Grigore Eftimescu. Și pasiunile mor….

in Actualitate/Opinii by
Banner

Greu să scrii un text atunci când gândul și sufletul îți sunt cuprinse de tristețe. Căci trist trebuie să fie orice om care l-a cunoscut pe Gogu, și care a aflat că astăzi el a plecat… într-o altă dimensiune.

Și vreau să scriu ceea ce urmează ca și cum ar putea vedea textul într-o gazetă tipărită, obicei la care nu a renunțat niciodată. Căci asta făcea in fiecare dimineață: înfrigurat, grăbit și cu o tonalitate a vocii care îl făcea imposibil de confundat, Gogu mergea la chioșc, își cumpăra ziarele, doua (sau chiar trei) pachete de țigări, mai discuta ceva cu oricine se întâlnea, apoi se retrăgea în apartamentul de la parter și cu religiozitate își urma ritualul: citit mult, cafea, țigări și planșeta de arhitectură. Cu ochelarii pe vârful nasului, privindu-te retoric peste rame și încercând să te ridice din colbul ignoranței și al raționamentelor convenționale. Așa mi-l amintesc eu pe Grigore Eftimescu.

Pentru mine, personalitatea lui Gogu Eftimescu aduce cu un soi de Bene Gesserit, un ordin imaginat, cu izvoare iezuite, un ordin sub semnul lui quamdiu se bene gesserit și pentru care venirea lui  Kwisatz Haderach reprezenta rostul teleologic al universului.

Am petrecut multe nopți în on-air ul târgoviștean, la Radio D, în anii de la sfârșitul sec. XX discutând despre toata literatura care făcea obiectul premiilor Hugo sau Nebula, despre toate adevărurile care se sustrag evidenței, despre jurnalism la modul serios, despre conspirații și ordine secrete sau discrete, despre religie și sacramental, despre muzica, și despre câte altele. Cei care trudeau în aceea perioada romantică a radioului își aduc aminte cum venea Gogu la emisiune (Cronica Bizarului începea la ora 22,00 și dura până înspre dimineață): plin de vervă, vesel, cu un braț de notițe, schițe, cărți și dovezi ale existenței pasiunii lui și, invariabil, casetele cu ilustrația muzicală: Pink Floyd, Emerson Like&Palmer, Vangelis, Isao Tomita, Creedence Clearwater Revival, Melanie, s.a.m.d.

Era perioada în care încă se credea în puterea formatoare a jurnalismului. Iar Gogu spera la asta, că gusturile ascultătorilor se pot forma în bine cu condiția ca realizatorul să fie un model. Iar el a fost pasionat, onest, cult, erudit, optimist.

Sunt mulți cei care au o casă proiectată de Gogu dar mai mulți sunt cei care, ascultându-l noaptea la radio, au reținut ce înseamnă pasiunea și lucrul bine făcut. Pentru că rigoarea din arhitectură îi determina și pasiunea. Nu citea întâmplător, ci doar pe baza indiciilor bibliografice. Căuta lecturi importante parcă știind că nu ai timp să citești tot. Iar Asimov, Herbert. C. Clark, von Däniken, s.a. deveneau motive de dezvoltare ale unei Fundații în care Pandora avea să determine mai devreme sau mai târziu Factorul Înălțării.

Drum bun, prieten drag. Mergi printre stelele la care ai visat mereu!

Banner