Județul Dâmbovița este interesant, oarecum ciudat și atipic din mai multe puncte de vedere. Ca suprafață, județul ocupă locul 37 într-un clasament național (al cincilea din coadă în ordine crescătoare). Nici ca situare geografică nu stă prea bine.
Odată cu mutarea capitalei de la Târgoviște la București, liniile strategice rutiere și mai apoi feroviare s-au schimbat dramatic: județul este ocolit de traseele către Moldova și Transilvania (favorizat în acest caz este Ploieștiul) și de cele spre Est (face excepție sudul județului), inclusiv Valea Oltului și în continuare spre Ardeal (favorizat aici este Piteștiul). Pe de altă parte, Dâmbovița este un județ covârșitor rural (72% din totalul populației locuiește la țară), ocupând ultimul loc într-un clasament al județelor în ceea ce privește ponderea urbană (vezi aici). În schimb, județul este bine populat (510.000 locuitori, locul 15- vezi aici), cu o densitate a oamenilor foarte mare (134 locuitori/km2, locul 5- detalii aici). Aceste date sunt foarte interesante din perspectiva strategiilor politice și a abordării campaniilor electorale (după cum vom vedea mai jos).
Și în ceea ce privește situația socio-economică statisticile sunt interesante. La 31 ianuarie 2018, rata șomajului în Dâmbovița era de 5,18% (la nivel național: 3,99%), județul ocupând un nedorit loc 30 (aici găsiți date complete). În schimb, în ceea ce privește salariul mediu net situația este mai bună: 2008 lei la nivelul anului 2017 (în prima jumătate a clasamentului- vezi harta completă). În decembrie 2017, aproximativ 7300 de persoane (1,38% din totalul populației județului) beneficiau de ajutor social pentru completarea venitului până la nivelul minim garantat, cifre ce situează Dâmbovița pe un neonorant loc 9în țară.
Datele socio-demografice prezentate mai sus sunt relevante și utile pentru abordările și strategiile politice. Mai întâi de toate, profilul general al alegătorului dâmbovițean ar fi urmatorul: domiciliul în zona rurală, vârsta medie + seniori (pensionari), venituri mici și medii, studii primare/gimnaziale/liceale. Cine se regăsește în acest profil? Evident, alegătorul de stânga, adică al PSD. Tocmai de aceea, cu mici excepții , stânga a câștigat aproape tot timpul în Dâmbovița toate tipurile de alegeri. Iată evoluția scorurilor PSD pe votul politic (Camera deputaților): 1992-36,85% FDSN, 1996-31,99% PDSR, 2000-36,61% PDSR-PUR-PSDR, 2004-46,21% PSD-PUR, 2008-PSD-PC 35,96%, 2012-în cadrul USL-61,20%, 2016-62,9%!!! PSD. Este clar că PSD are în Dâmbovița un bazin electoral enorm, cu rezultate la alegeri între 32%-60%. Pentru a obține scoruri mai mari, față de un minim aproape garantat de 30%, este necesar doar un efort de mobilizare al membrilor și simpatizantilor și, evident, al primarilor, tip de acțiune in care PSD exceleaza, ce-i drept. În ceea ce privește oferta electorală și aici lucrurile sunt clare: pensii, salarii, ajutoare sociale (vezi mai sus), facilități acordate de primari, locuri de muncă. Au loc și investițiile în promisiunile electorale, dar fară prea mare efect.
Care ar fi electoratul de dreapta? Dacă scădem orasele mici, care, în general, se comportă ca în rural, mai ramane Târgoviște, adică undeva la 15% din populație. Hai să spunem 20%, cu o ajustare în plus pe urban. Profilul clasic al votantului de dreapta este: domiciliul în urban, vârsta tânără și medie, venituri medii și mari, studii medii/superioare. Cam puțin loc de întors, nu? Haideți să vedem rezultatele dreptei în Dâmbovița pe votul politic: 1992-20,49% CDR, 1996-29,73% CDR, 2000-6,28% PNL,2004-31% Alianța DA, 2008-PDL 32,36% și PNL 18,57%, 2012-ARD 19,41%, 2016-19,37% PNL, 4,13% USR, 3,77% PMP. Pe dreapta s-au obținut voturi totale care au avut un maxim de aproximativ 50 %, cu o medie de 26%. Este clar că s-au luat voturi și din rural. Dar nu neaparăt pe oferta electorală, ci pe „achiziții” de primari. Apropo de oferta dreptei, cam greu de aplicat în Dâmbovița. Adică facilități pentru mediul privat, investiții etc. Nu prea prind aici. Poate în Târgoviște.
Putem trage niște concluzii în cadrul acestei analize, care nu a mers însă până la nivel de nuanțe și nu a ținut cont de toți factorii „perturbatori”. Dâmbovița este un județ rural, cu o populație cu un număr peste medie și cu asteptări în zona socială, nu foarte atrăgător pentru investitori. Este un județ care intră în tiparul județelor din sudul țării, cu un electorat rural predominant de stânga, centrat pe influența primarilor. Dreapta poate câstiga aici doar în situația unui „val” favorabil pornit la nivel național (vezi anii 1996 și 2008), în combinație cu o „achiziție” de primari, care, de obicei, “fac legea” în rural.
