fbpx

Platformă de știri și opinii

Dep. Ionuț Vulpescu: “Subfinanţare şi suprafinanţare. Cultura românească în faţa utopiei franceze”

in Cultură/Parlament/Politică by
Banner

La ședința Camerei Deputaților din data de 13 octombrie, deputatul PSD de Dâmbovița Ionuț Vulpescu a avut o intervenție despre criza culturii româneşti.

Fostul ministru al Culturii Ionuț Vulpescu scoate în evidență o situație extrem de gravă, și anume subfinanțarea domeniului cultural din România. De când a început pandemia, cultura a fost probabil ultimul domeniu către care Guvernul și-a îndreptat atenția, dacă și-a îndreptat-o…

În timp ce în România pare să mai dureze mult până când cei ce ne conduc vor înțelege că nu se poate fără cultură, în Franța Curtea de Conturi îşi exprimă îngrijorările cu privire la suprafinanţarea sectorului cultural francez.

Ieea de finanţare a domeniului cultural lipseşte cu desăvârşire din agenda Ministerului Culturii, subliniază deputatul Ionuț Vulpescu.

<<Desfăşurarea crizei sanitare din ultimul an ne-a învăţat că dezideratul minimal pe care ni-l putem îngădui în vremuri de criză este ajungerea pe un platou – acest simulacru al echilibrului şi stabilităţii, menit să amorţească frica şi să creeze iluzia unei situaţii aflate sub control. Problemele apar însă atunci când dezideratul stabilizării pe un platou este transferat şi în alte sfere ale vieţii unei societăţi, aşa cum s-a întâmplat în privinţa sferei culturale.

Aflată şi ea în plină desfăşurare, criza culturii româneşti a ajuns într-adevăr pe un platou, dar într-un sens cu totul aparte. Măsurile aberante sau absenţa măsurilor necesare din sectorul cultural s-au stabilizat într-un punct sigur, în care nu mai trezesc surprinderea sau revolta nimănui, în care nu mai îngrijorează real decât pe cei puţini şi direct implicaţi, un punct în care criza a luat locul normalităţii. Subfinanţarea acestui sector, de la debutul pandemiei până în prezent, la care se poate adăuga absenţa unor măsuri decizionale vitale pentru buna desfăşurare sau pentru existenţa de facto a anumitor evenimente şi instituţii culturale, reprezintă doar o mică parte din “contribuţia” actualei guvernări la criza sectorului cultural.

În ultimul an, cultura a încasat numeroase lovituri tocmai din partea celor responsabili, paradoxal, cu susţinerea şi ajutorarea sectorului cultural, deja vulnerabilizat de criza sanitară – bugetele Festivalurilor de film TIFF şi Astra de la Sibiu au fost tăiate cu până la 65%, bugetul de proiecte al Muzeului Naţional al Literaturii Române a fost şi el diminuat cu 74%, şi, dacă nu era suficient, pentru Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia nu a mai fost alocat niciun ban, artiştii vizuali care se ocupau de instalaţiile video fiind nevoiţi să aducă de acasă cabluri şi prelungitoare.

Cât despre măsuri decizionale fundamentale, Ministerul Culturii abordează cu nonşalanţă strategia laissez-faire-ului. Festivalul George Enescu a rămas, de anul acesta, fără director executiv, prin pensionarea gratuită a lui Mihai Constantinescu, lăsând următoarea ediţie a festivalului sub semnul incertitudinii. În acelaşi timp, au mai rămas doar câteva zile până la încheierea mandatului de preşedinte interimar a lui Mirel Taloş la Institutul Cultural Român. Nici în momentul de faţă, 12 octombrie, nu a fost comunicată procedura de alegere a unui nou preşedinte, deşi interimatul lui Mirel Taloş se încheie în mai puţin de două săptămâni.

În tot acest timp, Curtea de Conturi a Franţei îşi exprimă îngrijorările cu privire la “suprafinanţarea” sectorului cultural francez şi reclamă mijloace de control şi evaluare a cheltuielilor agenţilor culturali. În comparaţie, sectorul cultural românesc încă mai aşteaptă ca statul să îi arunce, de milă, câte un leu, un contrast deprimant pentru România! Abia dacă putem vorbi despre o subfinanţare a culturii în România, câtă vreme până şi ideea de finanţare a domeniului cultural lipseşte cu desăvârşire din agenda Ministerului Culturii.

De mai bine de un an, soarta acestui sector este pecetluită. Lăsaţi să se descurce, condamnaţi la subzistenţă şi trataţi ca “neesenţiali”, agenţii culturali din România nu pot decât să privească cu jind la “utopia” franceză. 400 de milioane de euro – aceasta este suma anunţată în urmă cu două zile de ministrul culturii din Franţa, pentru finanţarea sectorului cultural, în contextul crizei sanitare. Anul trecut, acelaşi minister francez a oferit un sprijin de două miliarde de euro industriei culturale, conform Le Monde, dând dovadă de o generozitate care, în absenţa unor mijloace de control şi evaluare a modului în care sunt cheltuiţi aceşti bani, a ridicat “suspiciuni” din partea magistraţilor.

Cu alte cuvinte, în timp ce unii se întreabă dacă nu cumva au fost “prea generoşi” cu sectorul lor cultural, noi ne întrebăm dacă şi când guvernul îşi va face milă de artişti, de oamenii de cultură, de toţi cei angrenaţi în această industrie esenţială pentru orice ţară civilizată.

Din nefericire, guvernanţii noştri şi-au însuşit cu seriozitate vorbele unui fost preşedinte al republicii franceze: “Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, oů tout est pris à la légère…” – Raymond Poincaré.>>, a transmis social-democratul Ionuț Vulpescu în declarația sa politică.

Sursa: Camera Deputaților

Banner

Ultimele stiri din Cultură

Go to Top