Sub semnul Centenarului Marii Uniri, în cadrul Zilelor Cetății , așa cum spun organizatorii (Primăria și Consiliul Local Târgoviște), în vechea Cetate de Scaun a Țării Românești, a fost semnată “Proclamația de la Târgoviște”, “un act simbolic care pune România, Târgoviște și municipiile care au avut o contribuție importantă la înfăptuirea României Mari, în deplin acord cu principiile solide, patriotice, după care s-au ghidat cei care au înfăptuit Marea Unire acum 100 de ani.”
În Proclamație (adică o declarație scrisă, prin care se face un apel, în vederea unei acțiuni importante) semnatarii (n.r. reprezentanți ai orașelor Târgoviște, Blaj, Câmpulung-Muscel, Iași, Suceava și Constanța) își propun următoarele:
1.”Cultivarea memoriei istorice a Marii Uniri de la 1918 este neîndoielnic fundamentul statului național și al evoluțiilor pozitive din secolul care s-a scurs până în zilele noastre;”
2.”Cinstirea amintirii tuturor celor care au contribuit la crearea României Mari, restaurarea, conservarea și îmbogățirea monumentelor de for public care au legături cu Primul Război Mondial și cu Marea Unire;”
3.”Educarea tinerei generații în spiritul patriotismului civic, al valorilor care au dat acestei națiuni soliditatea și capacitatea de a rezista și de a-și manifesta cu plenitudine forța creatoare.”
Gestul, inițiat de către Primăria Târgoviște, oricât de lăudabil, rămâne un act neizbutit.
Doar primarul orașului Câmpulung, Ioan Liviu Țâroiu (foto încercuit), alături de edilul șef al Târgoviștei, Daniel Cristian Stan (foto-citind declarația) au fost prezenți, restul edililor trimițând reprezentanți la acest eveniment cu o valoare de simbol extraordinară, așa cum l-au gândit organizatorii.
Aceștia au omis, probabil din considerente politico-geografice, să dea o dimensiune într-adevăr unitară gestului, prin neinvintarea, la semnarea unui document în care sunt amintite orașe importante, ce au contribuit substanțial la realizarea Unirii din 1918, unor reprezentanți ai orașelor Chișinău și, de ce nu, Cernăuți. Chiar dacă nu ar fi fost posibil și ar fi primit un răspuns negativ (în cazul Cernăuți) actul inițiat de Primăria Târgoviște, fără această participare, rămâne doar o hârtie, (aproape) fără valoare.
Multe dintre sintagmele ce se regăsesc în document, precum „patriotism civic” sau “a-și manifesta cu plenitudine forța creatoare”, sunt prea mult legate istoric de o periodă de tristă amintire (comunismul și a lui „limbă de lemn”) ca să poată da valoare, sau dimensiunea excepționalului, documentului intitulat “Proclamația de la Târgoviște”.
În realitate, documentul nu propune aproape nimic concret ( în afara grijii față de monumentele de for public). Puterea, valoarea și perenitatea ideilor unei proclamații, sunt date, până la urmă, de ceea ce își propun inițiatorii.
O proclamație importantă din România, Proclamația de la Timișoara (martie 1990), prin ceea ce propune (în special punctul opt-legea lustrației și punctul 11-cel al descentralizării), rămâne un reper, chiar dacă, deocamdată, propunerile nu au devenit realitate. În vreme ce Proclamația de la Târgoviște riscă să rămână, cel mai probabil, doar un act bifat într-o agenda politico-adminsitrativă, căruia timpul nu îi va adăuga valoare și, cu siguranță, nici consistență.
