Motto: “Cine are stofă de trădător mai târziu va strica învoiala.” Tirso de Molina
Referendumul pentru “familia tradițională” a fost inițiat de Coaliția pentru famile (o alianță alcătuită din organizații ale societății civile).
Biserica Ortodoxă Română și-a anunțat sprijinul oficial pentru inițiativă la mijlocul lunii ianuarie 2016. Celelalte culte au pus și ele umărul. Partidele, în frunte cu PSD și cu exceptia USR, au sărit și ele în ajutor (unele partide printr-un fel de asumare, altele măcar prin declarațiile liderilor). Atunci, de ce rezultatul a fost dezastruos, în condițiile în care o parte (tradiționalistă) a societătii civile, Bisericile, partidele au susținut demersul? O posibilă explicație o puteți găsi într-un articol publicat zilele trecute (citiți aici).
Este clar că oamenii nu au fost motivați să iasă la vot. Referendumurile nu au teme populare, ci mai degrabă ele sunt abstracte, fără un interes major pentru electorat. Fără teme politice sau un interes imediat, nici activiștii de partid nu sunt intersați. Fără coloana vertebrala a partidelor, adică primari, consilieri etc. electoratul nu se “mișcă”. Mai ales într-un județ rural cum este Dâmbovița.
Nu se punea problema rezultatului votului, singura ținta o constituia realizarea cvorumului de prezență de 30%. În județul Dâmbovița, cum majoritatea partidelor sunt “praf”, speranța susținătorilor Referendumului era în PSD. Care a promis că se alatură Bisericii. Or, așa cum am arătat într-un alt articol (citiți aici), se pare că promisiunea a fost doar de fațadă. Pe interes propriu, PSD și-a mobilizat electoratul la localele din 2016 și a obținut un scor de 52%, la o prezență de 57% (120.000 de voturi, adică aproximativ numarul de persoane care au fost la votul de săptămâna trecută). Dacă rămân doar cei care au spus DA la Referendum, cifra ajunge la 110.000. La un scor PSD în Dâmbovița de aproximativ 50%`ar fi cam 55.000 de persoane. Nici jumătate față de rezultatul din 2016. De fapt, numărul este mai mic, ținând cont de faptul că multe voturi au fost de la electorii care sunt și enoriași și care, poate, nu sunt interesați de politică.
Ca o concluzie preliminară (neavând, totuși, studii sociologice de tip analize exit-poll), se pare că PSD a cam trădat Biserica în Dâmbovița. Iată ce scria vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei, Ionuț Ghibanu (o persoană bine ancorată în realitatea locală) ieri, pe pagina personală de Facebook:
“Din nefericire, adesea, aceia care țin să-ți demonstreze cel mai vizibil prietenia, trădează, în cele mai delicate momente, atunci când ai nevoie de ei, te părăsesc, mimând iluzoriu că fac totul pentru tine, deși cu câteva clipe în urmă îți promiteau sprijinul și ajutorul lor. Autenticitatea sentimentelor unora ajungem să o punem la îndoială căci ne gândim în ce măsură se forțează nota artificială pt a mima autenticul.
Cuceriți de minciună, aleg calea întunericului din niscaiva calcule, aparent europene, uitând că cel ce scoate sabia de sabie va pieri și ceea ce faci altuia ți se va întâmpla și ție.”
Morala o găsiți în motto-ul de la începutul articolului.
