fbpx

Platformă de știri și opinii

Puterea exemplului sau exemplul puterii

RECURS LA PREZENT. Un viol consimțit!

in Opinii by
Banner

Fără a avea aprofundate studii sociologice, nu poți să nu constați că resuscitarea canibalismului politic este într-o relație direct proportțională cu lipsa de anvergura liderilor.

În lipsa unui/unor lider(i) autentic(i) masa gregară se înfierbântă și se însuflețește, fiecare descoperind în propriul rucsac bastonul de mareșal pe care îl transformă repede în „ghioagă” și trece la anihilarea celui de lângă el, fie pentru a-și afirma superioritatea, fie pentru a se asigura că, pentru aceleași considerente, nu acționează vecinul lui primul.

Grabnica întâlnire a conducerii PSD în de acum consacratul mioritic „CEX”, nu a ieșit nici de această dată din tiparul obișnuit, deși printre lacrimi șterse în grabă, unele pornite din iubire, altele din nedreptăți și răutăți misogine, suntem anunțați că nu a fost retezat nici un „capăt”, deși sângele ar fi fost dorit, spre răzbunarea unora.

Spectacolul din spatele ușilor închise din Kiseleff, demn de epoca lui Eugen Ionesco, cu siguranță că s-ar înscrie în categoria tragi-comediei, cu puternice scene ce frizează absurdul.

De departe, scena de cea mai mare încărcătură emoțională, dramatică dar și de un burlesc greu de imaginat, este cea de final în care fostul premier, fostul candidat la președinție, fostul președinte al partidului, trei în unul, cum răsuna celebra reclamă, cu ochii înecați în lacrimi, cu vocea sfâșiată de durere ne anunță că acolo, la etaj, nu s-a întâmplat nimic, că n-a existat nici un rapt, nici o siluire morală, că nu s-au adresat cuvinte grele, acolo nimeni nu a dorit funcția nimănui, nimeni nu a fost forțat să ia vreo decizie împotriva propriei voințe, că acolo, ca într-un adevărat conclav, cu post și rugăciune, au ajuns la concluzia că ea, până mai ieri vârful de lance al partidului, trebuie să plece, iar acum când s-a hotărât să plece, repetă aproape școlărește că nimeni nu a forțat-o, că nimeni nu i-a cerut demisia și că toți o deplâng dar înțeleg gestul ei.

În acele momente îmi vine în minte o glumă cu celebrul nostru personaj național, Bulă, care, solicitându-i-se la școală să dea exemplu de o faptă bună el se mândrește cu curajul și stăpânirea de sine de care a dat dovadă când a scăpat o fată de la viol! Profesoara, empatizând cu întreaga clasă, cu o nedisimulată uimire admirativă, îi cere lui Bulă mai multe amănunte despre eroica lui faptă, iar răspunsul sec al mucalitului personaj a căzut ca o ghilotină peste auditoriu: „Am convins-o”!

Așa se întâmpla și în miez de noapte pe treptele din Kiseleff, când „victima” se străduia din răsputeri să ne convingă că nu a fost violentată, că nu s-a întâmplat nimic împotriva voinței ei, iar falnicii cavaleri (a se citi coautori) ce o înconjurau, mărturiseau că toate aceste strategii aplicate au fost doar mijloace pașnice de convingere, de autoconvingere!

Privind tabloul final nu știu cât a fost sau nu a fost convinsă dar, cu siguranță, nu a fost convingătoare!

Banner
Tags:

Ultimele stiri din Opinii

Go to Top