ANALIZE: despre obsesiile unui președinte neconstituțional

in Justiție/Opinii by
Banner

Se adeverește din ce în ce mai mult faptul că guvernarea PNL, păstorită de la Cotroceni este în afara Constituției și a legii, dar și a bunului simț.

Oare de câte decizii ale Curții Constituționale ale României mai este nevoie, pentru ca Președintele României să respecte Constituția și pe cetățenii acestei țări?

Nicio legitimare populară nu îi conferă dreptul Președintelui României de a încălca prevederile constituționale.

Curtea Constituțională s-a pronunțat săptămâna trecută într-o serie de spețe cu impact major asupra vieții românilor, dar și cu privire la modul în care se exercită puterea politică în România de către Președinte și Guvern.

Aceste decizii le-au arătat românilor, că pentru Iohannis și ai lui, legea nu contează, iar românii nu sunt importanți decât dacă sunt sclavi pe plantațiile de sparanghel din Germania.

Atacurile obsesive la adresa celui mai mare partid din România nu au alt scop decât să acopere incompetența, minciuna, hoția unei guvernări care profită de situația pandemiei pentru a-și face jocurile politice, pentru a-și numi clientela politică în funcții sau pentru a-și umple buzunarele.

Deși  în spaţiul public s-a vorbit despre încălcarea de către Curtea Constituţională a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kövesi şi a invalidării Deciziei Curţii Constituţionale nr.358/2018, trebuie să precizăm, cu de altfel a făcut-o și Curtea că CEDO nu a realizat un control cu privire la raţionamentul juridic şi soluţia pronunţată de CCR. De altfel, CEDO nici nu avea această competenţa. Hotărârea CEDO a stabilit încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la un cadru juridic distinct, anterior şi fără legătură cu cel analizat prin decizia Curţii Constituționale. Acest cadru juridic se referă la aspecte pur legale, reglementate prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi nu la cel vizat prin decizia Curţii Constituționale, respectiv art.94 lit.c) şi art.132 alin.(1) din Constituţie.

La momentul respectiv, prin Decizia nr. 358/30.05.2018 Curtea Constituţională a decis cu caracter general obligatoriu şi pentru viitor care sunt raporturile constituţionale între ministrul justiţiei şi Preşedintele României, precum şi natura actelor acestora, în procedura revocării procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în baza unei atribuţii prevăzute de Constituţie.

Președintele, într-un acces de revoltă prezidențială și utilizând scutul statului de drept și al independenței justiției ”a declarat în fals” că trebuie revizuită decizia CCR. Acest lucru este imposibil în orice sistem constituțional, din orice stat democratic.

Se poate face revizuire, dar la hotărârile judecătorești, prin calea extraordinară de atac așa cum este prevăzută de Codul de procedură penală sau de procedură civilă.

Judecătorii CCR au apreciat că atitudinea Șefului statului prin: ”îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curţii Constituţionale este o atingere extrem de gravă adusă independenței Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi”.

După ce specialiștii au demontat și această diversiune, Președintele a continuat atacul furibund și obsesiv împotriva PSD. Incapabil să gestioneze o criză care pare să afunde tot mai mult România și cu aroganța-i bine cunoscută a ieșit să își apere Guvernul incompetent în chestiunea legată de neconstituționalitatea amenzilor.

Ne-am fi așteptat de la Președintele Republicii la un mesaj pentru respectarea Constituției și mai ales pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Dar, ”GHINION” nu a făcut-o, căci, și pentru ordonanțele constituționale ale ”Guvernului meu” era de vină tot PSD. Însă nu PSD se află la Guvernare, iar incompetența, inconștiența, abuzul nu mai pot fi tolerate de către români.

Curtea Constituțională a spus clar că amenzile instituite prin OUG nr. 34/2020 sunt neconstituționale. CCR a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale.

Situația de drept

  • 28 din O.U.G. nr.1/1999 a introdus amenzi pentru încălcarea regulilor stabilite în starea de urgență, de la 100 de lei până la 5.000 de lei pentru persoane fizice și de la 1.000 de lei până la 70.000 de lei pentru persoane juridice.
  • U.G. nr.34/2020, printre altele, a majorat nivelul amenzilor, de la 2.000 de lei la 20.000 de lei pentru persoane fizice și de la 10.000 de lei la 70.000 de lei pentru persoane juridice.

Avocatul Poporului în excepția pe care a ridicat-o în fața Curții a statuat că “Prevederile articolului  9 şi ale articolului 28 din OUG 1/1999, pe lângă această obligaţie mult prea generală de a respecta anumite norme, stabilesc şi sancţiuni contravenţionale fără a oferi minime criterii în aplicarea acestora, în mod diferenţiat. În acest context, sunt create premisele unei interpretări subiective şi discreţionare de către agenţii constatatori a normelor legale, (…) în lipsa unor repere obiective de apreciere şi a unei fapte individualizate. Or, această manieră generală de legiferare aduce atingere unor principii constituţionale, printre care principiul legalităţii, care presupune existenţa unor norme de drept precise şi previzibile în aplicarea lor”,

Curtea a hotărât că:

În mod implicit, ”stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă.”

  • Cuantumul amenzilor foarte ridicat este nesustenabil pentru foarte mulți din cei care au fost sancționați.
  • Statul a dat, până acum, 310.000 de amenzi în valoare totală de 120 de milioane de euro. Deci, media este de 2.000 de lei per amendă.
  • Amenzile nu pot fi anulate. Se poate face plângere contravențională în instanță, se contestă procesul-verbal de contravenție.

În aceeași speță, Curtea a spus o altă chestiune foarte importantă:

  • actul normativ care restrânge/afectează drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau instituții fundamentale ale statului cade în sfera interdicției prevăzute de art.115 alin.(6) din Constituție (Ordonanţele de urgenţă …, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie), Curtea a constatat că, în actualul cadru constituțional, un atare act nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului, adoptată cu respectarea dispozițiilor art.73 alin.(3) lit.g) (regimul stării de asediu sau de urgență) din Constituție, în regim de lege organică.

Din păcate, premierul Orban, neasumându-și neconstituționalitatea actelor pe care Guvernul său le emite, acuză Curtea de politizare și spune cinic ca va căuta noi formule de sancționare a cetățenilor.

Nici în al 12-lea ceas, liberalii nu au înțeles că legiuitorul este Parlamentul României și starea de urgență nu poate să le acopere nepriceperea în guvernarea țării.

CCR  de asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.

Un aspect important este că decizia CCR a fost luată cu unanimitate de voturi.

Curtea a subliniat foarte clar următoarele aspecte:

– autoritățile statului exercită competențe partajate;

– Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență;

– Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor (Parlament – unica autoritate legiuitoare a țării). Legea organică, transpunând art.93 din Constituție, dă în competența Președintelui instituirea, prin decret prezidențial, a stării de urgență, care presupune inclusiv stabilirea măsurilor concrete de primă urgenţă care urmează a fi luate și identificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu va fi restrâns.

Restrângerea exercițiului unor drepturi nu se realizează prin decretul Președintelui;

– Președintele, acționând în limitele competențelor sale legale, a identificat drepturile și libertățile al căror exercițiu urma să fie restrâns. În schimb, măsurile pe care Președintele le-a apreciat drept ”de primă urgenţă cu aplicabilitate directă” (achiziționarea directă de bunuri de către autorităţile publice, suspendarea din funcţiile de conducere a unor funcționari publici, neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile și penale, întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac etc.) constituie, în mod expres sau implicit, derogări de la legislația în vigoare la momentul instituirii stării de urgență.

Curtea a observat că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția legală, cu depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa fiind, întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale.

Scurte CONCLUZII:

  • sunt total neconstituționale pozițiile, exprimate public, ale celor doi reprezentanți ai puterii executive: Președinte și Premier, cu privire la deciziile Curții.
  • Da, știu, atunci când CCR emite decizii care nu convin PNL-ului, Curtea trebuie reformată, este politizată, este virusată de PSD, trebuie să se modifice Constituția și, dacă se poate, să fie eliminată această instituție.
  • Domnilor guvernanți, controlul de constituționalitate este un element esențial al statului de drept, deci Curtea Constituțională joacă un rol esențial în arhitectura constituțională a statului român.
  • Orice manifestare prin care este negat rolul acestei instituții reprezintă un abuz de putere, pe care PSD îl va sancționa politic.

Conf.univ.dr. Claudia GILIA,

deputat PSD de Dâmbovița

Banner