• IMG_0920.jpg
  • IMG-20190715-WA0006.jpg
  • IMG_0873.jpg
  • IMG_0887.jpg
  • IMG_0904.jpg
  • IMG_0911.jpg
  • IMG_0916.jpg
  • IMG_0931.jpg
  • IMG-20190715-WA0004.jpg

Pe acoperișul Europei: Dufourspitze

in HOBBY/Travel by
Banner

Zilele trecute am încheiat un proiect în zona Alpilor de la granița elvețiano-italiană, care a avut ca scop ascensiunea Vârfului Dufourspitze (4635 m), cel mai înalt munte al Elveției și al doilea pisc din Alpi, după Mont Blanc.

Împreună cu Alexandru Dobra, am reușit ascensiunea pe ruta clasică, Creasta Vestică, în aproximativ 7 ore, cu plecare la 03.00 dimineața de la Refugiul Monte Rosa (2788 m).

Accesul în zona montană înaltă a masivului se face cu plecare din stațiunea Zermatt, folosind trenul cu cremalieră care ne duce până la Gornegrat (3100 m). Ideal pentru cei care vor sa urce Dufourspitze pe ruta elvețiană ar fi să coboare mai jos, la Riffelberg (2585 m) și să prindă, de aici, poteca pe curbă de nivel ce duce la jumătatea ghețarului Gorner – ceea ce noi am și făcut.

Ajunși la baza ghețarului, avem doua variante: prima, mai lungă și mai circulată, dar  cu mai puține urcări, ce traversează ghețarul; cea de a doua, prin vale, pe lângă lacurile glaciare Obdem. Optăm pentru cea de a doua variantă, care este mai rapidă dar mai puțin umblată și cu mai multe urcușuri.

Ajungem la Refugiul Monte Rosa, o cabana în toată regula cu absolut toate utilitățile necesare unei cabane montane. De pe terasa și sala de mese a acestuia, priveliștea spre Matterhorn și vârfurile din preajmă este superbă. Ne odihnim, după lungul drum șerpuind printre crevase și grohotișuri imense.

La 02.00 noaptea dăm deșteptarea, cât mai silențios posibil, iar la 3.00 pornim spre vârf, în tandem cu un grup de francezi și unul de elvețieni. Primele pante sunt lejere, însă după ceea ce aproximăm jumătatea traseului, înclinarea începe sa se accentueze. Sub prima pantă, grupul de francezi se retrage. Ajungem în sectorul mai tehnic al crestei, unde se retrag și elvețienii, considerând că este prea lungă și prea anevoioasă partea finală spre vârf.

Creasta somitală a muntelui Dufourspitze are trei porțiuni mai delicate, prima care este mai scurta si nu foarte dificila, cea de a doua, o panta mai abrupta de aproximativ 200 m, si partea finală spre vârf, care este cea mai tehnică și  mai ascendentă. Rămași singuri pe această parte finală de creastă, nu ne grăbim, fiindcă avem suficient timp, însă ne displace faptul că trebuie să ne retragem tot pe aici.

În jurul orei 10.00 ajungem pe vârf. Poze și puține vorbe, știind ce ne așteaptă. Se așează rapid și ceața, care crește și mai tare disconfortul. Ușor, ușor, reușim să ajungem la pantele mai domoale și într-un final la refugiu. Nu zăbovim prea mult și pornim spre Zermatt.

Concluzia: un munte superb, un traseu de vis, însă foarte lung, cu diferență de nivel prea mare.

Mulțumim Primăriei Municipiului Târgoviște pentru susținere!

Geo Badea,

organizator

Banner