Puterea exemplului sau exemplul puterii

RECURS LA PREZENT. Jumătăți…

in Opinii by
Banner

Imediat după ce a fost creată lumea, după ce a primit o dimensiune materială ce a devenit măsurabilă, mulți s-au grăbit să o împartă în jumătăți sau diferite părți, mai mult sau mai puțin egale.

Originea acestei porniri poate fi explicată prin maxima latină „Divide et impera!”, căci, într-adevăr, neputând să stăpânești întregul, este mult mai ușor să-l fărâmițezi și să-ți manifești puterea asupra fiecărei părți, ajungând în final să domini și întregul după ce ți-ai apropriat fiecare parte.

Acest mecanism a funcționat și funcționează și astăzi atunci când discutăm de universul material sau de modul în care persoanele sau populațiile înțeleg să se manifeste ca un întreg sau ca o parte.

Așa cum am învățat la școală că ultima particulă care nu se mai poate divide este atomul, deși și acesta are părți componente dar luate separat ele nu mai definesc o entitate cu identitate, raportându-ne la dimensiunea spirituală și umană, OMUL este entitatea ce nu mai poate fi împărțită. Această imposibilitate are două cauze majore. Una ținând de dimensiunea materială iar alta de cea spirituală.

Omul nu poate exista sub forma unor jumătăți pentru că el ca ființă nu poate exista decât întreg. Trunchiul și membrele inferioare nu ar putea exista independent, așa cum nu poate exista capul de unul singur.

Sub lumina dimensiunii spirituale, omul este plămădit „după chipul și asemănarea Domnului”, asta însemnând, raportându-se la unicitatea Creatorului, că și omul, asemeni Creatorului, este unic, indivizibil în orice mod, fie el și al jumătăților.

Veți întreba poate de unde vine nevoia acestor rânduri?

Privind oamenii care ne înconjoară, astăzi, mai mult ca oricând, ai senzația că ești înconjurat de jumătăți de oameni. Mulți dintre semenii noștri, răzlețiți cu multă dărnicie în toate domeniile vieții sociale, îi vezi comportându-se asemeni unor jumătăți de oameni, care fără cap, care fără mâini, care fără picioare, încât îți vine să crezi că toți sunt loviți de o molimă care îi sluțește sufletește și îi dezumanizează în asemenea hal, încât vecinătatea regnului animal devine una prietenoasă și plină de calde îmbrățișări.

Primenirea morală a noastră, ca oameni și ca nație, nu poate veni decât prin înlăturarea acestor rătăciri ale naturii, prin înlăturarea acestor jumătăți de oameni, a acestor semidocți, a acestor semeni incompleți, prin lipsa educației și a bunei creșteri, căci numărul lor din ce în ce mai mare tinde să copleșească înțelegerea și îngăduința bunului simț.

Jumătățile de oameni cocoțați în diferite funcții trebuie să coboare de pe piedestal pentru că existența lor, inexplicabilă astăzi, devine și inacceptabilă.

Nici liderului nu îi este de folos o armată de jumătăți de oameni, întrucât neputința lor îi face nefuncționali și atunci care mai este rolul unei structuri în momentul în care nu mai corespunde cerinței pentru care a fost creată și nici maselor nu le este de folos să fie conduse de jumătăți de oameni pentru că asemenea personaje, pierzându-și integritatea morală, sunt descalificate pentru poziția de lider.

Jumătățile de oameni nu ar trebui să existe așa cum nu există jumătăți de păcate sau jumătăți de iertări!

Banner