Nikolai Andruscenko, 73 de ani (2017) Rusia: aproape omorât în bătaie, pe stradă, decedat în spital, din cauza rănilor. Laurent Castillo (2018) Guatemala: împușcat în cap și abandonat într-o plantație de trestie de zahăr. Carlos Dominguez Rodriguez (2018) Mexic: asasinat în propria mașină. Ján Kuciak (2018) Slovacia: împușcat în piept, în propria casă, Martina Kušnírová, asasinată cu un glonț în cap. Daphne Caruana Galizia (2017) Malta: ucisă de o bombă amplasată sub mașina sa, în fața casei, în octombrie 2017.
Este un bilanț al ultimelor șase luni (octombrie 2017-martie 2018) al jurnaliștilor uciși în întreaga lume. Fără pretenția că ar fi un bilanț exhaustiv, ceea ce ați lecturat anterior, reprezintă un fragment al unui război despre care mulți dintre noi nu știm nimic sau, mai bine spus, nu vrem să știm nimic. Mai ales când vorbim de jurnalism de investigație statisticile sunt de-a dreptul covârșitoare. 2500 de jurnaliști uciși din 1990 încoace, arată unele dintre acestea. Cei mai mulți în zonele de conflict armat. Toți cei amintiți, în debutul acestei scrieri ,au fost uciși în zone în care nu există un conflict armat.
Europa este zona cea mai sigură, din acest punct de vedere, numai că nici Bătrânul Continent nu este ferit de violența excesivă, exercitată asupra jurnaliștilor, violență izvorîtă din frustrarea celor ce știu, sau doar presupun, că s-ar putea ca ancheta jurnalistică, îndeobște, să ajungă la concluzii ce i-ar trimite după gratii. Suprimarea fizică este foarte rară în Europa în principal datorită regimului mult mai restrictiv, comparativ cu alte regiuni ale lumii, în ceea ce privește armele și muniția. Pe de altă parte, reducerea la tăcere a „câinelui de pază al democrației” ( știu, este o descriere vag anacronică, dar la îndemână) se face cu alte mijloace.
În Ungaria lui Viktor Orban, presa este cumpărată de către stat, iar cine nu vinde este falimentat programatic, tot de către stat, prin persuadarea eficientă a surselor private de finanțare. De altfel sistemul nu este nou și a fost încercat, cu foarte mare succes de către „El însuși”, Adrian Năstase, la momentul în care deținea puterea în România (2000-2004). Cine nu era cumpărat era intimidat…
Continuare aici
