Doamnelor și domnilor, pe la sfârșitul lunii mai, anul acesta, dâmbovițenii aveau să afle că pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești va fi construit primul reactor modular mic – Small Modular Reactors (SMR) din România, din cele șase prevăzute de proiectul despre care, nici până la acest moment, nu știm foarte multe detalii.
Vestea a căzut ca un trăsnet asupra locuitorilor din zona vizată pentru că aceștia nu au fost anunțați din timp că la doi pași de casele și de școala din comună și la vreo 10 Km distanță de Târgoviște va prinde contur un astfel de proiect experimental, refuzat de alte țări. La fel cum nu au fost întrebați dacă sunt de acord să aibă ca
”vecin” un reactor nuclear și, foarte, important, nu au fost informați asupra riscurilor pe care le presupune construirea într-o zonă foarte populată a primei centrale modulare de mici dimensiuni din lume. România, alături de partenerul american Nu Scale, ar vrea ca prin 2027-
2028 să finalizeze construcția primului SMR comercial, deși varianta de test din Statele Unite
ale Americii ar trebui să fie gata ceva mai târziu, prin 2029. Am putea să înțelegem de aici că nu se prea grăbesc?
La puțin timp de la apariția în spațiul public dâmbovițean a acestei informații, când locuitorii din zona vizată începuseră să-și exprime îngrijorarea pe rețelele sociale cu privire la această investiție, sperând că decizia nu este bătută în cuie și că va fi găsit pentru construirea reactorului experimental un loc mai sigur, aflat mai departe de o zonă locuită, aveam să aflăm că Nuclearelectrica, NuScale și grupul de companii E-Infra au semnat un memorandum de înțelegere pentru dezvoltarea primului reactor SMR din România pe locul fostei termocentrale de la Doicești. Document care demonstrează că, da!, din păcate, decizia este bătută în cuie!
Și pentru că revolta și îngrijorările oamenilor din zonă creșteau, mai ales pe fondul lipsei de informații privitoare la riscuri, dar și a deciziilor luate fără să fie întrebați, la jumătatea lunii iunie,a fost organizată, la Doicești, o conferință de informare locală, întâlnire care ar fi trebui organizată înainte de a fi stabilită locația pentru proiectul amintit. Din păcate, nici cu această ocazie care trebuia fructificată pentru oferi răspunsurile așteptate despre această tehnologie care nu este implementată nicăieri în lume, nu au fost comunicate datele necesare pentru a ne face o idee despre riscurile la care se expun cei care vor avea centrala nucleară lângă casă și despre consecințele asupra mediului, cu atât mai mult cât vorbim și despre deșeuri radioactive. Locația aleasă ar trebui să respecte toate standardele industriei nucleare.
Numai că se află foarte aproape de locuințele oamenilor și la numai câteva sute de metri de Drumul Național 71. Din răspunsurile oferite în conferința respectivă n-am reușit să aflăm care va fi impactul asupra zonei, cât de sigură este tehnologia, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un proiect-pilot, cât ar trebui să măsoare zona de excludere, potrivit standardelor, și cât va măsura această zonă, în mod real, la Doicești, ce avize au fost obținute și care sunt avizele care mai trebuie obținute și ce se întâmplă dacă se constată că amplasamentul de la Doicești nu întrunește toate, absolut toate criteriile de securitate impuse de folosirea acestei tehnologii.
Doamnelor și domnilor,
În data de 15 iunie, am adresat ministrului Economiei, Virgil Popescu, o Întrebare în care solicitam detalii despre proiectul de la Doicești, cerând, printre altele, precizări cu privire la criteriile pe baza cărora a fost stabilit amplasamentul și să fie precizate care sunt riscurile la care va fi expusă populația din zonă.
Dâmbovițenii trebuie să primească, neîntârziat, răspunsuri clare, complete, asumate, de la cei implicați în acest proiect. Au dreptul să le afle. Pentru ei, pentru copiii lor și pentru generațiile care vor veni.
SURSA: Deputat Gabriel Plăiașu, ”Forța Dreptei”
