Mărturisesc că titlul nu-mi aparține. El este așezat pe un mic volum de poezii ce mi l-a dăruit un prieten cu ani mulți în urmă. Astăzi nu mai știu nimic nici de carte, nici de versurile dintre coperțile ei, nici de vechiul prieten!
Uitarea și-a luat tributul!
Revenind la titlul nostru, aproape didactic, vom încerca împreună să ne reamintim ce este acela un prieten! Potrivit DEX-ului, on-line evident, sunt cunoscute 26 de definiții. Simpla enumerare a lor ar fi deja prea mult pentru formatul rubricii, format în care atât eu cât și voi, cititorii mei, încercăm să dăm un sens spectacolului oferit de prezent.
Pentru cei ce și-ar fi dorit înșiruirea exhaustivă a definițiilor, le las plăcerea unei lecturi solitare!
Astăzi vom încerca să surprindem prietenul și meseria de prieten, dincolo de tiparele academice ale dicționarului.
Prieteni sunt toți aceia care au preocupări comune, ”gândesc la fel, zâmbesc la fel”, (sic!), au aceeași meserie, au același loc de muncă…
Nu e bine ?!?
De exemplu, toți medicii dintr-un spital sau toți avocații dintr-un barou sunt prieteni ?!? Cu siguranță definiția nu este relevantă!
Toți indiviții care au aceleași idealuri, cauze, luptă sub același stindard sunt prieteni ?! Adică toți membrii unui partid politic sunt prieteni ?
Dacă sunt prieteni de ce se despart și se împrietenesc cu dușmanul de odinioară iar fostul prieten devine actualul dușman și noul prieten nu este de fapt prieten ci dușmanul dușmanului ?
Nu, asta nu este prietenie !
Vedeți, prietenia este foarte greu de cuprins în cuvinte, ea nu poate suporta canoanele unei definiții, întrucât ea reprezintă o cunună de gesturi.
Prietenia este … , este …, nu știu cum aș putea să vorbesc de ea fără să cad în păcatul unei repetiții fără sens.
Prietenia este mâna întinsă aproapelui, este gestul mărunt, care nu te costă nimic, dar care naște o bucurie în sufletul celuilalt. Prietenia este strângerea de mână sinceră și însoțită de privirea senină. Prietenia este fărâma timpului tău ce îl acorzi celuilalt atunci când ți-o cere, dar mai ales atunci când nu ți-o cere, deși nevoia îl apasă. Prietenia, sora mai mică a iubirii, a credinței. Prietenia este cea mai grea și frumoasă meserie !
Meseria de prieten este veșmântul de aur ce-l purtăm pe umeri în drumul nostru spre regatul cerurilor.
Prietenia este o chemare căreia te supui necondiționat, este un dat pe care trebuie să-l păstrezi, căci de prietenie nu toți se pot bucura.
Latinii spuneau: ”Amicus diu quaeritur, vix inveritur, dificile servatur” adică ”Un prieten se caută îndelung, anevoie se găsește, cu greu se păstrează”.
Astăzi, asemeni multor altor meserii ce au murit odată cu cei ce practicau meseria de prieten este din ce în ce mai rară pentru că locul unde se învață, acasă, la școală, în comunitate, este ocupat de teme imunde conflictuale, sterile, gălăgioase în care, de cele mai multe ori, nu-l mai vedem și nu-l mai auzim pe cel de lângă noi.
Tu, cititorule, oprește-te o clipă ! Ridică-ți privirea de pe nimicul zilei și caută chipul unui prieten pentru că în el vei descoperi o lume aproape pierdută, o lume în care lumina prieteniei străbate furtunile asemeni celei dintr-un far, chiar de ar fi și cel de la Capul Bunei Speranțe !
