Plini de speranță, mai aproape sau mai departe de rostul vieții, săraci sau bogați, tineri de toate vârstele, cu toții am pășit pragul acestei mirifice sărbători a Nașterii Domnului!
Încetul cu încetul, am intrat în magia tainică a spiritului Crăciunului, reintrând, pentru puțină vreme, în atmosfera fabuloasă a copilăriei! Știu, poate pe unii grijile-i copleșesc, nevoia și necazul pare să-i fi biruit, alții nu mai sunt printre noi, dar acea atmosferă persistă în inimile noastre și aduce, val după val, acele emoții sacre care ne luminează sufletele, și parcă ne spun că bucuria, niciodată nu se pierde, căci pe ea o regăsim, mai ales în astfel de momente!
Am dăruit fiecare ce am putut, cum am putut, la cine a avut nevoie! Nu am rezolvat problema nevoilor aproapelui nostru în aceste zile, dar am încercat să fim mai buni, mai apropiați și mai generoși.
Desigur, tot anul ar trebui să fim așa, dar ceea ce înfăptuim în aceste zile este ca un exemplu ce ne susține speranța și ne îndeamnă să facem mereu acest lucru și în restul zilelor și ne aduce aminte că omul este ceea ce dăruiește, pentru că, mai ales în aceste zile, trebuie să nu uităm: Dumnezeu ne-a făcut cel mai mare dar – a venit la noi pentru a trăi drama noastră, pentru a lua parte la toate ale noastre, la singurătate, la boală, la neputință, la înfometare, la lispuri și la sărăcie, dar și la bucuriile și aspirațiile noastre!
Aceste zile ar trebui să ne aducă aminte, peste an, că trebuie să fim buni, că trebuie să dăruim, că trebuie să fim generoși și mai ales oameni, tot timpul!
Căci da, Crăciunul este despre Hristos și cu Hristos, iar toate celelalte: daruri, mâncare, curățenie…sunt și ele mijloace prin care încercăm să trăim sărbătoarea, fără însă a uita că trebuie să aibă prioritate prezența sacrului în viața noastră, a lui Hristos, pentru a pătrunde în inima sărbătorii și a păstra acea bucurie a ei pentru tot anul!
Frumusețea acestei sărbători a Nașterii Domnului constă tocmai în faptul că ne transpune pe toți în clipele mirifice ale copilăriei noastre și fiecare copilărie este fabuloasă, magică, de nespus!
Ce n-ai da tu cititorule să fi iar copil!? Ai lăsa toate, tot ceea ce ai, orice bun, orice câștig, orice!
Știu, e un exercițiu de imaginație, dar Nașterea Domnului tocmai aceasta ne transmite: a fi copil înseamnă a te bucura, a trăi cu intensitate și puritate, a fi în comuniune, a te simți solidar, a te simți octotit și, mai presus de toate, apreciat și iubit!
Să ne dăruiască Cel ce în peșteră S-a născut, pentru mântuirea noastră, să fim buni, luminoși, solidari și plini de speranță!
Hristos Se naște slăviți-L, Hristos din ceruri, întâpinați-L!
Rămân, ÎNTOTDEAUNA, CU GÂNDUL LA DUMNEZEU!
Ionuț Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și profesor asociat la Universitatea „Valahia”
