Nu-mi face nicio plăcere să mă aplec asupra acestui gen de subiecte, dar prostul și prostia au ajuns să ne înconjoare, astfel că aceste rânduri mai degrabă au rolul unei rafale de respingere a atacului decât cel de semnal de alarmă.
Și pentru că doresc să închei acest subiect, dincolo de pasiunile și controversele ce le poate naște, în spiritul temei lansate de articolul precedent, ca o completare sau întregire, vă propun să încercăm să aruncăm o privire interogativă și asupra a ceea ce putem numi „dușmanul dușmanului prostului”, adică „prietenul prostului”!
Deci, cine este „Prietenul prostului”?
Întrebarea poate parcurge spațiul public și fără îndoială, se poate întoarce cu o multitudine de variante de răspuns. Le aștept!
Înainte de a încerca propria variantă de răspuns ar trebui să căutăm răspunsul în alte întrebări ajutătoare de genul: Prostul are prieteni? Da! este răspunsul. Deși el nu poate decela adevăratele valori ale prieteniei, intelectul și „simțirea” ca să zic așa, neoferindu-i aceste bucurii, el simte nevoia să fie însoțit, asistat, aprobat, adulat întotdeauna, pentru că sindromul „Oglindă, oglinjoară, cine este cel mai deștept din țară? cu răspunsul autoadresat, este confundat cu prietenia!
Deci, prostul, întotdeauna simte nevoia unei însoțiri pe care o consideră prietenie dar în fapt este angoasa lui ancestrală, frica de sine!
Prostul, în marea lui trecere prin viață, după îndelungate sforțări ale minții ajunge la „înțelepciunea deplină” și emite cea mai mare constatare existențială asupra sa „că s-a născut” și atunci, ca o împlinire a primei axiome nu-i mai rămâne decât „să trăiască”, ca scop în sine!
În rarele momente de luciditate, refuzând să-și accepte poziția, prostul va căuta să se înconjoare evident de indivizi de teapa lui, deci de PROȘTI. În prostia lui, PROSTUL are totuși o urmă de inteligență și selectează proștii din jurul lui după un criteriu deloc arbitrar. El își va alege, dragă cititorule, prietenii din rândul PROȘTILOR, după proverbul „Cine se aseamănă se adună”!, dar toți vor fi…, Ai ghicit!: „MAI PROȘTI”!
Nu se poate, veți spune!
Mai prostul este dușmanul prostului!
Nu se poate ca mai prostul să fie și prietenul prostului.
Nu e logic!
Explicația este extrem de simplă! Prostul va accepta în preajma lui decât „mai proști” pentru că în comparație cu aceștia el poate să pară DEȘTEPT! Doar și prostia are, nu?, propria ei scară de valori!
V-ați prins?
P.S. Să nu mai existe dubii asupra eventualilor „adrisanți”, facem precizarea că aceste rânduri au fost scrise doar pentru frumusețea logicii și orice asemănare cu oameni, fapte, evenimente este pur întâmplătoare sau doar rodul imaginației cititorului.
Prostul, mai prostul, dușmanul prostului sau prietenul prostului nu există, doar cormorani ce fac baie în piscină!
Dixi!
