Pentru că iubim muntele: drumeție sau alpinism?

in HOBBY/Sport by
Banner

Dragostea pentru munte și drumețiile montane sunt, desigur, lăudabile, dar nu și suficiente pentru a te transforma într-un atotcunoscător al muntelui. Cu atât mai puțin într-un performer al tuturor sporturilor practicate în zona montană.

Ca in orice sport, experiența este esențială pentru a evolua, însă în lumea munților lucrurile nu sunt chiar așa de simple.

De ce? În primul rând pentru că activitățile montane sunt atât de diverse, încât este aproape imposibil să fii bun la toate, adică să fii și bun cățărător și bun schior, și bun alergător montan și bun alpinist de altitudine. Și lista poate continua.

Întâlnim adesea oameni pe munte, destul de mulți, care au atitudini de alpiniști, sau măcar le-ar plăcea să fie, însă nu au cunoscut alți munți în afară de Carpați și nici cu alpinismul nu au multe în comun. Dar să nu tragem concluzii pripite, înainte de a descrie pe scurt care sunt diferențele între cei ce fac drumeție și cei ce fac alpinism, deși, cel puțini în ultimii anii, alpinismul s-a divizat într-o mulțime de activități distincte, despre care promit să vorbim în detaliu cu alt prilej.

Înainte de toate, ca să facem un salt sau o trecere de la drumeție la alpinism, trebuie să ținem cont de câteva elemente care să ducă spere momentul când ajungem la legarea în coardă, moment în care putem spune ca ”facem alpinism”

1.Esențială este condiția fizică, menținută prin antrenamente continue

2.Importantă, esențială chiar, este condiția psihică, cea de care depinde reușita unei ascensiuni.

3.Parcurgerea unor trasee alpine mai ușoare, nu foarte tehnice, care să ne familiarizeze cu ascensiunile tehnice propriu-zise

4.Parcurgerea unor trasee, preferabil pe timp de iarnă, de lungă distanță, care să ne antreneze anduranța și psihicul

5.Echipamentul este o componentă de bază în ascensiunile montane, fără de care reușita nu poate fi luată în discuție

6.Managementul turei, care ține de buna organizare a fiecărui montaniard, fie că face drumeție, fie că face alpinism. Felul cum îți planifici tura, unde dorești să mergi, cu cine și când, sunt elemente care te obligă să fii atent la tot ceea ce faci. Aici lucrurile trebuiesc stabilite din timp, culese informații despre traseu, stabilit echipamentul necesar și studiată continuu evoluția vremii. Nu trebuie să forțăm inutil și să riscăm fără rost, mai ales că muntele rămâne acolo și ne așteaptă oricând.

Daca într-o drumeție, în principiu, poate merge aproape oricine, chiar si fără o pregătire tehnică de bază, în alpinism lucrurile stau un pic mai altfel. Este nevoie de multă pregătire tehnică și echipament specializat.

Echipamentul în drumeție, că este de iarnă sau de vară, nu impune standarde așa înalte ca în alpinism. Există situații, mai degrabă munți, care nu necesită pregătire alpina, însă este nevoie de adaptare la altitudine, respectiv aclimatizare, dar aici vorbim de mountaineering, adică un fel de alpinism de altitudine, care este, cel puțin ca principiu, altceva.

Ideal pentru un alpinist, este să  “guste” câte ceva din toate activitățile montane, inclusiv drumeție, de la care este aproape imposibil să te abați, fiindcă atunci când iți propui o ascensiune alpină, accesul până la bază se face sub formă de drumeție.

Prin urmare, că practicăm escalada, cățărare clasică, cățărare pe gheață, alpinism de altitudine, schi alpinism, alergare montană și, de ce nu, drumeție montană, deviza este una singura: fă-o în siguranță și nu risca inutil!

Banner