VRĂJMAȘII – ÎNTRE IUBIRE, IERTARE ȘI NEPĂSARE!

in Opinii by
Banner

Vă închipuiți un PRO, un PMP-ist și un USR-ist să iubească un PSD-ist, sau un PNL-ist ? Nu zic că nu ar fi posibil și poveștile de dragoste politică țin adesea mai mult decât un ciclu electoral, căci istoria recentă ne-o demonstrează, dar lăsând gluma la o parte, numai iertând și iubind putem merge mai departe.

Totuși, vrăjmașii nu trebuie să se bazeze mereu pe puterea de iertare și iubire a celor din jur, căci sunt și ei oameni și nu pot ierta și iubi mereu așa cum ar trebui!
Pentru fiecare dintre noi, indiferent de alegerile noastre, iubirea este ceea ce ne definește și ne dă sens, chiar dacă uneori o căutăm acolo unde numai pare că e.

A iubi este o necesitate de viață, iar a împărtăși această iubire este fundamental pentru împlinirea, pacea și bucuria noastră, pentru a ajunge la Cel ce este iubire și numai iubire!

E relativ ușor să-i iubești pe cei care te plac, pe cei care-ți sunt simpatici, pe cei ce te ajută sau au aceeași viziune cu tine! Dar, ce te faci cu ceilalți? Iisus ne cere să ne iubim vrăjmașii! Nu e tocmai ușor să-ți iubești vrăjmașii, o știm cu toții.

A-ți iubi vrăjmașul înseamnă a-l ierta neîncetat, a-l recrea cumva în relație, a-l accepta și a-i înțelege neputința și răul care l-a afectat atunci când ți-a făcut rău. Iar, din această perspectivă, atunci când încetezi să ierți, nici nu mai iubești.

De fapt, ar trebui să ne privim vrăjmașii ca niște oameni bolnavi de rău, afectați de rău, pe care atunci când îi iubim îi iertăm și-i dezlegăm de răul pe care ni l-au făcut. Nu înseamnă a uita, căci uitarea duce mereu la noi erori și derapaje. Chiar avem datoria de a nu uita, nu răul făcut, ci persoana care l-a produs, pentru a învăța să nu facem niciodată ca ea și pentru a avea mereu înainte un argument pentru a iubi.

E paradoxal nu? Să iubești pentru că ierți și să ierți fără a uita, pentru a îndrepta? Este, dar și necesar!

Bine, bine veți zice, dar ce facem cu cei pe care-i tot iertăm, iar ei tot continuă să ne facă rău și să ne urască? Trebuie să nu încetăm a-i iubi, pentru a-i ierta și a-i ierta pentru a-i iubi. Noi iubim în ei, nu răul pe care ni l-au făcut, nu răul pe care sunt gata să ni-l facă sau pe care ni-l vor face, ci chipul lui Dumnezeu din ei, faptul că sunt făpturi ale Aceluiași tată ceresc.
Iubim în ei pe Creatorul care le-a dat viață, lor și nouă, iubim în ei ceea ce ei ar trebui să fie sau ar fi putut fi sau vor fi la un moment dat, nu ceea ce au fost sau ceea ce sunt!

Iubim omul dincolo de păcatele lui, ori în pofida lor, așa cum spuneau Părinții Bisericii, iubim omul și urâm păcatul lui. Da, este singura dată când trebuie să urâm ceva și suntem invitați cu tărie la aceasta, să urâm răul și păcatul pentru că sunt singurele ce ne pot distruge.

Ele ne afectează pe toți, mai mult sau mai puțin, dar trebuie să iertăm și să iubim binele acela din adâncul omului fundamentat pe harul dumnezeiesc!

___________________

Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lect. univ. dr. la Universitatea “Valahia” din Târgoviște

Banner