Pentru că prima incursiune în cultura și civilizația romană a iscat ceva controverse atât în rândul oamenilor politici cât și al cititorilor, iar din cea de-a doua categorie și-au permis hâtre jocuri de cuvinte gen latină – latrină, doresc să răspund întâi ultimei categorii, că și cuvântul latrină tot romanității aparține și avea exact același sens ca și astăzi, latrina fiind un semn de civilizație pe care romanii o impuneau acolo unde se aflau ei, prin construirea cu prioritate a latrinelor acolo unde stabileau bazele unei așezări umane.
Tot de la ei avem și vespasienele, pentru cei neavizați toaletele publice, edificii obligatorii în orice așezare umană administrată de romani, numele acestor edificii fiind atribuite după Împăratul Vespasian, cel ce le-a impus.
Revenind acum la imboldul inițial, ”Lecția de latină” nu s-a vrut nici o flagelare publică a clasei politice, nici vreo arătare cu degetul către aceasta, ea dorind să scoată în evidență frumusețea textului și marile adevăruri ce căpătau valori de principiu într-o civilizație pe care o considerăm trecută!.
Îndoielile mele devin din ce în ce mai mari uitându-mă la personajele pestrițe care ne populează viața publică, neștiind către ce parte să privesc vetustul.
Dacă oamenii politici au primit cele două maxime ca pe un imbold mă bucur, dacă le-au primit ca pe o admonestare, iar mă bucur, pentru că înseamnă că demersul, în ambele variante, și-a atins scopul!
Și pentru că afirmam că frumusețea unei maxime rezidă în valoarea perenă, atemporală a celor ce sunt afirmate vă mai aduc în atenție încă un text a cărui actualitate este de necontestat:
Forte est vinum fortior est rex fortiores sunt mulieres super omnia vincit veritas!
(Vinul e puternic, regele e mai puternic, femeile sunt și mai puternice, dar adevărul îi biruiește pe toți!)
Las cititorului avid de informație să descopere autorul, contextul în care au fost rostite aceste ziceri.
Iar criticilor mei nu le pot spune decât: Sit venia verbo! (fără să mai traduc!)
