fbpx

Platformă de știri și opinii

RECURS LA PREZENT. Şcoala vieţii, care are toţi băieţii

RECURS LA PREZENT. Obsesivul „De ce?”

in Opinii/uncategorized by
Banner

În ultima perioadă spațiul public este inundat de abominabile fapte, desprinse parcă din filele unui scenariu prost! Dar cum viața înseamnă tot ce ți se întâmplă în afara planurilor, stau și mă întreb de unde poate să izvorască în comportamentul uman asemenea monstruozități!

Nu s-au stins încă încovoierile rațiunii umane după crimele din Caracal și iată că, în vecinătatea noastră, moartea fetiței de 11 ani naște pe buzele noastre obsedanta întrebare „De ce?”, care nu-și așteaptă răspunsul.

Nu așteptăm răspunsuri pentru că nu ni le dorim, însă întrebarea vine peste noi ca un veritabil tăvălug, întrucât mintea umană nu poate cuprinde, cu toată bunăvoința și forțarea tuturor limitelor, un asemenea răspuns!

Sentimentul de uluire pe care îl trăim este vecin cu starea de hipnoză indusă unei întregi națiuni! Altfel cum se explică că suntem martorii unor asemenea crime și noi mergem mai departe ca și când cele ce se petrec în jurul nostru aparțin unei ficțiuni desprinse dintr-un livresc bolnav?

În miezul zilei, în București, în inima fremătândă a capitalei, doi scelerați, smintesc în bătaie un conducător auto ce poartă cu sine doar vina de a fi avut geamul mașinii deschis!

La miez de weekend, ucigașul fetiței de 11 ani părăsește România, și se conversează pe rețele de socializare cu anchetatorii, anchetatori ce află într-o zi de luni că cel ce, mânat de alcool și droguri, luând viața unui seamăn într-un accident de mașină, își caută speranța aceleiași vieți, răpită altuia, într-un spital din Milano!

Le vezi pe toate și nu le înțelegi!

Nu le înțelegi pentru că nu este nimic de înțeles din aceste rătăciri ale vieții și atunci nu poți decât să constați că, obsesivul „De ce?”, nu poate primi nici un răspuns.

Și pentru că obsesivul „De ce?” nu poate primi un răspuns, mintea îți zboară și te duce inevitabil la întrebarea, la fel de obsedantă, a lui H. Sienkiewicz, „Quo vadis, Domini?”, „Încotro Doamne?!?”

Și pentru că nici această întrebare nu și-a găsit răspunsul peste timpul ce l-a ­aruncat autorul, singurul strigăt rămâne cel al deznădejdii umane, ridicat de Gala Galaction, tot ca un răspuns al unei obsedante întrebări: „Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi, din mana bietei țări și din carnea noastră!”

Ajunge!!!

Banner

Ultimele stiri din Opinii

Go to Top