Că „drumul spre iad poate fi pavat cu bune intenții” nu mai reprezintă neapărat o noutate. Că și acțiunile, aparent benefice unei întregi comunități, sunt, de multe ori, doar o fațadă pentru altceva, iarăși nu mai reprezintă o noutate. Și pentru că mai este nevoie, măcar din când în când, de puțină „lumină” prin hățișul birocratic românesc a fost scris și următorul articol (n.m. ce a apărut, inițial, sub semnătura autorului acestui articol, în alt spațiu media):

Atenție! Urmează stația “Prăduiala”, cu peronul pe partea stângă

Pe cât de împlinit, de rotund și aproape european se percepe, auditiv cel puțin, sintagma “bugetare participativă”, pe atât de păguboasă poate fi aplicarea principiului în spațiul neaoș balcanic. Aaa, nu ați auzit de bugetare participativă? Nu aveți de ce să vă faceți probleme. Veți auzi, cât de curând. Asta pentru că e în trend, iar când o administrație locală vrea să mai transfere niște fonduri, către prieteni, va apela, cât de curând, la acestă formulă, prin care cetățeanul de rând, nea Gheorghe, nea Ion și țața Leana,  va fi consultat, se spune, despre ce e bine pentru comunitate. Mai democratic, transparent și fără dureri de cap, legal-penale, nici că se poate.

Principiul

O administrație publică hotărăște ca, din bugetul de investiții al anului ce vine, să aloce un procent pentru proiecte ce vor fi propuse de cetățenii respectivei comunități. Se realizează o platformă on line (foto) unde se pot depune proiecte există un calendar de depunere a proiectelor și unul de votare a acestora. Se stabilește, de la început ,valoarea maximală a sumei de bani alocate per proiect, domeniiile vizate și formula standard a proiectului depus pentru a fi declarat eligibil. Totul, după cum spuneam, se face on line.

În partea a doua urmează votarea (foto, bugetare participativă Cluj Napoca) pe secțiuni, fiind alocări pentru fiecare secțiune (numărul de proiecte ce vor fi declarate câștigătoare este stabilit anterior). Există și varianta votului direct, din ușă-n-ușă, dar doar pentru comunitățile uitate, deocamdată, în secolul XX, ca să nu spunem Evul Mediu. După vot, se procedează la atribuire în funcție de voturile înregistrate. Cam asta e tot. În România (n.m. spun România pentru că, evident, nu au inventat dacii și “roata” asta) primii ce au apelat la această variantă au fost clujenii, mai bine spus administrația locală din Cluj Napoca. Programul are deja o vechime de 5 ani iar pentru 2018 sunt finanțate 15 proiecte, a câte 150.000 de euro fiecare (valoare maximală). Un total de aproximativ 2,25 milioane de euro. Oraș mare, își permite. 

Continuarea o găsiți (AICI).