În loc de epilog. Cronologia unei tragedii

in Actualitate by
Banner

Muntele nu iartă, spunem de fiecare dată când aflăm că cineva a căzut victimă accidentelor pe munte. Fie că este vară sau iarnă, acest truism nu ne este și lecție, din păcate.

Am vrut să public acest material imediat după producerea dramei, însă, sub imperiul emoțiilor puternice stârnite de eveniment, textul era aproape de nepublicat, fiind extrem de dur, necruțător chiar, pierzând la capitolul obiectivitate, deși câștiga net în ceea ce privește acuratețea mesajului și oglindirea fără drept de apel a realității!

Am așteptat să treacă o săptămână și din dorința de a furniza detalii pe care doar timpul și analiza la sânge a elementelor care au condus la pierderea unei vieți și salvarea, la limită, a altor două, le pot oferi. Pentru că mai avem de așteptat până când răspunsurile oficiale vor sosi, am luat decizia de a publica articolul în forma actuală.

Așadar, plecând de șapou, reamintim că cel mai recent eveniment nefericit, care s-a sfârșit cu pierderea unei vieți, s-a petrecut în Dâmbovița, în Masivul Leaota. Un bărbat de 72 de ani, din județul Brașov, și-a pierdut în mod tragic viața, iar alți 2 bărbați au fost salvați in extremis de salvamontiștii dâmbovițeni.

Cei 3 făceau parte dintr-un grup de 23 de persoane, grup constituit ad-hoc, prin intermediul rețelelor de socializare (nu am aflat mai multe informații, deocamdată, răspunsurile legate de organizarea turei au fost destul de ezitante, laconice, însă o anchetă a poliției este în desfășurare), potrivit declarațiilor supraviețuitorilor. Au plecat spre Vârful Leaota într-o drumeție despre care credeau că va fi o plimbare ușoară, de duminică. Deși niciunul dintre cei 3 – voi face referire în special la ei pentru că au fost actorii principali ai dramei – nu mai fusese in Leaota, s-au alăturat fără ezitare grupului, convinși că va fi o plimbare ușoară.

Grupul a plecat de la cabana Brătei în jurul orei 11:00, duminică. A fost prima dintr-un șir lung de erori care a culminat cu moarte bărbatului: în această perioadă, la 17.30 este deja întuneric pe munte, așadar, având în vedere lungimea traseului (calculată în ore), era evident că nu aveau cum să termine tura pe lumină, oricât de experimentați ar fi fost.

Mai mult, un salvamontist aflat în timpul liber i-a avertizat în legătură cu pericolul reprezentat de condițiile meteo extreme, dar și de traseul mult prea lung pentru a fi abordat în siguranță.

O a doua greșeală a constituit-o numărul mare de persoane din grup și lipsa de omogenitate a acestuia. Așa se face că bărbatul din Brașov și cei doi companioni ai săi (unul fiind chiar nepotul victimei) au fost lăsați în urmă deoarece nu au putut menține ritmul impus. Grosul grupului, 20 de persoane, a ajuns pe vârf și a pornit rapid spre baza muntelui. Pe drumul de întoarcere s-au întâlnit cu cei trei întârziați, cărora le-au cerut să renunțe la ascensiune și să-i urmeze, însă după refuzul celor 3 le-au spus doar că ”asta e drumul pe care trebuie să vă întoarceți”. Cei 3 au luat decizia, care se va dovedi nefastă, să continue ascensiunea.

Ajunși pe creastă, în loc sa pornească de îndată spre locul de pornire, au decis sa petreacă un timp în viscol, pentru a-și trage sufletul, a mânca și a prinde puteri pentru a continua drumul. Nu putem presupune mau multe despre ce au făcut în acel interval, însă rezultatele anchetei ar putea releva și alte elemente.

Grupul de 20 de persoane coboară spre Brătei, însoțit de salvamontiști

Jumătatea de oră petrecută pe creastă a făcut, cel mai probabil, diferența între viață și moarte. Serios afectați de frigul năprasnic, au pornit la drum, însă în direcția opusă celei de unde veniseră și care i-ar fi scos la liman.

În câteva ore, zăpada așternută a acoperit aproape în întregime urmele lăsate la urcare

Cei 20 de turiști care coborau au fost nevoiți să apeleze la numărul unic de urgență 112 și la Salvamont Dâmbovița din pricina condițiilor meteo extreme: viscol puternic, vizibilitate aproape zero și frig năprasnic, dar, la îndemnul salvatorului montan cu care au intrat în contact, au amenajat un adăpost precar PE TRASEU, în zăpadă, unde au stat până au putut continua deplasarea și au fost găsiți de echipa de prim răspuns a Salvamont Dâmbovița.

Grupul principal coboară spre Brătei. O persoană suferă în mod vizibil, este susținută de 2 companioni

În timp ce șeful Salvamont Dâmbovița, Ștefan Deaconescu, a pornit cu un snowmobil într-o misiune solitară și extrem de periculoasă, pentru a-i căuta pe cei trei rătăciți pe traseul de creastă unde se presupunea că se află, o a doua echipă de salvamontiști, pornită în căutarea turiștilor, i-a găsit pe cei 20 și i-a condus spre punctul de pornire. Pe traseu, au întâlnit o a treia echipă de salvatori, porniți să sprijine eforturile de căutare.

Încadrați de salvamontiști, turiștii coboară spre cabana Brătei

Împreună, au condus grupul la Cabana Brătei, unde 2 persoane, care sufereau de hipotermie, au primit asistență medicală din partea echipajului ambulanței sosită la fața locului.

Grupul de20 de turiști ajunge la cabana Brătei

Între timp, s-au primit informații actualizate cu poziția celor 3, care erau departe de traseul pe care se anunțase că ar fi.

De pe creastă, orice încercare de a ajunge la turiști era exclusă, pericolul de avalanșă fiind extrem de mare.

Pentru că în golul alpin viscolul puternic, temperatura cu multe grade sub zero și ceața, care reducea vizibilitatea aproape de zero, nu mai permiteau cu niciun chip continuarea misiunii de căutare pe creastă, s-a luat decizia abordării muntelui dinspre localitatea Runcu, pe Valea Raciu. În mare viteză, utilajele au fost urcate pe platforma, salvatorii au urcat în mașini și au plecat spre Runcu, cale de zeci de km. Drumul pe Valea Raciu a fost un coșmar, fiind folosit troliul vehiculului Salvamont pentru a depăși pasajele unde mașinile rămâneau împotmolite în șleaurile de pe drumul forestier.

Ajunși în punctul de unde nu se mai putea înainta decât pedestru sau cu snowmobile, s-au format două echipe, care au plecat imediat în căutarea celor 3 turiști rătăciți. Ștefan Deaconescu a plecat din nou în căutare cu snowmobilul, în timp ce 4 salvatori au plecat prin zăpada, care pe alocuri atinge și un metru!

Rând pe rând, coordonați de la baza, unde o altă echipă urmărea deplasarea celor aflați pe munte prin aplicația care poziționa pe hartă semnalele stațiilor de emisie-recepție folosite de salvatori, au verificat toate locurile care se potriveau descrierii făcută de victime, prin telefon, atunci când au putut fi în contact cu salvatorii. Din creasta principală, în ciuda viscolului și a ninsorii abundente, care biciuia cu forța unor șrapnele de gheață orice milimetru de piele expusă, Ștefan Deaconescu încerca să repereze orice semn care ar fi putut conduce la turiștii rătăciți. Tentativă reușită, putem spune, în jurul orei  23:50 a reperat luminile frontalelor victimelor.

Din fericire, ceața se risipise iar vizibilitatea nu mai era o problemă. Într-un târziu, în jurul orei 1:00 din noapte, și echipa de prim răspuns, care abordase un traseu dificil, tăind pieziș pantele abrupte unde amenințarea unei avalanșe era mereu prezent, au văzut în depărtare, printre brazi, o luminiță. A fost suficient pentru ca speranțele de a-i salva pe cei 3 să renască. După alte câteva minute, a venit și certitudinea: erau luminile a două lanterne. Doar două! În câteva minute, salvatorii au ajuns la turiști, iar imaginea nu era deloc cea pe care și-o doreau: unul dintre turiști, bărbatul de 72 de ani, zăcea într-o poziție precară, cu câteva crengi de brad pe post de pavăză în fața viscolului năprasnic. Era inconștient, în hipotermie gravă, corpul fiind deja rigid din pricina frigului cumplit. Ceilalți 2 erau și ei într-o stare foarte proastă, cu hainele literalmente înghețate, confuzi, letargici.

Bărbatului de 72 de ani i s-a acordat imediat asistență, a fost protejat cu folii de supraviețuire și a fost așezat pe un pat de cetină, pentru a-l feri cât se putea de frig.

După aproximativ 15 minute, a ajuns la locul unde se aflau și Deaconescu, după o cursă periculoasă într-o zonă cu pericol extrem de avalanșă – a fost nevoit să abandoneze vehiculul cu șenile pentru că nu exista nicio șansă de a coborî în siguranță cu acesta!

Ora 1:30 – Cei 5 salvamontiști au improvizat o targă din crengi de brad cu ajutorul căreia au scos victima din locul unde se afla, total expus intemperiilor și, cu eforturi supraomenești l-au transportat cale de câteva sute de metri, într-o locație unde să fie mai puțin afectat și unde creșteau șansele de a fi salvat.

Ora 2.00 – Pentru că devenise imposibilă comunicarea cu baza și cu ceilalți salvatori implicați (nici măcar stațiile salvamontiștilor nu ”prindeau” semnal), se ia decizia ca 4 dintre membrii echipei de salvare să rămână alături de victime, pentru a le acorda în continuare asistență, în timp ce unul a trebuit să plece pentru a lua legătura cu baza și pentru a aduce ajutoare – nu înainte de a aduce de la snowmobil (cel puțin 30 de minute dus-întors!) cele necesare pentru a aprinde un foc, unica soluție pentru a feri, victime și salvatori deopotrivă, de amenințarea mortală a frigului.

Ora 2:45 – Salvatorii au reușit să aprindă un foc, în ciuda viscolului și să îi ajute, astfel, pe turiștii afectați de frig să își revină – evident, pe cei 2 care erau conștienți, cel de-al treilea fiind în continuare în stare critică.

Ora 3:00 – După aprinderea focului, liderul salvamontiștilor dâmbovițeni, Ștefan Deaconescu, ia din nou asupră-i riscul de a pleca singur, în condițiile amintite, în tentativa de a restabili legătura cu baza Peștera și cu echipa de coordonare, rămasă la baza muntelui, dar și pentru a aduce ajutoare suplimentare.

Au urmat ore de chin pentru cei rămași. Victima inconștientă a fost așezată într-o poziție potrivită pentru a primi suficientă căldură și a fost monitorizată permanent, iar cei doi însoțitori ai săi au primit locuri aproape de foc, unde s-au încălzit suficient cât să nu li se agraveze starea. În treacăt fie spus, hipotermia nu i-a ocolit nici pe salvatori, mai ales că, în prima fază a acțiunii de recuperare, transportând victima spre un loc ferit, au fost nevoiți să traverseze un pârâu, așa încât aveau apă în bocanci și asta la -15 sau chiar -20 grade temperatură resimțită, situație în care s-au aflat până la încheierea misiunii de evacuare din munte, adică până la ora 11.00! Din fericire, în cazul lor, experiența, antrenamentele pentru astfel de situații și condiția fizică foarte bună au minimalizat efectele frigului.

Ora 5.40 – Se aude un zgomot de motor: se întorcea Ștefan Deaconescu, aducând o targă UT, sac de protecție și pături pentru victimă, de asemenea dulciuri și alimente pentru ceilalți. Nimeni nu a putut mânca, o noapte în viscol făcea imposibilă orice încercare de a mânca sau bea – să nu mai vorbim că toate lichidele aflate asupra salvatorilor au înghețat cu mult înainte de a găsi turiștii rătăciți, chiar dacă erau în recipiente protejate, în rucsacuri – atât era de frig!

Ora 6.00 – După20 de minute de luptă cu zăpada, cu tot echipamentul amintit în spate, Ștefan Deaconescu ajunge la tabăra improvizată. Starea bărbatului nu s-a îmbunătățit, dimpotrivă! Este pus de urgență în echipamentul de salvare, pe targa UT, chingile sunt fixate și se analizează opțiunile: transport prin forțe proprii, cu ajutorul colegilor care se aflau de câteva ore pe drum și care ar fi trebuit să ajungă în aproximativ 45 de minute, sau să se încerce extragerea cu elicopterul, după ora 7.00, dacă vântul permitea o astfel de operațiune. Decizia logică, de a încerca extragerea pe cale aerului, a devenit futilă, din păcate.

Ora 6:34 – În ciuda eforturilor salvamontiștilor, inima bărbatului a încetat să mai bată. Disperarea și frustrarea de pe chipurile celor implicați nu pot fi descrise în cuvinte! Cel puțin am reușit să îi salvăm pe ceilalți 2, își vor fi spus salvatorii dâmbovițeni, chiar dacă aceasta e o slabă consolare pentru o viață pierdută! 

TRISTETE. Pe punctul de a pleca spre baza muntelui

Ora 6:45 – echipa de sprijin constituită pentru extragerea victimelor ajunge la locul tragediei. Ceea ce a început ca o misiune de salvare se sfârșește în chip de misiune de recuperare. Elicopterul nu mai este o opțiune, deoarece nu transportă, în nicio circumstanță trupurile celor decedați. Unica soluție: transport terestru, cale de multe ore, prin zăpadă de 50-100 cm – chiar mai mult în unele zone – pe pante cu înclinație mare, unde zăpada în plăci reprezenta un pericol serios de avalanșe.

Ora 7.00 – Echipa de recuperare pornește la drum, transportând victima decedată.

Atmosferă apăsătoare. Misiunea de salvare este, de acum, o misiune de recuperare
Ora 7.00 și e încă întuneric. Au pornit la drum
Va dura 4 ore pentru a ajunge la un loc accesibil mijloacelor mecanizate de transport
Aici au petrecut 5 ore de coșmar
Pe drum spre bază

Ora 7.30 – Și din pricina ritmului lent de deplasare, din pricina misiunii pe care o aveau recuperatorii, era evident că cei doi supraviețuitori suferă de frig iar starea lor se drgrada rapid, așa că se ia decizia să fie îndrumați de urgență spre bază.

Pe drum spre bază. În plan îndepărtat, cei 2 supraviețuitori, însoțiți de un membru al echipei Salvamont, se îndreată spre tabăra de la baza muntelui

Ora 9.00 Cei doi supraviețuitori, conduși de un membru al echipei de salvare, ajung la o stână, de unde au putut fi preluați și transportați cu snowmobilul până la centrul de coordonare al acțiunii, improvizat la baza muntelui, unde sunt predați echipajului ambulanței chemată în ajutor. Au fost transportați la spital pentru asistență medicală.

După încă două ore, cei 7 salvatori rămași în munte au reușit să ajungă cu trupul bărbatului decedat într-un loc de unde a putut fi transportat cu un snowmobil până la locul unde se aflau mașinile Salvamont.

11:45 –  Un echipaj al Serviciului Județean de Medicină Legală Dâmbovița – Târgoviște preia trupul victimei. Așa au aflat și cum era ”echipat”: Bocanci, blugi(!) și parazăpezi, iar în zona superioară: maiou subțire, din bumbac, un pulover primăvăratec și o bluză subțire, ca o foiță. Un fes pe cap și cam atât! Nici măcar mănuși nu avea!

Ora 12.00 După mai bine de 18 ore de eforturi supraomenești, Salvamont Dâmbovița încheie o misiune dramatică, prin care au reușit să scoată la liman 20 de turiști rătăciți și salveze de la moarte sigură alți doi!

Deși nu se putea, omenește, face nimic mai mult pentru salvarea celui de-al treilea, tristețea pierderii unei vieți nu va putea fi ștearsă! Dacă dumneavoastră, dragi cititori, chiar vreți să îi onorați pe acești salvatori, vă rog, nu îi puneți NICIODATĂ în situația de a porni în acțiuni de recuperare! Oricât de buni cunoscători ați fi, oricât de antrenați și oricât de pasionați, nu uitați: MUNTELE NU IARTĂ! Viața este mai presus de orice!

Mă întreb – și vă întreb – cum de a fost posibil ca un aspirant înscris la o școală de ghizi și/sau lideri montani să își asume responsabilitatea de a organiza o tură pe munte, iarna, în condiții de viscol, ceață, temperaturi arctice? Și asta pe un traseu din Leaota, un masiv extrem de periculos (în primul rând din pricina distanțelor lungi pe care sunt obligați să le străbată turiștii), destul de puțin bătut mai ales iarna, tocmai din pricina pericolului permanent, mai ales în condițiile de coșmar, de săptămâna trecută! La ce s-o fi gândit când a luat după sine peste 20 de oameni, dintre care unii nici nu mai fuseseră în zonă?

Nu înțeleg cum merg lucrurile în școlile astea de ghizi, dar, în structurile Salvamont, aspiranții nu au voie nici să deschidă gura, atunci când sunt cooptați în echipele de intervenție. Voluntarii-aspiranți din serviciile Salvamont sunt incluși în aceste echipe pentru a observa și a învăța, NU pot interveni în niciun fel, decât atunci când șeful formației din care fac parte le cere, punctual, să facă ceva, spre exemplu: să care echipament sau să asigure rotația la transportul unui rănit. Atât! Pentru a avea dreptul să se implice mai mult, trebuie să parcurgă lungul și chinuitorul traseul al unui aspirant la statutul de salvator montan!

Pentru cvasi-totalitatea celor care, în necunoștință de cauză, emit judecăți despre pregătirea si metodele de intervenție ale membrilor Salvamont, iată o scurtă descriere a traseului pe care îl parcurg cei care, în final, ajung să salveze vieți pe munte: mai întâi, doritorii depun o cerere la serviciul Salvamont unde doresc să se înscrie. Cererea este însoțită de o diplomă de studii, de o adeverință de cazier judiciar și o adeverință medicală din care să reiasă că e sănătos tun și apt pentru efort la altitudine. Dacă șeful serviciului decide că ești potrivit, va intra într-un ciclu de pregătire la un centru regional de pregătire Salvamont. Mai întâi, timp de câteva luni, este de probă, pentru a vedea și el și cei de la Centru dacă este potrivit. După perioada de probă, dacă a rezistat și a dovedit că are potențial, începe pregătirea propriu-zisă. Care va dura cel puțin 2 (doi) ani! Adică sute și sute de ore de pregătire specifică, teoretică și practică, în toate sezoanele: pregătire medicală, schi, alpinism, salvare din perete, căutare și salvare… După cel puțin doi ani, se hotărăște dacă aspirantul este sau nu potrivit pentru a fi înscris în Etapa de Evaluare Națională Salvamont și să fie supus testărilor draconice, înainte de a putea emite pretenții la statutul de salvator montan cu acte în regulă!

Etapa de Evaluare Națională Salvamont are 4 etape importante: 2 vara – de fapt prin septembrie, unde se verifică mai întâi cunoștințele de bază, timp de o săptămână, după care vine evaluarea la un nivel mult mai ridicat, urmărind deprinderea tuturor cunoștințelor teoretice și practice privind activitatea salvatorilor montani pe timp de vară.

În februarie, sunt organizate alte 2 etape, pentru iarnă, unde se verifică nivelul de pregătire la schi, căutare și salvare din avalanșă, căutare-salvare în condiții meteo extreme, salvare din perete, modulul medical, salvare aero etc. În ultima săptămână a Etapei de Evaluare Națională Salvamont se petrece o noapte în aer liber, unde salvatorii își improvizează un adăpost pentru a petrece noaptea în siguranță, sub cerul liber, la temperaturi cu mult sub zero. Una peste alta, puțini își imaginau, înainte de a da piept cu testele respective, cât de greu se obține (dacă îl obțin, nu toți cei înscriși reușesc!) atestatul de salvator montan.

Și asta nu e tot: după obținerea atestatului, din 3 în 3 ani susțin un examen de reatestare! Iar în toți acești ani, adun sute și sute de ore, iarnă sau vară, pe soare sau viscol ucigător, în misiuni de căutare și salvare. Ar fi instructiv să cuantificăm în vieți salvate activitatea Salvamont!

Dar, bineînțeles, orice utilizator TikTok, Facebook sau Instagram știe mai bine ce și cum se intervine într-o acțiune de salvare pe munte!

Lăsând de o parte ironia amară, revenim la ceea ce ar trebui să ne anime atunci când vorbim despre eforturile celor care salvează vieți pe munte:

Pentru salvatorii montani dâmbovițeni, orice am spune, ar fi prea puțin! Doar că lumea ar fi un loc mai bun dacă toți am lua ca model de devotament și sacrificiu spre binele altora de la acești oameni minunați!

Un mare BRAVO și recunoștință, Ștefan Deaconescu! Un mare BRAVO și recunoștință, fete și băieți din echipa Salvamont-Salvaspeo Dâmbovița!  Un mare BRAVO și recunoștință, fete și băieți din toate structurile Salvamont din România!

Banner