Cum îl mutilează politicienii pe Maslow

in Analize/Opinii by
Banner

Un articol care descrie degradarea presei românești, publicat în Gazeta Dâmboviței de colegul meu Pompiliu Alexandru (un text cu care, în principiu, sunt de acord-poate într-un articol viitor Pompiliu identifică și cauzele care generează această situație precară a mass-media românești), m-a provocat să fac o analogie cu starea actuală a politicii autohtone. De fapt, voiam să scriu mai de mult despre impostura în politică, dar nu am avut un imbold…

Dezvăluirile Emiliei Șercan și ale lui Valeriu Nicolae despre impostura academică a unor politicieni (nu am generalizat, dar sunt mulți…) m-au făcut să mă întreb care este resortul care îi împinge pe oamenii politici să vâneze titluri academice sau să dorească să facă parte din corpul academic (cadre didactice titulare sau asociate pe la universități).

Și pentru că predau de vreo 20 de ani un curs de Introducere în publicitate, cel mai la îndemână îmi este să îl invoc pe Abraham Maslow. Psihologul american este cunoscut pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei nevoilor umane. De fapt, despre Piramida lui Maslow se scrie în toate tratatele ce țin de management, marketing, resurse umane, comunicare, motivație, dezvoltare personală etc.

Maslow a făcut un lucru foarte important – a încercat să identifice nevoile majore ale oamenilor și să le clasifice:

  • Nevoi fiziologice: nevoia de hrană – mâncare și băutură; nevoia de adăpost – un loc de dormit; nevoia unui mediu confortabil; nevoia de sănătate.
  • Nevoi de securitate: nevoia de ordine; nevoia de justiție, nevoia de stabilitate; nevoia de siguranță a job-ului / siguranță financiară; nevoia de a sta departe de pericole.
  • Nevoia de apartenență: nevoia de a avea o familie; nevoia de a avea prieteni; nevoia de a adera la grupuri, la idei; nevoia de a fi acceptat; nevoia de afecțiune; nevoia de a iubi și a fi iubit.
  • Nevoia de stimă: nevoia de auto-respect; nevoia de a obține ceva / de a atinge anumite țeluri; nevoia de atenție; nevoia de recunoaștere, prestigiu; nevoia de a construi o reputație; nevoia de a atinge un status social cât mai înalt, de a obține o poziție dominantă.
  • Nevoia de auto-actualizare: nevoia de cunoaștere și înțelepciune; nevoia de estetică și frumos; nevoia de adevăr și dreptate; nevoia de autodezvoltare; nevoia de a atinge / depăși potențialul personal; nevoia de împlinire.

Pornind de jos în sus în cadrul piramidei, putem observa cu ușurință că primele trei grupuri de nevoi sunt satisfăcute la o bună parte din populație. Motivația ne face pe mulți dintre noi (nu este un lucru rău, dimpotrivă) să dorim mai mult, cum ar fi nevoia de stimă, de recunoaștere socială. Cu ani în urmă, îi prezentam unui om de afaceri (cel mai bun în domeniul său de activitate) rezultatele unui sondaj de opinie în care era cotat cu 5-6% notorietate. A fost foarte surprins de acel scor. Cum? Pe mine mă cunosc oamenii, îmi știu firma, sunt cel mai serios din breaslă! Omul trăia într-o bulă, din care făceau parte familia, prietenii, amicii, angajații, clienții, concurenții. Era o recunoaștere în niște grupuri, nu una largă. I-am explicat că în grupurile sale sunt poate sute de oameni, dar nu zeci de mii sau sute de mii.

Persoana voia să treacă la alt nivel. Și pentru că era politician, dar fără o funcție reprezentativă, a luptat și a ajuns demnitar într-o zonă în care era calificat. Motivația l-a făcut să obțină și o recunoaștere socială, nu numai una de grup sau de breaslă. A ajuns la nivelul al 4-lea, cu sprijin politic, dar prin metode oneste, corecte.

Problema este că multe dintre persoanele care au nevoie de stimă, de recunoaștere socială devin, mânate mai degrabă de ambiție, impostoare. Cea mai simplă metodă de a accede la un status social mai înalt este de a intra în politică. Dacă sunt și mulți bani, este deja mai facil. Știm cu toții că multe dintre posturile politice se cumpără (candidaturi la parlamentare, de exemplu, că tot suntem în campanie). Este un compromis prea mare, totuși… Nu toți care au bani au și calități de politician. De fapt, vedem de zeci de ani ce pesoane ne reprezintă prin forurile deliberative și executive. Este o impostură să îți cumperi un post politic? Eu zic că da, atâta timp cât înșeli electoratul prezentându-te în mod fals ca un om calificat pentru o anumită funcție sau demnitate.

Dar în vârful Piramidei lui Maslow se regăsește nevoia de împlinire. Adică, mai pe românește, sunt politician, mă cunoaște lumea, așa că trebuie să arăt că pot mai mult. Americanii spun self-actualization. Hai să fiu impostor până la capăt! Ce împlinire mai frumoasă poate fi decât accederea în zona academică? Să mi se spună domnu’ doctor. Sau domn’ profesor. Să semnez cu prof. univ. dr. toate documentele, deși eu sunt ministru sau prefect. Altceva…Numai că Maslow îi caracterizează astfel pe cei care caută nevoia de împlinire: posedă standarde etice și morale foarte puternice, au o atitudine democratică, sunt preocupați de bunăstarea umanității, sunt foarte creativi etc. Recunoașteți personajele?

Psihologul american a schițat un model de dezvoltare personală. Supus și el la critici, evident…Modelul este, însă, mutilat de politicienii noștri, pe principiul pur românesc Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar.

Despre Piramida lui Maslow puteți citi aici.

Sursa foto ilustrație articol aici.

Marius Badea este lector univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

 

Banner

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.