CRĂCIUNUL – O POVESTE DE IUBIRE NESFÂRȘITĂ

in Opinii by
Banner

Așteptată și mult dorită, Nașterea Domnului este sărbătoarea care renaște de fiecare dată în sufletele noastre acea bucurie fantastică a copilăriei, acel timp special al frumuseții și al împărtășirii de strălucirea luminii cerești, precum și generozitatea dărniciei care intensifică între noi comuniunea.

Cu siguranță, Crăciunul este sărbătorea lui Hristos, pe El îl are în centru și numai și numai despre El se vorbește, dar aceasta ne redeschide tainic ușa inimii și ne oferă imaginea acea a Împărăției copilăriei, cu gingășia și tandrețea ei, cu nevinovăția unei vârste în care bucuria, jocul și prezența celor dragi erau tot ceea ce dădea măreției vieții noastre.

De fiecare dată, de Crăciun, retrăim, iar și iar, nu magia bolnăvicioasă a cumpărăturilor și a delirului gastronomic, ci frumusețea și bucuria acelei vârste de aur a copilăriei, adevărată pregustare a Împărăției, mai ales când mulți din cei ce au fost, astăzi nu mai sunt, ci ne însoțesc cu prezența lor iubitoare din altă lume.  Celebrăm o stare de spirit, dar și cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni L-a făcut: intrarea Lui în lumea noastră, în fragilitatea și limitările noastre, în lupta noastră cu neputința și obstacolele, Întruparea Sa! Acesta este Unicul, marele și Cel mai de Preț Dar-El însuși printre noi. El însuși, trăind cu fiecare dintre noi viețile noastre, fiind alături de noi, iubindu-ne fără nicio îndoială, total, profund și exemplar!

De fapt, de aceea ne și oferim daruri unii altora și mai ales copiilor, întru pomenirea acestui dar al darurilor, venirea Lui printre noi. Faptul că prin aceasta Dumnezeu ne arată că noi suntem bucuria Lui, noi suntem cei în care El pune mereu, iară și iară încrederea Lui, cei pentru care El a suferit pătimire și moarte, dar ca un Dumnezeu nemuritor!

El a ales să împărtășească viața aceasta și apoi veșnicia cu noi, oamenii, făpturile care împreună reflectăm chipul Lui, Cel ce este iubire, comuniune și lumină.

De Crăciun, mai ales să ne amintim că rostul nostru în viață nu este altul decât acela de a reflecta această lumină, bucurie, iubire și comuniune dumnezeiască pe pământ! Căci, oare ce-ți poate aduce mai multă bucurie , pace și împlinire decât a împărtăși iubire și a fi iubit?

Dincolo de reclamele  luminoase dar găunoase, dincolo de abundența risipitoare materială și de excesele gastronomice, trebuie să înțelegem că Nașterea Domnului este sărbătoarea care dorește să ne arate altceva decât acestea, dorește să ne trezească la viață, inclusiv prin amintirea copilăriei noastre, care indiferent de greutățile inerente, este fabuloasă și de poveste.

Să ne amintim că Cel ce a creat toate a ales să se nască în sărăcie, la marginea lumii civilizate de atunci și a unui orășel necunoscut, pentru a ne arăta puterea iubirii, măreția smereniei și faptul că înaintea lui Dumnezeu altele sunt cele ce contează, privirea noastră și interesele noastre nu sunt ale Lui, dar trebuie să le facem să fie! De Crăciun, să facem un efort să fim mai buni, dar nu din ipocrizie, ci pentru a fi sămânța din care să rodească bunătatea ce trebuie să se extindă este tot anul!

Să iubim, să dăruim, să ne bucurăm și mai ales să nu uităm că după modelul dumnezeiesc a iubi și a împărtăși iubire este cel mai mare dar, unicul de altfel necesar!

Hristos se naște, să ne bucurăm și să-L lăudăm!

______________________
Ionuț Adrian Ghibanu este vicarul Arhiepiscopiei Târgoviștei și lector dr. la Universitatea „Valahia”

 

Banner