Ca totdeauna după producerea unui eveniment cu impact emoțional major, taberele pro sau contra se manifestă zgomotos, cu argumente tăioase, asumându-și posesia exclusivă a adevărului.
Protestul magistraților este unul dintre evenimentele care au generat o radicalizare a pozițiilor, făcând dificilă – dacă nu imposibilă – orice încercare de a ignora fenomenul.
Din perspectiva autorului acestui material, schimbările din justiție și protestele ce le însoțesc au divizat și mai mult societatea românească – oricum profund divizată de partis-pris-uri politice – încât se pierd din vedere amănunte esențiale iar perspectiva generală poate fi denaturată, albul devine negru, negrul devine alb, iar nuanțele de gri dispar din tablou.
Întâi de toate, OUG 7/2019 este, din punctul de vedere al semnatarului acestui articol, nu o binecuvântare și nici măcar răul mai mic, ce îndreaptă răul mai mare. Dealtfel, istoric vorbind, acest tip de abordare s-a dovedit de prea multe ori, a fi primul pas pe drumul pierzaniei, pentru a spera că acum destinul ar putea schimba deznodământul. OUG 7/2019 reprezintă exact ceea ce pare a fi din perspectiva celor ceva mai familiarizați cu labirintul dreptului. Cum judecătorii (subliniez-judecătorii, nu procurorii de la nu știu ce Parchet) de la Judecătoria Târgoviște au hotărât să protesteze împotriva ordonanței am să îmi permit să citez din argumentele lor, așa cum au fost ele formulate la anunțul încetării activității,parțiale, a Judecătoriei Târgoviște (26 feb.-1 martie 2019).
- luarea de măsuri pozitive de natură legislativă sau administrativă în scopul suspendării imediate a punerii în aplicare a dispozițiilor din legile justiției şi ordonanțele de urgenţă subsecvente criticate de Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia şi GRECO;
- revizuirea acestor acte normative, după o reală consultare a sistemului judiciar, ţinând seama de aspectele învederate de entităţile menţionate;
- adoptarea de măsuri de natura celor menţionate anterior în scopul suspendării activităţii Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie până la pronunţarea Preşedintelui Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra măsurilor provizorii solicitate în cauza C-127/19 de către Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi revenirea provizorie la competenţa partajată a structurilor de parchet în funcţie de obiectul infracţiunilor (DNA în ceea ce priveşte corupţia, DIICOT în ceea ce priveşte crima organizată, parchetele nespecializate în ceea ce priveşte infracţiunile de drept comun etc.);
- iniţierea procedurilor legislative de către titularii de drept, în vederea modificării Legii nr. 90/2001 pentru condiţionarea expresă şi imperativă a dreptului Guvernului de a legifera prin ordonanţe de urgenţă în domeniul legilor justiţiei şi al legislaţiei penale, după obţinerea avizului din partea Consiliului Superior al Magistraturii sau după acordarea unui termen rezonabil în vederea emiterii acestuia;
Există două variante de lucru.
1.Tudorel Toader are dreptate și ordonanța nu face decât să rectifice „practica delegărilor și prelungite la infinit pe la diverse parchete. De fapt, Toader vrea să golească parchetele de amante, de prieteni, de cumetrii solidificate în ani și ani, de găști care nu au mai vrut să plece din funcții, dar care lucrau fără a avea gradul profesional cuvenit.Un modus operandi infracțional care a transformat parchetele în rețele conectate la Serviciile Secrete și populate de indivizi mediocri profesional, dar recomandați de instituții cu trei inițiale, pentru care au făcut jocuri în schimbul funcțiilor.” În vreme ce „zvârcolirile mușuroaielor de procurori și judecători” (n.m. mii din toată țara, de la toate Instanțele și Parchetele) nu sunt decât zbaterile sistemului, statul paralel, Soros etc., ce își simte amenințată existența și încearcă să riposteze prin manipulare și atacarea sistemului democratic românesc.
(Ca o notă personală- democrația originală românească, predicată de Ion Iliescu în urmă cu aproape trei decenii, continuă să producă efecte)
2. Protestele împotriva OUG 7/2019, pornite dinspre societatea civilă, opoziția politică (măcar o parte a ei) și lumea justiței românești (într-un număr covârșitor magistrații și-au arătat disponibilitatea spre protest, uitați-vă bine la ei, majoritatea sunt tineri, nu dinozaurii nărăviți la rele, într-un sistem corupt până la măduvă) sunt justificate. Iar atunci, pe cale de consecință, T.Toader, deja celebra ordonanță 7 și susținătorii ei, cei fără dubii și rezerve, sunt exact ceea ce spun despre alții că sunt.
Desigur, dacă ar fi să apelez la simbolul snoavelor cu rabini, se poate și ca ambele variante să fie corecte. Nu se poate însă, într-o lume reală, evident.
Spuneam că există tendința, perfect justificabilă din perspectiva naturii umane, de a refuza acumularea excesivă a memoriilor traumatizante, de a uita, pur și simplu, anumite amănunte ale trecutului comun, de dată recentă. Ca să știm de unde am plecat, recomand lecturarea acestui articol (îl regăsiți aici, în paginile www.cursdeguvernare.ro).
Merită o lectură, chiar și în diagonală, pentru că redă, chiar dacă nonexhaustiv, imaginea unui sistem măcinat de o boală ce nu-și găsea leacul în propria „farmacie” și a avut, probabil că încă mai are, nevoie de panaceul altora. Este o lectură necesară, în special celor ce clamează autodeterminarea și dreptul de a greși singuri, fără a lua în seamă sfaturile altora. O lămurire a ceea ce trăim, de o vreme încoace și care, după părerea autorului acestor rânduri, ar putea fi trecută la capitolul –“Prin noi înșine”, transferat din patrimoniul liberal al Brătienilor, dintr-un început de secol XX, în cel neo-socialist, al secolului XXI, o idee pervertită de schimonoselile autocrate ale interesului de tip mioritic.
În rest, ca să închei o poate prea lungă expunere de (contra)idei, aș mai adăuga doar că Hammurabi, prin Codul ce-i poartă numele, cu vreo 4000 de ani în urmă (aprox.1740 î.e.n), schimba radical modul de operare a justiției prin Legea Talionului (ochi pentru ochi). Victimele sau rudele acestora nu puteau pricinui infractorului un rău mai mare decât acesta săvârșise, înlocuind legea preexistentă a „răzbunării sângelui”, specifică comunității gentilice, ce statua dreptul de viață și de moarte asupra infractorului, prins și judecat. Au trecut aproape 23 de secole până când francii lui Clovis I îmbunătățeau un sistem, prin așa numita Lege Salică (secolul VI e.n.). De acolo încoace, schimbările din justiție nu au găsit reperul perfect, dar au evoluat în directă proporționalitate cu evoluția socială. A ignora cu o superioritate păguboasă ideile altora, în domeniu, aplicând doar principiul noi știm mai bine și refuzăm observațiile altora (acum GRECO, Comisia de la Veneția, CEDO, Comisia Europeană) nu este în nici un caz legitimă apărare. Nici măcar, eufemistic vorbind, de o legitimă „naivitate” nu putem vorbi. Este antiteza perfectă a bunului simț. Un bun simț ce, în mod obișnuit, făcea parte din bagajul nației și de care cineva pare că încercă să ne îndepărteze cât mai mult și iremediabil.
Foto articol – proteste magistrați, sursa Hot News.ro
