Minunata lume a lui Dumnezeu este adesea brăzdată de furtuni și dezechilibre puternice.
O parte din societatea noastră este bolnavă de prea multă ură, răutate și încrâncenare, când viața ar putea curge frumos, lin și pașnic.
Peste noapte, anonimi pe care nimic nu-i recomandă, se trezesc judecători on-line autointitulați lideri de opinie și gata de a jertfi pe propriu pat procustian orice nu le place sau le tulbura neputința. Hoarde de neînțelepți invadează prea des liniștea câte unei comunitati, fie ea și virtuale și își promovează neliniștile și neputințele.
Iar, grupul acelora care văd comploturi și în frumusețea unei dimineți de vară sunt gata de a acuza căldura soarelui, verdele pădurii și albastrul cerului, numai pentru că există! Totul pare întors pe dos, totul apare ca fără sens, totul parcă aparține ordinii pervertirii. Și, totuși, nu este chiar așa!
Lumea noastră are disperată nevoie de credință, de a-și topi neliniștile în certitudinea pe care Domnul ne-o conferă, în a-și vindeca neputințele și neîmplinirile cu ajutorul Singurului Binefăcător autentic al vieților noastre.
Cândva, un sutaș ne-a oferit o teribilă pildă a credinței sale arătând o atât de mare iubire față de slujitorul său, încât nu a pregetat să-L roage cu o impresionantă umilință pe Domnul Vieții să-l salveze, încât, peste veacuri, exemplul său cutremură încă inimile noastre și ne îndeamnă să privim cu mai multă sensibilitate la cei de lângă noi, să le vedem nevoile, lipsurile și neputințele!
Nu de altceva, dar sunt șansa noastră de a-L reîntâlni în neputințele lor pe Domnul Însuși și, astfel, a ne bucura de prezența Lui pururi binecuvântată.
Tu, cel sau cea care citești și eu cu tine, noi toți, împreună, sutași ai lumii noastre să fim, aducând milostivirea Domnului în mijlocul unei lumi nebune și care pare că și-a pierdut sensul!
Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște
