Puterea exemplului sau exemplul puterii

RECURS LA PREZENT. Cum am devenit statistică!

in Opinii by
Banner

Agitația din jurul tău trece aproape neobservată față de avalanșa de informații și provocări ale zilei. Frânturi de informații zăbovesc pe culoarele minții, nevrând să-și continue drumul spre colțurile neștiute ale memoriei!

Afli că cei de lângă tine, rând pe rând, se înrolează în această armată temporară a pandemiei!

Un grăunte de neliniște îți încolțește în minte! Nu mai reziști presiunii imaginarului și mergi să te testezi! Ești din ce în ce mai atent cu ce se întâmplă în jurul tău, cu ce se întâmplă cu tine, cu corpul tău.

După o așteptare cât două eternități, îți sună telefonul și o voce aproape robotică, cu rare inflexiuni umane, te anunță că testul tău pentru identificarea SARS-CoV-2 este „POZITIV”! Vocea continuă să transmită în mod liniar o serie de informații și obligații! Nu o asculți, auzi doar cuvântul „POZITIV” și enunțul „Ați fost înregistrat în sistem ca infectatul nr. 4156”! Vocea, neutră la început, acum foarte gravă, continuă să te bombardeze cu informații! Nu o mai asculți! Încerci să-ți faci rapid un plan de viață, un scenariu pentru următoarele 14 zile.

Asemeni unei părăsiri a vieții, vrei să așezi totul în ordine pentru două săptămâni! Discuțiile cu familia au aerul unor întâlniri testamentare în care dorințele  tale pot fi ultimele!

Nimeni nu mai are curajul  să pronunțe numele bolii sau al agentului patogen! S-a infectat cu „ăla”, l-a lovit și pe el  ”carcalacul”, „bâzdâgania”! Asemeni bunicilor noștri, toți se feresc să-i pronunțe numele, iar când apelează la un sinonim își duc mâna la gură și par a-și cere iertare pentru păcatul comis de a-i pronuța chiar  și un nume de împrumut!

Mergi la medic! Ești evaluat și primești diagnosticul „ASIMPTOMATIC”! Te bucuri și îți mărturisești bucuria celor din jur! O asistentă cu alură de cosmonaut, de dincolo de costumul de protecție îți taie aripile!

– A venit la noi un asimptomatic după opt zile și a noua zi a murit!

Stomacul ți se strânge! Ești în prima zi! Le numeri cu grijă pe toate rugându-te să nu se întâmple nimic, dar pregătindu-te pentru orice evoluție! Cine a spus că așteptarea ucide a rostit un mare adevăr!

Sub semnul imprevizibilului îți numeri zilele ce au trecut și privești cu teamă pe cele ce vor veni. Îți urmărești corpul, ești încordat asemeni unui prădător în momentul de dinaintea atacului decisiv! Nici astăzi nu s-a întâmplat nimic! Te pregătești pentru mâine cu speranța că va fi o zi asemeni celei de dinainte!

Te abandonezi timpului încercând să-ți poziționezi imaginarul în ziua a 14-a, ziua eliberării! Nu reușești! Zilnic, o voce neutră, ce te identifică după numărul de infectat atribuit, se asigură că nu ai încălcat condițiile izolării și insistă să-ți amintească că eventualele neresepectări ale acestora pot avea consecințe penale!

Iritat, închizi telefonul și te repezi la oximetru, îți măsori saturația oxigenului, apoi temperatura, tensiunea arterială! Fără simptome! Raportezi medicului de familie! Apoi aștepți din nou să nu se întâmple nimic! Zilnic, aceeași dilemă!

A 13-a zi, aceeași voce, aproape digitalizată, mă identifică după numărul din machetă „4156” și mă anunță că a doua zi izolarea se termină. A doua zi la orele 2400! Nuanță extrem de importantă!

Închid telefonul și îi mulțumesc Creatorului pentru tăria de a trece prin acest purgatoriu, pentru ocrotirea blândă a îngerilor! A doua zi, la ora stabilită, apelez eu vocea neutră, mă identific cu același număr și anunț că am încetat perioada de izolare!

Vocea neutră s-a umanizat, empatizând cu eliberarea mea sufletească, mă anunță că a operat în machetă noul meu status, „VINDECAT”, iar apoi, ca o consolare amară, îmi spune că vecinul meu de machetă nu a fost atât de norocos, că îngerul morții îl strigase, iar statistica menționa în dreptul lui status-ul „DECEDAT”!

Banner