Oameni mici chinuiți de aspirații mari, gârboviți de neputința de a fi ceea ce trebuie!

in Opinii by
Banner

Cine observă cu atenție realitatea nu are cum să nu vadă că adevărata problemă a lumii noastre, dincolo de toate cele constatate de experți, este strâmbătatea sufletului. Oameni ce se vor din nou mari sunt chinuiți de micimea sufletului lor ce izbucnește în tot ceea ce ei fac! Sufletele mici chinuite de aspirații mari, gârboviți de neputința de a-și depăși condiția oricâte ifose ar adăuga expresiei lor cotidiene.

Și chiar de-și drapează calea vieții cu bune intenții, și chiar de-și ascund după vorbe bine meșteșugite intențiile, rămân tot oameni mici și la „stat și la sfat”, cuceriți de neimportanță, bântuiți de dorințe mai mari decât puterea lor. Nu credeți? Uitați-vă bine în jur! Și-i veți vedea. Eu am văzut de curând un astfel de personaj care dădea lecții tuturor despre cum se face, cum se rezolvă, cum le știe el pe toate, dar mai ales amenințând că încă „nu a (re)venit vremea lui”.

Deși, suferința lor e sufletească, spirituală, cea mai mare problemă o au tocmai aici, pentru că nu doar că nu recunosc ceea ce nu le dă pace, dar atacă fără încetare tocmai ceea ce le-ar putea aduce vindecare, adică Biserica și cele spirituale, crezându-se atât de înțelepți, încât ignoranța a devenit lauda lor! Sigur, sunt vrednici de plâns! Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud! Și-ar fi de ajuns să recunoască! Și-ar fi de-ajuns să ceară ajutor! De atâta timp însă, prăbușiți în neputințele lor, cu furia învinsului atacă, sperând că și alții vor cădea în condiția lor.

Aflați în fața mântuirii nu văd și nu simt. Și, totuși, salvarea este mai aproape de ei ca oricând. Un cuvânt numai și totul s-ar schimba. Și cei de aici și cei de mai departe, cuprinși de duhul gârbovirii sufletești însă nu simt și nu văd, nu aud și nu cred. Aici este singura lor mare vină! Restul, numai cauze colaterale ale răului! Speranța că se vor vindeca? Cu siguranță! Și ei ca să scape și noi ca să nu-i mai auzim urlând neputințele în ponegriri și să nu le mai vedem schimonoseala gârbovirii de pe fețe tot încercând să o transforme în zâmbet lingușitor și fals.

Că Dumnezeu lucrează în permanență e o certitudine! Că dorim vindecarea celor neputincioși, e o realitate!

Că se va întâmpla, sperăm!

Dumnezeu le va rândui pe toate, cum știe, când va dori!

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Banner