fbpx

Platformă de știri și opinii

RECURS LA PREZENT. Şcoala vieţii, care are toţi băieţii

RECURS LA PREZENT. „Să-i ascultăm pe cei care tac!”

in Opinii by
Banner

Nu puţine sunt dăţile când aţi auzit în analizele unor sociologi expresii de genul: „mulţimea mută” sau „masele tăcute”.

Fără a cerceta fenomenul, pentru că înţeleg că în spatele acestor expresii sunt câteva rafturi de literatură de specialitate (sociologică) şi nu neapărat determinat de recenta acţiune plebiscitară, doresc să vă supun atenţiei povestea acestor indivizi mulţi şi tăcuţi.

Mulțimea tăcută a reprezentat întotdeauna baza piramidei în orice formă de organizare socială. Ea se aşază pe cei care, acceptându-şi condiţia, asumându-şi voluntar rolul şi poziţia, înţeleg să-şi pună efortul în comun pentru ca, împreună cu sine, să împingă comunitatea înainte, să-i dea sens, valoare şi identitate.

Mulțimea tăcută a celor modeşti, a celor care acţionează din credinţă, nu din nevoia neapărată a unei recompense, a făcut ca fiecare generaţie să lase în urmă „un ceva” ”cu umbră”, indiferent că acel ceva s-a numit clădire, drum, lăcaș de cult sau operă de artă.

Mulţimea tăcută este cea care, aliniată în spatele liderului, dă viaţă viziunilor acestuia, este masa omogenă care se coagulează în jurul lui şi, consonând cu acesta, adună în mod voluntar toate energiile creatoare!

Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie în schimb de o relaţie biunivocă, de o comunicare care să cunoască fluxuri în ambele sensuri! Masele tăcute îmbrăţişează idealurile liderului doar atunci când şi liderul ascultă aceste mase chiar tăcute fiind !

Frământările sociale, violente în trecut, sancţionatorii astăzi prin acţiunea plebiscitară sau proteste prelungite de genul # sau „vestele galbene” au loc întotdeauna când liderul nu mai are capacitatea „să-i asculte pe cei care tac!” sau, mai grav, să asculte pe unii indivizi care îşi arogă „statusul” de reprezentanţi ai acestor mase tăcute, indivizi care devin mai vocali pe măsura ce fariseismul lor creşte.

Tipul acesta de individ este „toxic” prin definiţie, prin alcătuire, iar masele îl resping întotdeauna ca pe un corp străin, refuzând să-l asimileze.

Nu-ţi trebuie niciun pont şi nici să cumpăneşti prea mult ca să vezi un asemenea individ. Ei sunt la tot pasul, izolaţi de masele tăcute, mereu deplângând soarta celor mulţi, violenţi în discurs, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de substanţă.

Greşeala nu este a lor că şi-au arogat asemenea roluri ci a liderului că îi ascultă şi îi creditează ca reprezentanţi ai maselor, ai mulţimilor tăcute!

Astfel că, asemeni unei instanţe morale, maselor tăcute, maselor mute, ca o eternă recunoştinţă pentru sacrificiul atâtor generaţii, trebuie să li se recunoască dreptul de a fi ascultate atunci când tac!

 

Banner

Ultimele stiri din Opinii

Go to Top