RECURS LA PREZENT. Şcoala vieţii, care are toţi băieţii

RECURS LA PREZENT. O pildă!

in Opinii by
Banner

Retras la odihna nopţii în staulul ce-l găzduia, măgarul pe spatele căruia intrase Iisus Hristos prin porţile Ierusalimului, rumegând aproape metafizic un pai, începuse a se lăuda unui confrate mai în vârstă de primirea călduroasă de care s-a bucurat, de uralele şi vorbele frumoase ce le-a auzit, oftând prelung după fericirea zilei ce tocmai o încheiase.

Tovarăşul său de iesle, deşi aparţinea aceleiaşi specii, sesizând ignoranţa mai tânărului său confrate, a încercat să-l trezească la realitate, arătându-i iluzia în care singur se îneca.

Tânărul măgar a protestat vehement, afirmând că tovarăşul său de iesle este mânat de invidie pentru că nu a fost şi el acolo ca să vadă cu ochii săi şi să audă cu urechile sale uralele mulţimii ce îi erau adresate!

Bătrânul măgar, văzând că nu o scoate nicicum la capăt cu tânărul măgar, îl sfătui ca a doua zi, singur, să treacă din nou prin porţile Ierusalimului şi să meargă pe acelaşi drum ca şi în ziua precedentă.

La sfârşitul zilei următoare, tânărul măgar, cu urechile pleoştite, îi spuse bătrânului confrate că a avut dreptate, nimeni nu-l mai băgase în seamă !

Vezi, îi răspunse sapienţial bătrânul confrate, dacă nu mai este Iisus Hristos lângă tine, eşti doar un MĂGAR !

Asemeni măgăruşului din mica noastră povestioară, un personaj din cotidianul urbei noastre s-a aciuat pe lângă diverşi oameni politici, încercând să le ofere diverse servicii şi favoruri.

Faptul că nu a fost respins cu brutalitate, dintr-o anumită condescendenţă, personajul nostru – capră să-i spunem, a devenit un obişnuit al zilei şi al locurilor frecventate de oameni politici, făcându-l să creadă că simpla vecinătate a acestora i-a ridicat şi lui statutul social şi nu mai este un biet patruped.

Mai mult, stând sub lumina reflectoarelor şi a mulţimilor de reporteri şi cameramani, a început să transforme iniţiala tăcere tâmpă într-o serie de behăituri fără noimă crezându-se, pe rând, când soprană, când tenor, identitatea de gen fiind o problemă căreia încă nu i-a găsit rezolvarea.

Între noi fie vorba, statutul de tăcere inteligentă nu-l prindea pentru că inteligenţa este apanajul celor educaţi ori caprei noastre tocmai educaţia îi lipsea!

După exersări, nu multe, ce-i drept, capra noastră s-a trezit că vrea să treacă la statutul de „ţap înţelept”, uitându-şi statutul parazitar pe care îl are, existenţa lui fiind intrinsec legată de vecinătatea oamenilor politici,  neînţelegând relaţia sa simbiotică faţă de cei ce-l tolerează şi tinzând să creadă, asemeni tânărului măgar, că el este centrul atenţiei!

Îi transmit personajului nostru şi pe această cale că nu-şi poate depăşi condiţia, iar când i-am spus că are scabie şi este imund, nu l-am gratulat, aşa cum a crezut, ci i-am spus că, fără vecinătatea oamenilor politici, este doar o capră râioasă şi dezgustătoare!

Banner
Tags: