partidului, cei care pun ștampila de vot pe sigla cu trei trandafiri la alegerile parlamentare și, mai ales, la locale au arătat, în repetate rânduri, că, atunci când vine vorba de aspiranții pentru Cotroceni, disciplina se diluează. Așa se face că, deși a câștigat constant locul unu la alegerile generale și un număr impresionant de primării, ultima reușită a social-democraților în cursa pentru fotoliul de președinte s-a consumat în 2000, când Ion Iliescu, încă ”verde” și guru incontestabil al stângii, reușea un al doilea mandat (scoatem din discuție mandatul 1990-1992).
Frustrarea susținătorilor PSD, alimentată și de proverbiala lejeritate cu care Antonescu a tratat obligațiile ce-i reveneau în pozițiile ocupate în trecut, dar și de absența prelungită din viața publică – timp de 10 ani a fost total absent, trăind, potrivit propriilor declarații, din banii soției, vor atârna, de asemenea, foarte greu în ecuația votului.
Un al treilea argument pentru care nu îl putem credita pe fostul nr.1 din PNL cu șanse reale în cursa prezidențială este candidatura lui Victor Ponta. Vom analiza altădată această mișcare, pentru că ar fi multe de spus, pentru moment să analizăm implicațiile raportate la scrutinul din 4 mai. Victor Ponta este considerat, de o bună parte a electoratului PSD, ca fiind ”de-al lor”, a fost ales pe listele PSD și este văzut ca un fiu rătăcitor căruia trebuie să îi ierți toate aventurile politice, mai ales dacă, în contradicție cu pilda biblică, el ar fi acela care ar putea aduce în casa celor trei roze vițelul cel gras, cel mai râvnit trofeu politic: președinția României! Să nu uităm, totuși, că PSD n-a mai câștigat alegeri prezidențiale de un sfert de secol! În acest context, o posibilă victorie a ”renegatului” ar fi o victorie a poporului social-democrat.
Așa că nu trebuie să ne mire dacă electoratul de stânga, în frunte cu lideri importanți din comunitățile locale, îl vor propulsa pe Victor ponta până în turul II – și de aici, cu voturile celor care nu pot accepta că țara ar putea fi condusă de unul ca Simion, direct în fotoliul călduț de la Cotroceni. Cel puțin în Dâmbovița, căzut de pe Marte să fii să nu realizezi cum stau lucrurile!
Crin Antonescu nu poate miza nici măcar pe toți votanții PNL. Trădarea din 2014, lipsa de implicare din ultimii 10 ani și o suspectă apropiere de Marcel Ciolacu și de PSD l-au transformat într-un paria, chiar și în partidul pe care l-a condus.
Susținătorii PNL își doresc altceva, ei sunt, probabil, cei mai afectați de prestația mediocra a fostului locatar de la Cotroceni, Klaus Iohannis. Speranțe și iluzii spulberate, așteptări trădate, neîmpliniri, frustrări – toate acestea fac, vrând-nevrând, ca bună parte din electorat să sufle și-n iaurt, varianta ”Iohannis II” la Cotroceni fiind inacceptabilă.
Deloc de neglijat paradigma în care se manifestă Crin Antonescu: este în mod vizibil depășit, expirat chiar, abia dacă mai poți ghici în spatele personajului cu piei atârnând pe gât politicianul incisiv, seducător, orator sclipitor de acum 15-20 de ani. Discursul prezidențiabilului PSD/PNL este anost, căznit, încearcă să mulțumească mai întâi pe cei care l-au uns candidat- mai puțin preocupat, se pare, de cei care ar trebui să îl voteze.
Pentru aceste motive – și pentru multe altele, nescrise aici – cred că această candidatură va fi cântecul de lebădă al lui Crin Antonescu. Dar va fi un cântec funebru pentru cariera lui și trist pentru români, care nu au, nici de această dată, pe cine vota!
