Despre școală, în vreme de criză

in Educație/Opinii by
Banner

”Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transformă într-un punct și atunci omul zice: Acesta este punctul meu de vedere!”

Sper că l-am citat corect pe David Hilbert (nu, nu Beckham, ăla e altul), și mai sper că este potrivit pentru cele ce urmează.

Ca fiecare dintre noi, asist și eu cu interes/uimire/groază/admirație la miile de ”puncte de vedere” despre școală, în special despre cursurile online și despre data reluării cursurilor ”față în față”, puncte de vedere exprimate pe toate ”gardurile” virtuale.

Dar să le luăm metodic…

Cursuri online înseamnă, în puține cuvinte, mult mai mult decât nimic. Argumentul suprem al contestatarilor acestora ar fi că nu toți copiii au computer, tabletă sau telefon cu acces la internet, iar ca argumente subsecvente că sunt familii cu mulți frați care lucrează în același timp, că e prea complicat tehnic, că așa și pe dincolo. Pot fi de acord cu asta și vă dau și informații destul de oficiale: în Dâmbovița aproape 20% din numărul copiilor se află în imposibilitatea de a accesa internetul. Trist și de nerezolvat într-un timp foarte scurt. Dar ceilalți 80% nu mai contează? Evident că nu putem vorbi aici despre egalitatea de șanse, dar la revenirea la școală, oricând va fi aceasta, ne va fi mult mai ușor să ne ocupăm de cei defavorizați acum, dacă ceilalți, cu care comunicăm astăzi, au deja un avans și pot, de exemplu, lucra mai mult sub supraveghere minimă.

Există apoi extremele. De la profesori care ”asasinează” elevii zi-lumină cu teste, teme, sesiuni video, platforme la cei care fac ce știu mai bine, adică mai nimic. Iar aceste extreme ies mult mai frecvent la suprafață. Surprinzător pentru unii, dar corpul profesoral este și el format din oameni. Mai buni, mai răi, mai dedicați sau mai nepăsători.

Îndrăznesc să spun că majoritatea își face treaba cu echilibru și respect pentru cei mici, iar mulți o fac de-a dreptul cu entuziasm. Îi felicit și mă înclin în fața lor. Am recomandat și continui să recomand echilibru, moderație și empatie față de elevi. Cred cu tărie că este extrem de important să ne simtă alături în această perioadă complicată, iar acest lucru este poate mai important decât materia predată de fiecare dintre noi.

Când vine vorba de revenirea la școală, ce să mai spun… Aici ”punctele de vedere” se transformă în axiome, sentințe, adevăruri absolute, cu argumente științifico-medicale care mai de care mai documentate. Aici îmi permit să afirm în cunoștință de cauză: nici ministerul educației, nici vreun decident de la orice nivel nu va stabili asta arbitrar, pentru că nimeni nu-și va permite riscul să pună în pericol sănătatea nației cu o decizie administrativă. Vom relua cursurile atunci când acel comitet național pentru situații de urgență va considera că suntem în siguranță. Iar asta o vor decide nu specialiștii în educație, ci cei în medicină.

Data de 15 mai este doar un reper, ca dată de încheiere a stării de urgență. Poate va fi 1 iunie, poate mai târziu. Și tocmai această incertitudine ne obligă să nu stăm deoparte, să aplicăm un ”înlocuitor”, chiar dacă imperfect și limitat, prin cursurile online despre care am scris mai sus.

Sunt multe de spus, dar orice postare mai lungă de 565 de cuvinte devine obositoare. Închei spunându-vă atât: Acesta este doar ”orizontul meu de vedere”!

Prof. SORIN ION, 

INSPECTOR ŞCOLAR GENERAL IȘJ DÂMBOVIȚA

Banner