Aniversarea unui Președinte

in Opinii by
Banner

L-am cunoscut în primăvara carierei mele de jurnalist. Era mare, din toate punctele de vedere. Am multe amintiri cu domnia sa, unele plăcute, altele mai puțin vesele. Dar cine nu greșește? iar fără să greșim nu putem progresa!

A avut mereu o aureolă de arogant, deși, astăzi, pot depune mărturie că inclusiv acest comportament era măsura sclipitoarei sale inteligențe care nu găsea timp pentru proști.

Îi privea pe absolut toți în creștet cu nonșalanța celui care știe unde s-a ridicat. Din acest motiv, l-au și mazilit. Anvergura minții sale depășește, cu mult, granița cuprinderii și a înțelegerii celor care îl critică. Din acest motiv aleg să nu îi enumer pentru că elogiul comparației a fost compus pentru frunțile luminate.

Anii 2000 i-au oferit culoare între agonie și extaz. Cunosc în detaliu preparativele pentru noaptea de la ”Confort” și când îi văd azi, pe unii, cum vorbesc despre derapaje, greața mea față ei devine consistentă.

A trecut prin infernul închisorilor de unde a ieșit transformat. S-a reinventat prin auto-marginalizare. Scrie, ține conferințe și seminarii. La ultima dezbatere la care am participat, sala casei Titulescu era sufocată de personalități ale culturii și politicii. Năstase le vorbea despre viitorul Europei cu două viteze și despre inevitabila gripare a unui astfel de motor.

Ce mi se par fantastice sunt valurile de aprecieri care îi însoțesc postările și când spun asta am în vedere că FB este, în principal, un spațiu critic. Îmi amintesc că anul trecut și-a schimbat poza de profil și peste 3500 de români au considerat că merită aprecierile lor.

În anii săi de maximă putere, nu am fost printre favoriți, dar tocmai asta mă face, acum, obiectiv. Probabil că ar fi fost și greu, eu eram doar un puști de 25-26 de ani care aspiram să devin un nume propriu iar dânsul era demult. Mai stăteau și câteva biblioteci între noi plus o armată de pupincuriști care îi ecranau, adeseori, realitatea și pe care ulterior, aveam să-i descopăr mari dizidenți ai vremii 🙂

L-am apreciat mereu pentru că a avut puterea să facă alegeri, într-o lume dominată de lichele care se acomodau lejer cu orice adiere de dictatură.

Chiar dacă nu am fost totdeauna acord cu ceea ce a făcut, retrospectiv, văd situația cu alți ochi.

În vremurile sale de glorie, l-am criticat dur. Ulterior, amândoi am învățat că nu există îngeri pe Pământ. Nu știu dacă ”e omul rușilor”, ”al americanilor” sau al extratereștrilor ca să simplific, printr-o metonimie jurnalistică. Dar intelectualul din el supraviețuiește politicianului cu același nume pentru că lama minții sale continuă și astăzi să fie cea mai ascuțită de pe întreg spațiul public. Între el și clevetitorii porecliți politicieni dăinuie o prăpastie insurmontabilă. Este un om cu lumini și umbre, ca toți cei care au condus România în acest răsărit ce nu se mai termină.

Astăzi, când împlinește 69 de ani, vreau să-i spun simplu și cordial: la mulți ani!

Banner