Prostia, amatorismul și voluntarismul au îngropat mai multe afaceri în România, decât toate crizele prin care a trecut țara, la un loc!
De la distrugerea industriei naționale în anii de după revoluție și până la incapacitatea funciară de a cheltui cu folos banii oferiți gratis de Uniunea Europeană, vremelnicii conducători ai destinelor românilor și-au câștigat locul în istorie alături de năvălirile barbare, tătare sau otomane.
Dâmbovița, județ-pilot pentru sinistrul plan de distrugere a industriei românești, este în continuare văduvit de orice speranță, condamnat pe vecie să stea cu mâna întinsă, cerșind ”de la centru”. Și asta nu pentru că nu am avea destule oportunități pentru a ieși din mocirlă. NU! Vina este exclusiv a celor care, de aproape 30 de ani, nu înțeleg că NU pomana primită cu țârâita de la Guvern va rezolva marasmul economic și social din județ, ci o renaștere economică bazată pe investiții private în domeniile care se constituie în tot atâtea atuuri. Printre acestea, turismul – cu accent pe zona montană. Domeniu prioritar, cum le place unora sa spună.
Pe hârtie, stăm foarte bine. Milioanele de euro cheltuiți pe studii și proiecte, în ultimele decenii, par a indica o activitate febrilă în sensul dezvoltării infrastructurii turistice în județ. Pe hârtie, ar fi trebuit să avem pârtii de schi, hoteluri, centre de servicii, parcări, transport pe cablu, șosele etc. În realitate, cu excepția câtorva proiecte (e drept, importante și binevenite – dar nu suficiente) finanțate cu bani europeni sau guvernamentali, nu doar că nu clădim, dar suntem campioni, prin reprezentanții noștri, la demolat și ce clădește cu efort, în mediul privat.
Aproape nu trece o zi fără să aflăm, cu tristețe, că se mai bate un cui la capacul copârșeului în care unii se grăbesc să așeze turismul montan dâmbovițean. Sălbatici care distrug totul, lăsând în urma lor munți de gunoaie, fără nicio reacție din partea autorităților; o armată de Dorei care exploatează material lemnos și îl încarcă în camioane blocând cu totul drumul – ilegal, dar cui ii pasă?! Mai nou, autoritățile locale și județene par a fi prinse într-o cursă nebună cine sapă mai repede groapa turismului în județul Dâmbovița!
E drept, niciuna dintre anomaliile care sapă la temelia unei industrii care, pe alte meleaguri, asigură bunăstarea unor națiuni întregi (turismul, adică) nu scapă nesemnalată. Una dintre vocile care în ultima vreme se face tot mai des auzită, în sprijinul dezvoltării turismului montan în Dâmbovița, este cea a președintelui Asociației Turistice Peștera-Padina, Valentin Calcan, care nu mai departe de astăzi a semnalat o altă… ”întâmplare” cu impact distructiv.
Într-un comunicat de presă, Calcan deplânge hei-rup-ismele din administrația județeană, care se dovedește incapabilă să-și respecte propriile strategii, propriile priorități:
”Ieri am participat la invitația dlui Ionuț Săvoiu – Administrator Public al județului Dâmbovița la o întâlnire privind situația Planului Urbanistic Zonal pentru Stațiunea Turistică Peștera-Padina.
Concluzia mea după întâlnirea cu autoritățile CJD: dorință este; putință nu este!
După aproape 20 de ani de când CJD a reluat ideea realizării Stațiunii Montane Peștera (primul PUZ a fost gata în anul 1999), nu-mi vin în minte decât vorbele prietenului meu (și mult regretatului) Victor Sanda “degeaba-i dorință dacă nu-i putință!”
Cea mai frumoasă zonă din Bucegi și, cred eu, din Carpați, cu Vârful Omu, Babele, Sfinxul, Peștera Ialomiței și Lacul Bolboci, se zbate între multele studii, plătite cu bani grei, fără nicio finalizare și avalanșa gunoaielor, a lipsei autorității, a manelelor și a grătarelor pe margine de râu.
Am văzut ieri o “nouă” variantă a PUZ-ului, mult diferită de cele anterioare, o variantă care, practic, nu ține cont de PUG-ul aflat în vigoare, cel din anul 2008. De exemplu, în Padina sunt investitori care au cumpărat terenuri în intravilan, cu posibilitatea de a construi pensiuni/hoteluri, iar în actuala propunere acestea sunt într-o zonă de extravilan unde nu se poate monta nici măcar o băncuță din lemn! Este adevărat, uneori proprietatea privată este privită cu dispreț, dar dacă și autoritatea județeană o ignoră, acest fapt nu este de bun augur.
Stațiune turistică fără investiții private nu există decât pe documentele din birourile Consiliului Județean. Fără un PUZ aprobat și fără o bună colaborare cu autoritățile locale și județene nu va investi nimeni în nimic!
Cum speranța moare ultima, dacă tot au trecut 20 ani de la prima promisiune a CJD privind Stațiunea Montană, dl Săvoiu ne-a spus că, totuși, noul Plan Urbanistic Zonal se va finaliza în 3 luni.
Valentin Calcan,
Asociația Turistică Peștera-Padina”
